Ziarişti în grevă? Eu sunt de vreo patru ani. Despre respect

Bogdan Ciuclaru de la Radio Guerilla povesteşte pe Blogmeaway despre o discuţie cu Vlad Craioveanu, din care i-a venit ideea unei greve media (a ziariştilor şi a instituţiilor media). Bogdan crede că presa ar putea câştiga respect din partea instituţiilor statului în felul ăsta şi vrea să ştie ce părere au o serie de oameni cu bloguri pe tema asta, printre care şi eu.

Părerea mea e că o acţiune de felul ăsta e deocamdată nejustificată. Pentru a câştiga respectul statului, deci al politicienilor, presa ar trebui în primul rând să renunţe la complicitatea cu politicul în care trăieşte de vreo doi sau trei ani încoace. De fapt, presa, în sensul de ziarişti şi alţi muncitori cu conţinutul, îşi resimte mizeria, în mod nemijlocit, pe filiera manager-patron; sunt convins că şi Bogdan e de acord cu mine, dar nu are cum să spună asta, fiindcă e angajat la o companie care nu e a lui, spre deosebire de mine. Nu e nimic rău în asta, aşa am trăit şi eu vreo 15 ani şi aşa trăiesc majoritatea făcătorilor de conţinut.

Dar, prin 2005, am intrat şi eu în “greva” mea. Mi-a fost destul de clar că nu prea mai am unde şi cum evolua în organigramele stufoase ale marilor grupuri de presă – sau cel puţin că trebuie să aştept ani de zile până la următoarea propunere tentantă. Am făcut firma de care ştiţi şi am pornit-o pe cont propriu. În majoritatea zilelor, îmi fac cruce că am ieşit la timp din apatia care de atunci s-a transformat în degringoladă. Îmi pare rău dacă ceea ce spun aici sună îngâmfat, dar dacă eşti nemulţumit, nu ai decât să cauţi o soluţie personală. Ceva asemănător am spus destul de des şi oamenilor care m-au întrebat dacă e cazul să plece/protesteze/îşi dea demisia dintr-un anume loc. Dincolo de faptul că X sau Y, un personaj mai matur, ţi-a zis că la Cotidianul, Evenimentul zilei etc. e aşa şi pe dincolo, tu, personal, cum stai din punct de vedere să zicem sindical? Ai ce-ţi trebuie să-ţi faci treaba, de la salariu decent, la libertate de expresie şi mijloace pentru conţinut mai elaborat? Dacă da, ce fac restul oamenilor din compania ta e mai puţin important. Cătălin Tolontan a spus acum câţiva ani un lucru important, că libertatea presei nu se dă, ci se ia. Vedem că el, ca şef de gazetă şi de entitate de business din hulitul grup Voiculescu, e singurul redactor-şef high profile şi cu realizări din presa cotidiană din ultimii ani. Prin alte locuri, în Intact Media Group bântuie zelatorii, cozile de topor, entertainerii de gang: o fi mai scurt drumul către un anume confort în felul ăsta, dar ca să faci ceva temeinic, trebuie să te mişti ca Tolontan, şi nu ca ei.

Înapoi la statul care nu ne respectă. Cum poţi respecta nişte oameni care te sleiesc metodic dacă nu cotizezi? Sau, atunci când nu e vorba de interese, nişte haite media care îşi încep ziua căutând vinovaţi imaginari pentru execuţiile care, spunea Mencken, fac deliciul publicului? În mod analog cu libertatea de expresie a lui Tolontan, respectul nu se cere, ci se câştigă. Prin ceea ce faci. Degeaba strigi sloganuri, în campanii sau în faţa guvernului. Bineînţeles, un stat care se trezeşte brusc, după 10 ani în care a aprobat cel puţin tacit sistemul de plată cu drepturile de autor, că presa a fost cuprinsă de evaziune fiscală are o problemă, şi anume, una mare. Care ar fi treaba ta, ca jurnalist? Să explici de ce face guvernul Boc asta. Ce facem, începem să credem în teoria conspiraţiei, că statul încearcă să pună cu botul pe labe tot ceea ce e iniţiativă privată şi gândire independentă? Nu face sens, până şi sovieticii au promovat sau tolerat lucruri gen NEP (noua politică economică, liber la mandatari şi alţi cooperatişti). Vrea cumva guvernul să schimbe mentalităţile şi să facă din tot poporul plătitor model de taxe? Nu e o întreprindere cam grea şi un deziderat cam subtil pentru un Executiv care nu e în stare să anticipeze nici măcar îmbulzeala generată de propriile decizii la administraţiile financiare? Sau, în fine, am ajuns la sapă de lemn, în termeni bugetari, şi Finanţele încearcă să stoarcă bani de acolo de unde se mai poate?…

Nu sunt specialist în macroeconomie şi deci nu ştiu să vă spun cum stau lucrurile. Dar ştiu că de-atâta grevă şi proteste, presa uită să îşi pună astfel de întrebări şi să le caute răspunsurile. Genul ăsta de curiozitate şi informaţiile corecte pot genera mai mult respect la personajele la care se referă, decât diferite petiţii şi rezoluţii sindicale. Dar, bineînţeles, ca să sapi atât de adânc trebuie nu doar să ştii meserie, ci şi să nu fii în tot felul de combinaţii cu cei de la care aştepţi să fii tratat într-un anume mod.

P.S.: Fiindcă Bogdan a lansat o leapşă pe tema grevei media, transmit şi eu mai departe întrebarea lui Mihnea Măruţă, Alin Fumurescu, Costi Rogozanu şi Teo Tiţă.

  1. Eftimie Reply

    Presa e ca mediul politic. A fost dată afară de la Hotnews Andreea Pora pentru plagiat? Well, noi, ca breaslă, uităm de-astea. Acum ne pot sparge oricând la cimpanzeu, uite pe cine invităm să vobească despre hoţii 😉

Post your thoughts