zero caractere.3: Regele Internetului

A intrat în România atunci când România a intrat în UE, dar în sens contrar. Printre cele mai valoroase “assets” ale lui se numără cartea de vizită. Pe ea e o apoziţie care stârneşte balele epigonului autohton, ale amărâtului care a bricolat la “viitorul on-line-ului românesc” într-o garsonieră de 2 pe 3, între două ture de Starcraft: Community Leader, Evanghelist, Doi Zero, Regele Internetului.

Şansele să-l întâlneşti pentru prima oară într-un bar sau la unul din tot mai desele evenimente legate de comunicare sunt minime. Regele Internetului e, bineînţeles, de pe internet, aşa că prima luare de contact o ai ciocnindu-te bot în bot cu el pe LinkedIn sau într-un director de limbă engleză în care ţi-ai înscris firma. Te înduioşează modul lipsit de complexe în care el, un tip care are în bio cel puţin 10 companii cu nume care sună impunător, cotate pe NYSE (sau nu?) foloseşte uneltele gratuite ale web-ului. Era şi normal: unde se putea ascunde Regele Internetului mai bine decât pe Facebook sau în subsolul Engadget? Acolo îl vede toată lumea, dar nu-l caută nimeni.

Regele Internetului, oricum, a sesizat potenţialul României ca piaţă emergentă: 21,6 million inhabitants, small penetration but growing, iar inhabitantul pe care l-a ales ca să îşi desfăşoare coada de păun a fenomenalelor lui abilităţi 2.0 eşti chiar tu. Tu, cititorule şi amărâtule. Fiindcă între două Starcrafturi şi trei domenii cumpărate (pe care nu le-ai pus nici azi sus), ai avut timp să te lămureşti cum stă treaba cu, ziceam, “viitorul online-ului românesc”. Urmează o cafea.

Dar nu şi o ţigară. Regele Internetului a venit în România să-i investigheze potenţialul ca, ăăă, piaţă emergentă. Cafeneaua în care te întâlneşti cu el e obligatoriu de hotel şi aseptică. Majestatea Sa are fular, carneţel, contacte cu câteva companii importante de-afară, pe care vrea să le aducă aici. Ştie pe cineva la Google. Timp de o oră şi jumătate, pluck your brain, lots of opportunities, one more question about this and that. Pe cine ştii la Neogen? De ce diferă statisticile despre numărul de utilizatori? Cine e zăt gai, Olandow Nicoahar? Regele Internetului întreabă, întreabă, întreabă, te laudă, vrei să te lansezi în show-biz? Poate că el, Regele, are un proiect pentru tine.

Ne vedem neapărat. Când? data viitoare. Regele dispare la toaletă, unde se spală pe mâini o jumătate de oră. De aici, destinele voastre se despart, ca distribuţiile Berkeley în anii ’90. Regele pleacă înapoi, să caute investitori. N-o să îi găsească niciodată. Ca şi Încurcă-Business, ţi-a mâncat o oră şi jumătate din viaţă degeaba.

Sau nu? Partea proastă începe de-abia aici. Dacă a găsit investitor, Regele se întoarce în România. Închiriază un apartament în centru, ia cinci calculatoare. Îţi dă un laptop. Îl dai altcuiva, că ai unul mai bun. Regele se supără, crezuse că România stă pe o infrastructură de 486, a greşit motivaţia, dar n-are ce face, e prea târziu, v-aţi apucat de treabă.

Treaba constă în întâlniri importante, el, şi trasul la şaibă pe un site de internet, tu. Ai ocazia să te frustrezi româneşte curând. Site-ul nu merge. Aşa crezuseşi şi tu, în primul moment, dar Regele Internetului te-a dezarmat cu exemple de-afară şi întrebarea repetată: “Why not?”

Uite d-aia. Peste o lună şi 22 de zile, afli că investitorul Regelui e mă-sa. Banii se termină. Peste o lună şi 29 de zile, banii tăi vin peste două luni şi 15 zile. Peste două luni şi 15 zile, Regele nu mai răspunde la telefon. Peste trei luni şi 15 zile, nu mai suni tu. Ai rămas cu laptopul. N-ai ce face cu el. Primeşti un mesaj de la prinţesa autohtonă, evanghelista, posesoarea de Mini, cu care în zilele lui bune Regele o ardea pe la Hilton: laptopul înapoi. Pe mail, ca să nu zgârie. În loc să răspunzi, dai un search cu “Regele Internetului” pe Google. Vin vreo trei rezultate în bulgăreşte sau în slovenă. Bagi translate. Idiotule. Aceeaşi poveste. Mai puţin tu. Alt idiot.

Ce-o să facă Regele Internetului când se termină ţările emergente? Banii nu sunt o problemă pentru el, mă-sa îi scoate la intervale regulate. Dar unde îşi mai poate face numărul?

Păi, tot în România. Nici nu ţi-ai lins rănile bine, că afli de un nou start-up, investiţie străină. Alt site, alţi proşti, acelaşi Rege. Se face să chemi poliţia, să tragi de mânecă proştii? Păi, nu. Nu într-o ţară civilizată. Goneşti investitorii…

  1. sesan Reply

    Asa-i. Sunt aproape patit. Dar nu cu investitotul strain, ci cu angajatorul roman. Asta e cand lucrezi in tehnologii de ultima ora, ieftine. Cum sunt aplicatiile web.

  2. brandy2ro Reply

    Gonesti Speculatoriiii…….

    Buna perceptia…ramane sa se inteleaga SCOPUL, ca orice are un SCOP, sau sint peste 99% care intra intr-o ACTIUNE doar cu un amarat de scop , doar ptr. ziua de miine, doar ptr. NISTE amarati de bani..

    Chiar asa de amarati am ajuns? chiar asa de mica e puterea , de pe o zi pe alta ? Citi se TEM IN Romania de ziua de miine ….??? mai putin de 89%

    LOOOLLLLLL
    ce ai zice daca miine , nr. celor care se tem de ziua de miine ar ajunge la 99% , si ce ai zice daca in lume ar fi 99% care nu se teme de ziua de miine ??? Bravooo … Bravooo…

    loooloooolllllooooll……

  3. George Hari Popescu Reply

    Iulian, esti delicat. Sunt sigur ca ai avut de-a face personal cu din astia. Eu am fost ceva mai concret pe blog la mine. Si Bradut ar trebui sa dea nume, in fond trebuie sa ne ferim de astia, mai ales ca tipul de care zic la mine inca e aici si vrea sa inceapa si alte “afaceri”.

  4. Iulian Comanescu Reply

    George: atenţie, dacă ar fi fost vorba de o persoană anume, aş fi dat nume. Nu obosesc să repet că în rubrica asta încerc să scriu despre tipuri umane din zona asta zisă de business.

  5. Dan Reply

    Domnule Comanescu,
    nimic nou sub soare. Au fost si vor fi astfel de cazuri. Nu conteaza de unde vine, ce face si cind pleaca.
    Conteaza sa ai parte de educatie si fii invatat de mic pe ce lume traiesti.
    Este important sa inveti sa iti asumi riscul de a pierde, la fel cum poti sa ai sansa de a cistiga.
    Articolul dvs. nu ajuta la nimic pentru ca nu este corect.
    Acest gen de asa zise “tzepe” se intimpla si in tarile civilizate. Sa zicem Germania, SUA, Franta, Elvetia. Le-am trait pe propria mele si mi le-am asumat.
    Citeodata pierzi, citeodata cistigi. Cel mai important este ca per ansamblu sa fie profit ca sa poti sa spui ca ai o afecere profitabila.
    Asa ca avem doua variante: invatam din experienta proprie sau din experienta altora.
    Cred ca realitatea este un cocktail intre cele doua experiente.
    Spor la succese !

Post your thoughts