zero caractere.2: Biznis uomănul

Încurcă-Business, un produs de sinteză din câteva duzini de oameni pe care i-am întâlnit în cei doi ani şi ceva de când navighez pe cont propriu prin apele nămoloase ale afacerilor din România, a fost întâmpinat aici pe blog şi în alte părţi cu râsete şi aplauze. M-am bucurat, am mulţumit pentru atenţie şi am ajuns la concluzia că mai am destule de spus despre diferite tipuri de personaje din România deloc profundă a banilor, englezismelor, mobilelor şi ţoalelor de brand. Rubricuţa sporadică “Zero caractere” se înfiinţează şi în acelaşi timp continuă azi, după episodul pilot, cu un alt personaj cu care sunt convins că şi voi v-aţi dat cap în cap destul de des: Biznis uomănul.

Am stat şi m-am gândit dacă nu sunt vreun porc misogin imediat ce mi-a venit în minte numele ăsta, Biznis uomăn, că e cu ceva ce vine de la – sau a fost – femeie, în limba lui Shakespeare şi a lui Sylvester Stalone. Mă consolez cu ideea că personajul pe care am pus aici tastatura nu are sexul de la mine. Sexul e al lui, din naştere şi de la clişeul la care se raportează, cel de business woman.

Spre deosebire de business woman însă, Biznis uomănul nu prea are nici biznis, nici uomăn, tocmai fiindcă s-a chinuit ani de zile să fie şi uomăn şi să se-apuce de-un biznis. Dacă s-a chinuit destul, înseamnă că Biznis uomănul are totuşi ceva: timp, numărat în ani. Poate vreo patruzeci sau cincizeci. Dar cum s-a chinuit?

Ai crede că biznis uomănul se trage dintr-o altă meserie sau varietate umană, dar nu – chinurile lui prelungite nu se leagă de un serviciu apăsător sau o familie grea. Biznis uomănul nu are nici carte de muncă, nici copii. Sau dacă are, sunt undeva, la o firmă sau o soacră îndepărtată, “să curgă vechimea”. Adevărata ocupaţie, calvarul biznis uomănului este şi a fost, ani de zile, raportarea la model. E o chestiune de stimă: trebuie să fii cineva pe lumea asta şi nu poţi fi decât dacă beleşti ochii la modele de succes şi te afişezi ca atare.

De aici cele două ocupaţii principale ale Biznis uomănului, care sunt veleitaspiraţionismul, tradus sub forma răsfoitului de reviste, şi coaforul plus cumpărăturile. Doamnele vor număra trei aici, dar nu trebuie să se îngrijoreze, fiindcă nu e un semn de biznis uomănhud. Semn de biznis uomănhud e a treia (sau a patra) ocupaţie, o firmă de perdele de pe Calea Victoriei sau un magazin de boarfe care imită britanicul Marks&Spencer sub un pseudobrand franţuzesc şi cu materiale sintetice produse de chinezi.

Am lăsat la urmă biznisul, fiindcă el se rezumă de regulă la încurcatul borcanelor şi chinuirea vreunei fete din provincie, cu ASE-ul neterminat, în etate de 31 ani, factotum, confesor dar mai ales sac de box pentru biznis uomăn. Managementul biznis uomănului constă preponderent în scandaluri prelungite, fiindcă nu trece săptămână în care să nu se fi încurcat două facturi sau nesimţitul ăla de client căruia i-ai zis că-i livrezi galeriile acasă să nu se enerveze când îi zici să vină să şi le ia.

După lupte seculare cu propriul păr, care nu-i stă ca lumea şi o enervează, Biznis uomănul îşi vede într-o zi cu ochii visul de a ajunge în lumea bună. Ea, lumea bună, se află la o lansare de coniac de şantierişti organizată de o megaagenţie de publicitate, la un hotel plin de gablonţuri aurite din nordul oraşului. Sau pe un post TV, unul respectabil, nu OTV-ul, ci unul care găzduieşte emisiuni mondeno-scandalo-simpatice despre Gina Pistol şi Dinu Maxxer. Biznis uomănul şede pe canapeaua pentru invitaţii mai pifani, între un înghiţitor de flăcări şi un gibon-minune, care ghiceşte în zodii chinezeşti. Aşa, ca o muscă-n ochi, intră el, biznis uomănul în viaţa publică şi în disponibilităţile tale afective.

Fiindcă trebuie să poarte o ştampilă, o etichetă, o diferenţă specifică, Biznis uomănul târăşte după el magazinul de perdele, devenit între timp lanţ, fiindcă omul care i-a dat banii să-l facă, de regulă soţ, şi-a plantat unu-doi oameni de încredere ca să pună afacerea în mişcare. Biznis uomănul a dat de altfel pe gratis perdelele sau aerul condiţionat din studioul TV, ori de la soareaua unde se lansează coniacul de şantierişti. Din faţa perdelelor fâlfâinde, cu părul luptându-se să stea ca lumea şi să n-o enerveze în faţa nemilosului aer condiţionat, Biznis uomănul ajunge la secunda de glorie. Îşi dă cu presupusul despre viaţă, fiindcă acum e o femeie cu experienţă. Moderatoarea remarcă imprimeul poşetei, cu Louis Vuitton, decide că e adevărat şi agaţă Biznis uomănul pe hol, după emisie. Peste o săptămână, cu părul făcut de data asta chiar ca lumea, Biznis uomănul e pe coperta unei reviste lucioase cu tiraj de 300 de exemplare, debuşeul de şpăgi al moderatoarei.

Fascinaţie, ispită, răsfăţ, exemplu, femeie împlinită, familie, copii, perdele. Ce păcat că durează atât de puţin! Victimă a timpurilor, fiindcă s-a născut prea târziu pentru a deveni Ana Pauker şi prea devreme ca să se facă bloggeriţă, biznis uomănul nu dansează pe nervii noştri decât vreo câteva veri. Într-un sens, chiar acest text este pielea ei de şagri. Raphaël de Valentin, eroul lui Balzac, ştia foarte bine că fiecare dorinţă îi micşorează talismanul. Biznis uomănul îl dă cu cremă anti-rid.

  1. Catalin Reply

    Sint citeva adevaruri aici, dar textul e cam patetic. Ai o problema si te racoresti lansind pumni in aer. Buna trimiterea la “La peau de chagrin”.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Cătălin: asta cu răcoreala e asumată:

    http://www.comanescu.ro/ce-este-incurca-business-ul-si-ce-incurca-el.html

    În general refuz lamentaţiile, dar se pare că ele “vând”, motiv pentru care am ales să mă joc şi eu de-a apăsarea. Interesant e că tu vezi “câteva adevăruri”, ceea ce se leagă de lumea în care te învârţi la glossy. Vreo doi amici mi-au zis că nu recunosc personajul – ei n-au servit ce-am servit eu până acum câţiva ani şi poate că tu serveşti în continuare.

  3. patratel Reply

    trebuie sa remarc ca este totusi o imagine destul de politicoasa asta pe care i-o creezi… Tu ai scapat, eu nu 🙂 lucky me sau lucky you?

  4. Marian S. Reply

    … ai dracului cu melcii lor…
    Uite daca nu pierd timpul la tembelizor, acum nu stiu despre cine e vorba !
    Fiindca e clar ca ai avut o muza.

  5. Iulian Comanescu Reply

    Dragi tovarăşi, nu vă mai pierdeţi în textul ăla ca într-o şaradă. NU există corespondenţi reali la portretele astea – sau dacă vreţi, fiecare are cinci, şase, şapte, o sută de surse de inspiraţie. Cred că dacă m-aş referi la un om anume n-aş face decât să îmi vărs nişte frustrări într-un mod fals etic, fără a spune persoanei pe nume. Dacă o să-mi iasă ceva interesant din seria asta, ţine de faptul că o să fiu (sau nu) capabil să identific anumite tipuri umane şi nu posesori de buletin.

Post your thoughts