ymterviu.038: Simona Tache se cară de la Cațavencu

Asta e pe bune. Explicația: “are chef să se-arunce cu capu-nainte fără plasă”, în cinstea acestei chestii am dezgropat ymterviul. Acum îl aranjez, o să-l vedeți aici destul de rapid. Nu, nu vă așteptați la senzații tari…

UPDATE: Ăsta e ymterviul. Simona Tache a negat, sub amenințarea detectorului de minciuni, cu care de altfel s-a amenințat singură, orice aspect tenebros legat de propria plecare. Ce mi-e clar mie din discuția asta e că a bifat o etapă în viața ei, că o să mai facă presă și că n-are planuri foarte bine determinate.

Iulian Comanescu: Uau, ți-ai dat demisia.

Simona Tache: uau

Iulian Comanescu: Asta-i tot ce ai de zis? E adevărat că Vîntu ți-a zis să scrii ceva nasol de Băsescu?

Simona Tache: 🙂

Iulian Comanescu: Ești tristă c-a murit Maicăl, ce dracu’ ai?

Simona Tache: Vantu nu mi-a zis niciodata sa scriu ceva nasol de Basescu, ma bag la test cu detectorul de minciuni, cum am vazut la “Din dragoste”, daca nu ma crezi.

Iulian Comanescu: N-am detector. Las publicul să detecteze. Deci zi de ce te-ai cărat.

Simona Tache: Sunt trista ca a murit Maical, cum am fost trista si cand a murit nevasta lui Florin Salam si cum sunt trista cand moare oricine, dar nu de-aia parasesc Catavencu.

Simona Tache

Simona Tache

Simona Tache: Stii cum e: cateodata ti se face o pofta nebuna sa te arunci in cap fara plasa de salvare. De obicei, se intampla atunci cind te arunci afara dintr-o mare iubire. Catavencu a fost pentru mine o mare iubire. Si o sa ramana, doar ca imi reiau statutul de cititor fidel.

Simona Tache: 🙂

Iulian Comanescu: Așa. Cu cât ți-au micșorat ăștia salariul?

Simona Tache: Nu are absolut nici o legatura cu reducerile de bugete plecarea mea. Insist asupra acestei chestiuni si ma bag si pentru asta, oricand, la detectorul de care vorbeam.

Iulian Comanescu: Ce era mișto la Cațavencu?

Simona Tache: Foarte multe lucruri. Cel mai important lucru pentru mine (care am o problema cu a face lucruri in care nu cred) a fost ca am crezut in brandul asta. A fost foarte pe profilul meu, m-am simtit ca fiind de acolo.

Simona Tache: A fost o oaza de nonconformism intr-o lume conformista, sa zicem.

Iulian Comanescu: Ok. Și acu? Nu mai crezi sau ce?

Simona Tache: Acum, pur si simplu simt nevoia de altceva. Ca, de exemplu, sa plec si eu o data de undeva fara sa stiu unde ma duc. Nu am facut niciodata asta si cred ca am nevoie sa-mi demonstrez ca pot sa ma smulg dintr-o mare iubire fara sa ma astepte alta, calduta, undeva.

Simona Tache: Oi fi innebunit, mai stii?

Iulian Comanescu: Ce te-apuci să faci?

Simona Tache: Habar n-am. Pentru inceput, din respect pentru cititorii mei fideli, o sa-mi configurez, pe domeniul simonatache.ro, un blog personal, pe care sa postez din placere. Dupa aia, o sa mai vad. Intentionez sa ma deschid catre niste colaborari in presa.

Simona Tache: Oricum, o sa-mi sfidez profilul, ca sa zic asa.

Iulian Comanescu: Adică cum, o să-ți sfidezi profilul?

Simona Tache: Eu sunt un om (probabil ca mai toate femeile sunt asa) care nu se impaca cu situatiile improvizate si cu incertitudinile. Ei, bine, de data asta intentionez sa ma impac.

SIMONA TACHE A FOST SCRIITOARE CÂND ERA MAI MICĂ, ȘTIAȚI CĂ?

Iulian Comanescu: Cool. În 2000 ai luat Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor cu “Împărțit la doi”. Apoi ai legat literatura de gard. Între timp, eu am scris o carte, e drept că nu de literatură, ci de media. De ce-ai legat-o de gard? mie mi se pare mișto să scrii cărți.

Simona Tache: Mie mi se pare ca, daca nu esti Agopian sau Cartarescu (sau Filip Florian, mai nou), mai bine stai acasa. Tu ai scris o carte de media, eu vorbesc de literatura. Am legat-o de gard pentru ca m-am dezmeticit brusc si mi-am dat seama ca numai oamenii care au foarte multe de spus au dreptul sa faca asta.

Simona Tache: Mi-e frica de impostura.

Simona Tache: Ma feresc de ea cat pot.

Iulian Comanescu: Mie mi-e frică să fiu omologat ca nu știu ce supervaloare culturală. Să mi-o iau în cap. “Cum să devii un Nimeni” a mea e o carte perisabilă. “Împărțit la doi”, nu.

Iulian Comanescu: Cum e presa față de poezie? Sau, mă rog, “Academia Cațavencu” față de poezie.

Simona Tache: La Catavencu, spre deosebire de poezie si literatura, in general, nu m-am simtit impostoare.

Iulian Comanescu: De ce? Literatura e impostură sau ce dracu’? Există o mulțime de literatori mai impostori decât ai fost tu cu “Împărțit la doi”.

Simona Tache: Este treaba lor. Eu o sa mai scriu literatura (proza eventual, nu poezie) doar in momentul in care o sa fiu sigura-sigura-sigura ca am ceva de spus. S-ar putea sa se intample peste 5-10-20 de ani (Berberova a debutat pe la vreo 80, sa ne amintim), s-ar putea (si cred mai degraba in varianta asta) sa nu se intample niciodata.

Iulian Comanescu: Da, habar n-am. Doru Bușcu versus Gabriel Liiceanu: o asemănare și o diferență.

Simona Tache: 🙂

Iulian Comanescu: Am eu o diferență. Liiceanu a scris, în ziarul lui Bușcu, oda aia unei mașini, dar Bușcu n-a publicat la Humanitas. Zi.

Iulian Comanescu: Întreb asta fiindcă Simona Tache a fost marketing manager la Humanitas ani de zile, înainte de Academia Cațavencu.

Simona Tache: Da, asa e, am lucrat 8 ani la Humanitas.

Simona Tache: Nu as mai face marketing nici platita cu greutatea mea in aur.

Simona Tache: De scris, as mai scrie, mi se potriveste mai bine si mi se pare mult mai usor.

Simona Tache: Nici PR nu as mai face, desi am fost destul de buna la asta si e o meserie, cum se zice, “de viitor”.

Iulian Comanescu: Bine, n-o da după deget, zi cu Liiceanu și Bușcu.

Simona Tache: Pai ce sa zic? Nu pot sa-i compar. Liiceanu e un personaj solemn, Buscu e un personaj relaxat.

Iulian Comanescu: Asta-i o diferență. Și o asemănare?

Simona Tache: Sunt din filme diferite. Cu Liiceanu, daca stai de vorba, tre’ sa ai cravata legata impecabil, cu Buscu poti sa injuri.

Simona Tache: Stai sa ma gandesc.

Simona Tache: Amandoi conduc cu pasiune masini, na.

Iulian Comanescu: Bine.

Iulian Comanescu: Probabil c-o să faci gazetărie și nu poezie în viitorul apropiat.

Simona Tache: Poezie n-o sa fac sigur, iti dau scris si autentificat la notariat si ma angajez sa-ti platesc un milion de euro daca nu ma tin de cuvant.

Simona Tache: Te bagi?

CHESTII GENDER DE LA CAȚAVENCU

Iulian Comanescu: Nu. Ce nu îți plăcea la “Academia Cațavencu” și ce fel de presă ți-ar plăcea să faci? Vezi să nu răspunzi doar la a doua parte a întrebării.

Simona Tache: La Catavencu, mi-a devenit greu, la un moment dat, recunosc, sa lucrez aproape numai cu barbati. Femeile si barbatii sunt animale diferite, se stie, si uneori asta duce la decalaje mari de perceptie si de comunicare. Nu e neaparat vina unuia sau a altuia, asa a aranjat natura lucrurile. Mi-ar placea sa fac tot presa de felul acela, ca asta mi se potriveste.

Iulian Comanescu: Bine. Mogulii cum sunt, răi că fac jocuri cu presa lor sau buni că dau bani la oameni?

Simona Tache: Nu mi-au placut niciodata judecatile in alb si negru si, desi mai toti oamenii aleg sa judece asa, eu incerc sa evit.

SE PUTEA FĂRĂ MOGULI?

Iulian Comanescu: Ok. Da zi cu mogulii, ce crezi tu despre ei.

Simona Tache: Probabil ca lumea in care traim, aia din care fac parte si mogulii, e una nasoala. Dar, in acelasi timp, s-ar putea sa fie “cea mai buna dintre lumile posibile”. Leibniz a zis asta, nu?

Simona Tache: Cand lucram la Humanitas, editura era acuzata deseori, cu indignare, ca scoate, alaturi de Platon, Bebe Mihaescu si Paulo Coelho. “Humanitas isi da chilotii jos”, spuneau unii.

Simona Tache: Ce nu intelegeau ei sau refuzau pur si simplu sa inteleaga e ca, daca n-ar fi scos Coelho, care se vindea in 30.000 exemplare/luna, ar fi crapat pur si simplu si n-ar mai fi putut sa scoata Platon, care se vindea in 1.500 exemplare/an.

Simona Tache: De-asta spun ca nu-mi plac judecatile in alb si negru, de-asta nu pot sa zic ca mogulii sunt buni sau rai. Spun doar atat: presa, ca si editura Humanitas, e o afacere, iar mogulii sunt oameni de afaceri.

Simona Tache: Mi se pare mie sau afacerile nu sunt tocmai cel mai candid lucru din lume?

Iulian Comanescu: Da, dar nu de omenia de afaceri a mogulilor se leagă cine se leagă. Se leagă de faptul că vor să fure România și să facă bani cu ea.

Simona Tache: Nu stiu ce sa zic, eu nu m-am simtit niciodata partasa la un furt. Nu mi s-a cerut niciodata sa scriu intr-un fel sau altul, sa fac vreun joc. Poate altora li s-a cerut, mie, nu.

Simona Tache: Sigur, n-am fost ziarist de investigatii.

Iulian Comanescu: Am epuizat-o și p-asta cu mogulii. O să te mai angajezi ca zugrav, chelneriță sau cleaning lady, cum anunțai înainte să te cari de la Cațavencu? Acuma stau și mă gândesc că ai mai mult timp…

Simona Tache: 🙂

Simona Tache: Ca picolita am fost buna, ca zugrav am fost dezastru si a fost o experienta traumatizanta din punct de vedere fizic. Da, uite, daca-mi dai trei sferturi din cat castigi tu, vin si-ti fac curat acasa

PLANURI CU SIMONATACHE.RO

Iulian Comanescu: E bine, erai mai puțin deschisă la treaba asta cu menajera pe vremea când lucrai. Mai zi-mi de simonatache.ro. E o bejenie sau ai planuri mai mari?

Simona Tache: simonatache.ro o sa fie blogul meu personal. deocamdata vreau doar sa-l pun pe picioare. dupa cum vezi, nu am planuri pe termen lung, doar pe termen imediat. viata e insa plina de surprize, iar mie mi le-a oferit mereu din plin. si bune, si rele. ma las in mana ei cu o incredere mai mare decat am avut vreodata.

Simona Tache: Nici nu mi-am imaginat ca as putea fi atat de senina intr-o situatie ca asta.

Iulian Comanescu: A, cred că e o senzație de ușurare foarte confortabilă. Am avut și eu plecări impulsive și nu le-am regretat. Cred că e o natură etică “dincoace” de noi. E bine să cântărești lucrurile, de regulă, dar uneori primul impuls…

Simona Tache: N-a fost o plecare chiar impulsiva. M-am gandit bine in ultimele cateva zile, am adunat, am scazut, am tras linie de mai multe ori. De fiecare data mi-a dat la fel. Cand vorbeam de o “situatie ca asta”, vorbeam in termeni emotionali, de desprinderea de o mare pasiune.

Simona Tache: Aia e cel mai greu, nu sa renunti la un job

Simona Tache: Un job e un job, Catavencu a fost pentru mine mult mai mult decat un job.

Simona Tache: A fost amor in toata regula.

Iulian Comanescu: Mai zi, mai zi. “Ceilalți pirați aruncau și ei ultimele priviri către locul fostelor lor bucurii și recentelor lor suferințe…”

Simona Tache: 🙂

Simona Tache: O sa ma mai bucur cu Catavencu, citindu-l. Cine stie, poate imi reiau obiceiul de dinainte de a lucra acolo, sa ma duc in fiecare miercuri la chiosc.

Simona Tache: Desi acuma exista site.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

12 thoughts on “ymterviu.038: Simona Tache se cară de la Cațavencu”

  1. S-a mai încercat cu ziare de concurența la Cațavencu, n-a mers. A fost Live, a lui Badea, Aspirina Săracului, a lui Dinescu. Îi greu.

  2. Ar fi si timpul sa apara o concurenta si pe acest segment. Catavencu s-a cam nasolit. Nu mai au hazul de altadata.

  3. pacat mare. dar nici AC nu mai e ce a fost. io personal nu mai cumpar de 3 ani. stilul nu mai e nici pe departe incisiv, verbu e mai moale si nici subiectele parca nu ma mai dau pe spate. poate ar merge o rebrandare. bafta, simona. be all you can be…be a bea:)

  4. No, so…a plecat.Care-i tragedia? De parca fara Simona Tache sau cu ar fi o diferenta. Eu, personal, nu-mi amintesc vreun articol cu un impact mare ca sa se anunte cu surle si trambite plecarea. Dar, precum berganbier a intuit: “prietenii stiu de ce”, si dai si baga si dai si baga, sa nu-i fie greu doamnei cu plecarea.
    A plecat. Si…?S-a schimbat ceva? Asa-i in viata si-n iubire..nimic nu tine o vesnicie.Ne plictisim unii de altii si mereu peste gard parca-i mai frumos.
    P.S. AC si-a pierdut farmecul, franchetea, cinismul de foarte multa vreme. A ramas doar gustul amar si acel a fost odata.

  5. fata a fost intrebata de ce a plecat si a raspuns. unde vedeti voi surle si trambite si cereri pentru medalii de aur?!
    @sinopsis: da, si impersonal, ce-ti amintesti?
    ce usor e sa pari smecher si dejtept cu rautatile astea gratuite (ca sa nu le zic ieftine).

  6. sinopsis, 2060t: mai încercați, băieți. Cel mai drăguț lucru l-am auzit ieri pe Radio ZU, pe după-amiază, doi cârnați care filozofau pe tema că Tache e oricum varză și precis a fost dată afară. S-ar putea să rămâneți numai cu agramați și șpăgari, la buna voastră cuviință.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *