Emil Brumaru: hai, domne, sa-i dam drumul!
Iulian Comanescu: Haidem.
Iulian Comanescu: Prima întrebare e, dragă domnule Brumaru: nu vă e rușine?
Iulian Comanescu: De ceea ce-ați făcut?
Iulian Comanescu: Toate poeziile alea nerușinate și, în plus, acuma mai scrieți și cu sh și tz pe bloguri.
[Deja o justificare suficientă pentru ymterviul ăsta. Însă, da, fire-ar a dracului de treabă, Emil Brumaru MAI ARE nevoie de prezentare, în sensul că el scrie lucruri pe care le puteți vedea aici. Și-a făcut blog la Hobbitul.blogspot.com, după aia, pe nevăzute, s-a mutat pe www.hobbitul.ro. Ia vedeți ce insectă ciudată se plimbă o viață – din 1939 încoace – pe pagini de hârtie, pentru ca apoi s-o ia de-a curmezișul internetului…]
Emil Brumaru: bine, eu o sa scriu cu litera mica doar, ca e mai comod
Iulian Comanescu: Sigur.
Iulian Comanescu: Ca e.e. cummings.
Emil Brumaru: de ce sa-mi fie rushine? fii mai clar
Iulian Comanescu: Așa, în general. Există fecioare scandalizate, popi care văd stele verzi când vă citesc. Bănuiesc.
Emil Brumaru: o sa te dezamagesc, nu mi-e rushine
Emil Brumaru: de ce sa-mi fie rushine?
Emil Brumaru: care e problema aici
Emil Brumaru: oricum nu e a mea
Iulian Comanescu: Dar a cui e?
Emil Brumaru: pai e a celor care cred ca ar trebui sa-mi fie rushine
Emil Brumaru: yo cred ca nu au deajunsa lectura
Iulian Comanescu: Bătrâna luptă dintre burtăverzime și poezie?
Emil Brumaru: nu e nici o lupta
Iulian Comanescu: Eu nu prea pot să susțin reduta rușinii, că mie nu mi-e rușine când citesc “cu sutienul tău în buzunar, azi mă plimb prin urbe ca un mahăr”.
Iulian Comanescu: Și deci mi-e greu să fiu convingător…
RUȘINEA CA ACOMODARE SAU CA FRÂNĂ DE MÂNĂ
Emil Brumaru: cred ca e o perioada de acomodare a celor care mai sint pudibonzi
Iulian Comanescu: Rușinea e o acomodare?
Emil Brumaru: domne, ai un fix cu rushinea?
Iulian Comanescu: Da.
Iulian Comanescu: Scăpăm acuși de el.
Emil Brumaru: rushinea asta e ca shi cum ai merge cu mashina shi ai avea frina de mina trasa
Iulian Comanescu:
Emil Brumaru: incepe sa salte hodoroaga
Iulian Comanescu: Rușinea e o hodorogeală.
Iulian Comanescu: Probabil că inima bate mai tare, un pic neregulat, ne simțim pe dinăuntru ca și cum am fi înăuntrul unei mașini care hodorogește.
Emil Brumaru: nici chiar ahsa
Emil Brumaru: cred ca trebuie o dezinhibare
Emil Brumaru: tzi-o faci singur sau cu ajutorul altora
Iulian Comanescu: Poezia dumneavoastră, prin urmare, e un dezinhibator…? Ca endorfina sau…?
Emil Brumaru: itzi dai sema citzi autori straini ar trebui evitazi din cauza “rushinii”?
Iulian Comanescu: A, da.
CUVINTE VERZI, CU COLAC DE SALVARE ESTETICĂ
Emil Brumaru: principalul e sa salvezi estetic citeva cuvinte mai verzi
Emil Brumaru: sa ai sos la silaba
Iulian Comanescu: Cum se face asta? Româna are o problemă cu cuvintele verzi, dumneavoastră ați rezolvat-o. Ați scris “Butoiul cu spermă” și alte chestii.
Iulian Comanescu: Ne vindeți rețeta?
Emil Brumaru: sos picant
Iulian Comanescu: Cum se face sos la silabă?
Emil Brumaru: ulceroshi tre sa steie cumintzi
Iulian Comanescu: Mai explicit…?
Emil Brumaru: pai se ia vocala, se tavaleshte printre consoane, se bate ushurel cu albush
Emil Brumaru: cu albush de galbenus
Emil Brumaru: se serveshte cite un pic
Emil Brumaru: se poate administra shi cu pipeta ca colirul
Emil Brumaru: shtii, se pune ca sa se largeasca pupila shi dama devine fatala, se uita imprashitat
Iulian Comanescu: Am înțeles. Viagra pentru doamne.
Emil Brumaru: nope, viagra poate da efecte secundare
Iulian Comanescu: Ziaristul din mine întreabă: ați testat-o? Cititorul dvs., care e tot în mine, tace.
Emil Brumaru: trebuie sa simtzi pulpa cuvintului, ca la fructe
Emil Brumaru: sincer sa fiu, nu am luat niciodata, de frica efectelor secundare
Emil Brumaru: cred ca cu putzina imaginatzie se poate face orice
Iulian Comanescu: Spuneți-mi altceva.
Iulian Comanescu: Cum dracu ați făcut să vă placă în halul ăsta femeile?
Emil Brumaru: chestia cu placutul femeilor: de unde shtii ca femeile ma plac?
Emil Brumaru: yo nu shtiu!
Iulian Comanescu: Da, nu știu.
Iulian Comanescu: Vă placă ele, dumneavoastră. Nu să vă iubească ele PE dumneavoastră – voiam să spun.
EROTISMUL TRAVERSELOR DIN “ORIȘICE SE POATE BEA…”
Iulian Comanescu: Aveți o primă amintire erotică, o ceva…?
Emil Brumaru: o prima amintire erotica
Emil Brumaru: depinde ce crezi ca e erotic
Emil Brumaru: erotic paote fi chi un gard
Emil Brumaru: shi
Emil Brumaru: poate
Emil Brumaru: erotica e shi balaria
Emil Brumaru: shi castravetele
Emil Brumaru: shi dulapul
Iulian Comanescu: În cuvintele autorului, “Orișice se poate bea, am băut ieri o perdea, vișinie și-o traversă tolănită pe sub trenuri, tandră, moale și perversă”
Emil Brumaru: da, traversa e masochista, se lasa zdruncinata de roata trenului
Iulian Comanescu: 🙂
Emil Brumaru: se lasa apasata
Emil Brumaru: se lasa unsa cu pacura
Emil Brumaru: lubrefiata!
Iulian Comanescu: Da, exact la petele alea mă gândeam.
Emil Brumaru: in ea intra buloanele alea de fier care o fixeaza
Iulian Comanescu: Dac-aș fi vreun constipat d-ăla de revistă culturală aș zice că Eros a fost primul dintre zei, așa că n-avem nici o șansă să scăpăm din coșmarul ăsta vesel.
Emil Brumaru: terasamentul de pietre o stringe in bratze
Emil Brumaru: stop, nu da in revistele culturale, sint bune
Iulian Comanescu: Gata, nu mai dau.
Iulian Comanescu: Scriu și eu la “Dilema”, cred că-i tot d-aia.
TRAVERSELE CA TRAVERSELE, DA’ FEMEILE…
Iulian Comanescu: Totuși, în afară de locomotive vechi, terasamente, brusturi, care-i prima amintire legată de ceva ce seamănă a femeie?
Emil Brumaru: nu prea shtiu
Emil Brumaru: posibil ca e ceva uitat, ce ar parea ,acum, povestit, inventat
Iulian Comanescu: Atunci inventați ceva
Emil Brumaru: de fapt nu inventez.. dar chiar nu pot stabili prima amintire erotica, asha, la fix
Iulian Comanescu: Bun, a doua, ce vă vine acuma în minte.
Iulian Comanescu: Sunt chestii care…
Emil Brumaru: eram prin clasa intaia cind am bagat o fetitza mai mica decit mine intr-un cotez cu lemne shi am dezbracat-o
Iulian Comanescu: Cum era fetița, ce lemne erau?
Emil Brumaru: lemne proaspete, taiate
Iulian Comanescu: Miroseau ca fetița, probabil.
Emil Brumaru: fetitza era alba, blonda, dragalasha
Iulian Comanescu: Și cam bleagă, de-a stat.
Iulian Comanescu: Sau poate erați dumneavoastră mai vrăjitor de pe-atunci.
Emil Brumaru: i-am explicat, pe chiar trupul ei cum se numeshte fiecare particica
Emil Brumaru: am shcolit-o in final a inceput sa urle, s-a dus ahsa goala la maica-sa shi m-a pirit
Emil Brumaru: mama ei i-a spus mamei mele shi am mincat bataie
Iulian Comanescu: Îmi pare rău.
Emil Brumaru: nu era bleaga, era foarte vioaie, dar s-a speriat deshi acceptase jocul
Iulian Comanescu: E un filmuleț acolo, în UE cred c-ar fi interzis. Plodul blond alergând în pielea goală la maică-sa.
Iulian Comanescu: Da, femeile trebuie să fie foarte obraznice ca să accepte anumite lucruri la modul bleg, probabil.
Iulian Comanescu: A fost ceva ce seamănă a primă dragoste în întâmplarea aia?
Emil Brumaru: care filmuletz?
Iulian Comanescu: O fetiță alergând la maică-sa speriată.
Emil Brumaru: hai sa o lasam balta cu asta
Iulian Comanescu: O lăsăm.
LUI BRUMARU I-A PLĂCUT ANATOMIA ȘI MAI PE URMĂ, LA ȘCOALĂ
Iulian Comanescu: Primul, al doilea, al treilea vers scris. Ăla pe care vi-l amintiți. Poezia aruncată la coș.
Emil Brumaru: prin clasa a opta, pe o carte de biologie
Emil Brumaru: eu, brumaru emil
Emil Brumaru: care sint doar un copil
Emil Brumaru: jur pe sfinta crucea mea
Emil Brumaru: ca iubesc materia
Emil Brumaru: cam asta e inceputul de care imi amintesc
Emil Brumaru: se pare ca scriam in neshtire
Iulian Comanescu: Și-ați ajuns dom’ doctor. Habar n-am cât ați profesat…?
Emil Brumaru: am profesat 12 ani
Emil Brumaru: din 63 in 75
Iulian Comanescu: Ohoho.
Emil Brumaru: da, mi-a ajuns
Iulian Comanescu: Medic de circa sau…?
Emil Brumaru: la tzara
Emil Brumaru: Dolhasca
Emil Brumaru: dar acolo am scris
Emil Brumaru: acolo am debutat in revista shi, apoi, in carte
Emil Brumaru: medic la un spital rural
Emil Brumaru: cu de toate
Emil Brumaru: copii, femei, barbatzi, nashteri
Iulian Comanescu: Misto. Cred c-ati fost coleg cu mama. Sau prin aceleasi locuri cu ea. Scheia, Dumbraveni.
Iulian Comanescu: Aveati si dvs. o sareta sau un Mos Gheorghe?
Iulian Comanescu: Cam asa era pe vremea aia.
Emil Brumaru: da, aveam shareta, o conduceam singur
Emil Brumaru: titular era Ghitza!
Emil Brumaru: un flacau
Iulian Comanescu: Mișto. Mama nu mâna șareta și Moș Gheorghe avea o pătură pe care o punea când pe ea, când pe cal, ceea ce nu o prea încânta…
Emil Brumaru: io luam shareta din placere
Emil Brumaru: nu shtiu care e legatura
Emil Brumaru: cert e ca multzi medici devin scriitori
Emil Brumaru: posibil din cauza ca au mai multa experientza
Iulian Comanescu: În sensul în care cunosc oameni, nu?
Iulian Comanescu: La dumneavoastră nu se prea leagă – poezia cu situațiile “medicale”.
LEGĂTURA DINTRE POEȚI ȘI CAI: DORA STĂNESCU
Iulian Comanescu: Spital, literatura, sarete, cai. Caii sunt mai rari ca poeții în ziua de azi.
Emil Brumaru: Fosta sotzie a lui Nichita Stanescu cica are o herghelie de cai de curse
Emil Brumaru: Dar ea sta la Paris!
Iulian Comanescu: Dora?
Iulian Comanescu: Da.
Iulian Comanescu: Cu Florin Codre.
Iulian Comanescu: Am văzut-o pe la Muzeul Literaturii…
Emil Brumaru: herghelia e in dobrogea
Emil Brumaru: face bani
Iulian Comanescu: Păi l-a avut pe Nichita, care era o herghelie de poeți, și după aia s-a îndreptat spre o altă specie pe cale de dispariție, calul.
Emil Brumaru: yo nu o cunosc pe Dora
Emil Brumaru: pe vremea aceea nu mai frecventam pe Nichita Stanescu
FIINDCĂ, DE UN REVELION, LA LENINGRAD…
Iulian Comanescu: Nu v-a căzut bine vodca aia cu șampanie de care ziceați…
Emil Brumaru: mda, el m-a invatzat combinatzia vodca+shampanie
Emil Brumaru: era letala
Iulian Comanescu: 🙂
Emil Brumaru: cred ca eram la leningrad intr-o excursie
Emil Brumaru: de anul nou 1969
Emil Brumaru: tocmai trecuse kestia cu invazia cehoslovaciei din 68
Emil Brumaru: am stat, la leningrad, la o masa cu ziariste cehoslovace
Emil Brumaru: shtiu ca am baut vodca + shampanie
Emil Brumaru: apoi m-am trezit plingind cu una sau doua cehoslovace
Iulian Comanescu: Care băuseră una vodcă și cealaltă șampanie, nu?
Emil Brumaru: plingeam shi nu shtiam cu cite pling
Emil Brumaru: apoi s-a rupt firul
Emil Brumaru: m-am trezit dimineatza cu un cucui in frunte
Emil Brumaru: a fost de pomina
Emil Brumaru: nu shtiam sa fi cazut
Emil Brumaru: dar nu am avut “vocatzia ” bautului
Iulian Comanescu: Totuși – mi-ați zis că ați văzut dublu de la chestia aia, vodcă cu șampanie. Nu cumva era o singură cehoslovacă, cu care ați plâns în două exemplare?
Emil Brumaru: cind puneam o mina shi acopeream un ochi era una, cind ma uitam cu amindoi ochi erau doua
Emil Brumaru: doua
Iulian Comanescu: Să zicem că povestea de mai sus este despre vocația cehoslovacismului din dvs.
Iulian Comanescu: Nu despre băut.
PILEALA ȘI LITERATURA: NU PREA MERG, ORICÂT AR PĂREA…
Iulian Comanescu: Poți să-ți dai seama că un om bea după cum scrie?
Emil Brumaru: nu am putut scrie niciodata bind ceva
Iulian Comanescu: Nici eu. Și mi-am făcut de cap cu numeroase prilejuri, când eram mai mic.
Emil Brumaru: dimpotriva, trebuia sa fiu foarte lucid
Emil Brumaru: beam cafea, dimineatza
Emil Brumaru: mai ales toamna
Emil Brumaru: aveam citeva luni de gratzie
Emil Brumaru: era shi kestie de lumina
Emil Brumaru: LUMINA!
Emil Brumaru: o vedeam
Emil Brumaru: era materiala
Iulian Comanescu: Se spune că amurgul ne lovește-n sinapse.
Iulian Comanescu: Lucrează la neurotransmițătorii ăia…
Iulian Comanescu: E-atât de galbenă lumina prin care umblă-ncet găina… asta-i din dumneavoastră? Parcă da.
Emil Brumaru: dupa ce beam, ca sa-mi spal rushinea, scriam de obicei
Emil Brumaru: era o moda atunci cu bautul votcii
Emil Brumaru: o moda lansata de Nichita
Iulian Comanescu: Da… se bea al dracului în țara asta, în anii ăia.
Iulian Comanescu: Nu prea aveai ce face.
Iulian Comanescu: Acum nu mai sunt nici poeți, nici vodcă și nici… traverse de lemn, pătate cu păcură. Mai e ceva lumină.
Emil Brumaru: da, e reala, chiar umblau gaini prin lumina aceea
Emil Brumaru: de toamna
Emil Brumaru: principalul era sa observi shi sa scrii asta
Emil Brumaru: sint shi gaini, nu numai mituri
Emil Brumaru: este shi caramida, nu numai cosmosul
Iulian Comanescu: Da.
Iulian Comanescu: Poeții se ocupă de găini. Cristoiu, cu găina cu pui vii, a fost un poet în felul lui.
Iulian Comanescu: Nu e o ironie. Nici la adresa lui Cristoiu, nici la a poeților, care nu mai prea există.
Iulian Comanescu: Cosmosul i-a lu Nichita. Cel puțin în perioada vodcoermetică.
ÎN APĂRAREA POEȚILOR ȘI-A POEZIEI
Emil Brumaru: ba sint poetzi!
Iulian Comanescu: Ia spuneți, domnule Brumaru, ce poeți sunt. În afară de dvs., care pun pariu că mai scrieți.
Emil Brumaru: Sociu, Komartin, Ianush, Ruxandra Novac
Emil Brumaru: vorbesc de cei tineri
Emil Brumaru: shi multzi altzii
Emil Brumaru: e falsa povestea cu poezia in criza
Emil Brumaru: se scrie multa poezie
Emil Brumaru: de fapt shi proza e un soi de poezie
Emil Brumaru: nishte poeme mai ample
Iulian Comanescu: Cine citește?
Emil Brumaru: se citeshte! shi aici lucraza o prejudecata
Emil Brumaru: se scrie shi se citeshte poezie
Emil Brumaru: mai mult decit se poate inghitzi
Iulian Comanescu: Percepția mea e că se scrie ceva mai mult decât se poate înghiți. Și mai prost.
Iulian Comanescu: Dar nu cred că poezia moare sau poeții dispar.
Iulian Comanescu: Din motivul ăsta.
Emil Brumaru: probabil ca nu sint prea frecventate revistele literare
Emil Brumaru: impresia nu e de saracie, ci de abundentza
Emil Brumaru: totzi scriu!!!
Iulian Comanescu: Ce dracu’ s-a întâmplat după dumneavoastră, după moderniști? Cred că pot să vă clasific așa, deși oniric ar fi mai propriu?
Iulian Comanescu: Tipii ăștia, optzeciștii, nouăzeciștii (era să fiu și eu în trenul ăsta, pe traversele astea – de beton…), parcă nu s-au mai ridicat la înălțimea dvs. și a altora.
Emil Brumaru: se intimpla! normal, nu se mai scrie ca in 80, 90
Emil Brumaru: se scrie ca in 2000
Iulian Comanescu: Da, Ulici, săracul, vorbea de douămiiști.
Emil Brumaru: pai e ceva in firea lucrurilor
Emil Brumaru: totul se schimba cu timpul
Emil Brumaru: shi poezia
Iulian Comanescu: Parcă, totuși, poezia nu mai e poezie la… poeții sub 50.
Emil Brumaru: nu cred!
Emil Brumaru: perceptzia e de vina
Emil Brumaru: sintem obishnuitzi cu vechea poezie
Iulian Comanescu: S-ar putea.
Iulian Comanescu: Eu, unul, nu-mi mai arog merite de cititor de poezie.
Emil Brumaru: acum s-a innoit shi poezia
Emil Brumaru: trebuie facut un efort de acomodare
Iulian Comanescu: Să sperăm. Eu îi doresc și un public, fiindcă e o muză-aristocrată, iar noi trăim în vremuri în care totul devine foarte democratic.
Emil Brumaru: shtiu eu?
Emil Brumaru: Cristian Popescu scria pe strada, la o masa, dupa 89
Emil Brumaru: l-am vazut la televizor!
Iulian Comanescu: Cristian Popescu. Numai dumneavoastră și cu mine cred că mai știm că a existat și un Cristian Popescu, fără Tudor.
Iulian Comanescu: Comunicarea se democratizează nu numai din punctul de vedere al receptorului, al publicului, ci și al emițătorului – sunt toate chestiile astea cu bloguri și mai știu eu ce. Toată lumea scrie, filmează, pozează. Toată lumea râde, cântă și dansează.
Emil Brumaru: toata lumea ride, plinge shi danseaza
Emil Brumaru: nu cred, cunoscatorii shtiu
Emil Brumaru: cristian popescu inca nu a fost publicat tot
Emil Brumaru: e o mare surpriza
Emil Brumaru: acum ar fi Ioan Es Pop, Ion Mureshan
Emil Brumaru: poetzi mari
Iulian Comanescu: Da.
Emil Brumaru: culmea ca amindoi sint ardeleni!
Emil Brumaru: shi vin ceilaltzi din urma, in fortza
Iulian Comanescu: Ioan Es. Pop…
Iulian Comanescu: Am împărțit niște seri cu el și cu Doina Tudorovici.
Iulian Comanescu: Și cu Ion Mureșan, cu care am combătut la răposata revistă NU.
Iulian Comanescu: Acum scrie editoriale, nu rele pentru un poet. Există poeți care scriu niște porcării de editoriale. Nu dau nume.
DE CE TAC POEȚII BĂTRÂNI?
Emil Brumaru: apoi ar fi cei in virsta
Emil Brumaru: care tac
Emil Brumaru: sau sint bolnavi
Iulian Comanescu: De ce tac? De ce nu mai scrie Dinescu?
Iulian Comanescu: De ce s-a apucat Cărtărescu de proză?
Iulian Comanescu: Lipsește disciplina aia a scrisului care v-a făcut pe dvs. să combateți cu “Cerșetorul de cafea”, ani de zile, de pildă?
Emil Brumaru: proza lui cartarescu e formata din poeme uriashe
Emil Brumaru: tot poezie e!
Emil Brumaru: dinescu e un mister
Iulian Comanescu: Boon. Cărtărescu e oricum o excepție ca volum al producției.
Iulian Comanescu: Îl știți pe Dinescu. Povestiți-mi despre misterul Dinescu.
Iulian Comanescu: Despre Mister Dinescu…
Emil Brumaru: Cred ca e foarte sincer in treaba asta cu poezia
Emil Brumaru: shi-a dat seama ca nu mai merge ceva in el shi a intrerupt brusc
Iulian Comanescu: De ce nu mai merge?
Emil Brumaru: nu shtiu!
Iulian Comanescu: Cred că e un caz definitoriu.
Iulian Comanescu: Alte explicații decât ale lui însuși, despre toată scriitorimea, n-am nici eu.
Iulian Comanescu: Spunea despre Uniunea Scriitorilor că e o rezervație creată de Secu. Că erau strânși toți asocialii. Cu sau fără talent. El e talentat, dar a avut o latură antisocială – slavă Domnului, că fără latura antisocială a lui și-a altor doi-trei, nu știu cum ne mai spălam de mămăliga românească.
Emil Brumaru: posibil sa se porneasca iar
Emil Brumaru: Pai cred ca penultimul volum era Rimbaud negistorul
Emil Brumaru: apoi ultimul Moartea citeshte ziatul cu versuri cumva politice
Iulian Comanescu: Da, a mai scos O beție cu Marx după, erau câteva bucăți.
Iulian Comanescu: S-ar putea ca problema să fie pură și simplă:
Iulian Comanescu: Ce rămâne din Dinescu dacă scoți mesajul protestatar?
Iulian Comanescu: Eu zic că rămâne…
Iulian Comanescu: Cele mai frumoase poeme sunt apolitice.
Emil Brumaru: O betzie cu Marx e cu poezii vechi
Iulian Comanescu: Se poate, nu mai știu. Decât că era o cărticică frumușică pentru acum câțiva ani.
Iulian Comanescu: Oricum.
Iulian Comanescu: A fi înger nu e o meserie, mi-a strigat un ins dintr-o albină de fier, cum zice chiar mnealui, Mister Dinescu.
Emil Brumaru: a shtiut sa se opreasca la timp, sa ne lase sa regretam ca nu mai scrie poezie
Iulian Comanescu: Nu cred că a fi scriitor tentează la fel de mulți tineri cu talent(e) ca în anii ăia.
Iulian Comanescu: Literatura era evident un debușeu. Ca dovadă faptul că oameni foarte talentați s-au apucat de altele. Gabriela Adameșteanu. Nu mai știu să fi scris ceva, s-a chinuit să fie ziaristă și a rămas… “aia despre care a zis Cristoiu că…”
Emil Brumaru: probabil ca acum are un soi de inhibitzie
Emil Brumaru: s-ar putea sa tzishneasca din nou!
CUM TACE BRUMARU
Iulian Comanescu: Brumaru cum stă cu producția de versuri la hectar în ultimii, să zicem, doi ani?
Emil Brumaru: ?
Iulian Comanescu: Scrieți din clasa a opta, deci… de vreo 50 și ceva de ani.
Iulian Comanescu: Spuneți-mi ce scrieți, când scrieți, unde scrieți, dați-mi o inedită.
Emil Brumaru: nu am inedite, im pare rau
Iulian Comanescu: Proiecte la present perfect, cum ar fi în engleză. Ce-ați făcut în ultimii ani.
Iulian Comanescu: V-ați oprit?
Emil Brumaru: am facut bine mersi
Emil Brumaru: fui shi pe la balamuc anul trecut
Emil Brumaru: vreo trei luni
Emil Brumaru: proiectele nu le spun din superstitzie
Emil Brumaru: Episoade depresive grave
Emil Brumaru: 3
ÎNTREBĂRI DE LA ALȚII
Iulian Comanescu: Când am aflat că s-ar putea să vreți să-mi dați ymterviu, m-a apucat tracul. Și m-am apucat să strâng întrebări de la alții, pentru dvs. Prima intrebare de la altcineva.
Iulian Comanescu: Sorin Adam Matei e prof de comunicare la Purdue, in SUA.
Iulian Comanescu: A scris “Boierii mintii” și s-a stârnit un întreg scandal.
Emil Brumaru: shi ce vrea?
Iulian Comanescu: Vrea după cum urmează:
Iulian Comanescu: Maestre, ca poet al carnii de fetiscana, sau poate chiar mai durdulie duduie, ati recuperat in mod fenomenal sexualitatea din zona lubricului in cea a ludicului si esteticului. Poezia dvs. are insa chichirezul ei numai atita timp cit sexul ramine o terra incognita sau macar ne prefacem ca nu stim unde e birlogul lui. De cind insa toate fetele, mai mult sau mai putin respectabile, de la Mona Musca la Ruxandra Ciuhulescu isi etaleaza nurii live pe toate ecranele si paginile, valoarea misterioasa si mistica a erosului carnii a cam scazut. Daca mergem tot asa, prezentatoarele de la tv vor da stirile in pielea goala. Ce se va alege de poezia dvs. atunci?
Emil Brumaru: Pai am auzit ca sint deja tipe care prezinta starea vremii in pielea goala
Emil Brumaru: prin nush ce tzara
Emil Brumaru: shi nu a cazut poezia la pamint
Iulian Comanescu: Nu, cred că-s pe site-ul Pro TV, noaptea.
Emil Brumaru: a, da a fost ceva
Iulian Comanescu: Deci n-aveți griji…
Emil Brumaru: nu cade poezia din cauza femeilor goale
Emil Brumaru: ba chiar creshte
Iulian Comanescu: Care-i diferența dintre ce scrieți dvs. și o femeie frumoasă, goală?
Emil Brumaru: nu prea are legatura una cu alta
Emil Brumaru: parca ma pui sa raspund la bancuri cu diferentze
Iulian Comanescu: Bun. Lucian Mândruță, pe care-l știți de la Antena 1 dar poate și din “Dilema”, vrea să știe următorul lucru:
Iulian Comanescu: Unde sa ascundem poezia in urmatorii 100 de ani de barbarie, ca s-o salvam pentru generatiile care vor fi in stare sa se intoarca la ea?
Emil Brumaru: Nu se ascunde nicaieri, nu trebuie salvata de cineva, se salveaza singura
Emil Brumaru: nu traim ani de barbarie
Emil Brumaru: am senzatzia ca e cam apocaliptic Mandrutza
Iulian Comanescu: Da, este. Ca și mine.
Iulian Comanescu: Și alții în care, probabil, a murit poezia și credem că e moartă-n cotețul lumii, în general.
Iulian Comanescu: Maria Coman, de la Antena 3… pot să spun cum i-ați zis Mariei?
Emil Brumaru: nu i-am spus nimic ca e invizibila
Iulian Comanescu: Ba da, ați zis că e “fata aia cu ochelarii decoltați”.
Emil Brumaru: a
Emil Brumaru: !
Iulian Comanescu: Ce vrea să știe Maria Coman e așa – ce va place si ce nu va place la lumea anului 2007? ce i-ati intreba pe conducatorii romaniei?
Emil Brumaru: cel mai tragic eveniment a fost cind mi s-a stricat mashina de spalat!
Iulian Comanescu: Asta referitor la întrebarea ei cu 2007
Emil Brumaru: cel mai mishto din 2007 a fost cind mashina s-a reparat singura!
Iulian Comanescu: Lol.
Emil Brumaru: pe bune
Emil Brumaru: dupa vreo 2 luni cind tot am chemat la mine tipi ce reparau shi nu veneau, s-a reparat singura
Emil Brumaru: i-am dat drumul shi mergea
Iulian Comanescu: Am mai pățit și eu lucruri de-astea.
Iulian Comanescu: Și conducătorii…? Ați întreba pe cineva ceva?
Emil Brumaru: ce i-ash intreba?
Iulian Comanescu: Da.
Emil Brumaru: cum sa faca ei ca yo sa am bani de cumparat cartzi in Pleiade din Paris?
Emil Brumaru: ca-s scumpe foc
Iulian Comanescu: La dracu’ cu politica, prin urmare.
Emil Brumaru: nu, pe bune!
Iulian Comanescu: Bine, dar alții în locul dumneavoastră ar fi zis că Băsescu, că Tăriceanu…
Emil Brumaru: pai sa ma puna in posibilitatea de a putea avea shi yo cartzi in Pleiade
Emil Brumaru: mai departe
Iulian Comanescu: Ze, care habar n-am cine e, mută discuția într-o cheie mult mai livrescă:
Iulian Comanescu: Ersilia, “che significa figlia del sole”, este reala sau nu? Daca nu, ce anume v-a inspirat in alegerea ei pentru posturile pe blog?
Emil Brumaru: Ersilia exista
Emil Brumaru: e vie, are 18 ani, citeshte enorm
Iulian Comanescu: Frumos. Și din partea ei, și din partea dvs.
Emil Brumaru: deseneaza
Emil Brumaru: tocmai a citit Pushca de vinatoare
Iulian Comanescu: Marc Ulieru, care e redactor-șef la “Descoperă” și face parte din familia AIA Ulieru, vrea să știe:
Iulian Comanescu: 1.) Daca nu ar fi existat portocale, ce ati fi pus in loc?
2.) Ce ati alege intre o potocala cruda si un sin ofilit?
Emil Brumaru: As fi inventat portocala
Emil Brumaru: cred ca sinul ash alege, ca are oricum sfirc
Iulian Comanescu: Florin Dumitrescu. Om de publicitate, poet, columnist, inventatorul “Sarmalelor reci” (ăla care a scris “Țara te vrea prost” și “Nicu Ceaușescu, președinte):
Iulian Comanescu: am citit revoltat pe hobbit acuzatiile de misoginism si corupere pedofila care vi se aduc. cred ca in privinta misoginismului sint destule cititoare gata sa dezminta. dar ipostaza de “satir batrin” e rauvoitoare si (cred eu) stirnita de gelozie. personal consider ca in versurile dv. “senzualiste” are prea putina importanta virsta fiziologica la care le-ati scris.
inrebarea mea este: va complaceti in acest gen de folclor legat de asa-zisul priapism/ lolitism al dv.? credeti ca poate fi acesta un mit, o legenda adecvata pt. brumaru ca personaj (gen vidas, “vietile poetilor”)? va convine sa intrati cu aceasta imagine in panteonul birfitilor (alaturi de eminescu = sifilis, stanescu = servetel etc.)
intrebare suplimentara: cum e sa fiti hartuit de ideea atitor cititoare tinere care va descopera si se indragostesc de versurile dv. tot mai mult in ultima vreme? o simtiti ca un feedback? un schimb de energii? face bine la scris? la moral? la… mai mult decit atit?
Emil Brumaru: cred ca exagereaza
Emil Brumaru: ma refer la kestia cu folclorul
Iulian Comanescu: Așa.
Emil Brumaru: shtiu yo?
Emil Brumaru: e placut sa vb cu femei tinere
Emil Brumaru: te improspateaza
Iulian Comanescu: Cine nu recunoaște, e măgar.
Emil Brumaru: nu shtiam de nichita=shervetzel
Iulian Comanescu: Ba da, asta se știe acuma, că scria pe șervețele o mulțime.
Emil Brumaru: a, asta era
Emil Brumaru: pacat ca nu i-a strins cineva toate shervetzelele
Emil Brumaru: a, s-a experimentat shi scrisul pe gagici!
Iulian Comanescu: Sincer să fiu, am experimentat și eu pe când mă dădeam poet.
Iulian Comanescu: Inutil să spun că n-a prea ieșit, că ne-am luat cu altele.
Emil Brumaru: yo doar m-am iscalit
Iulian Comanescu: Așa. Mai departe.
Emil Brumaru: domne dar e torturant!
Iulian Comanescu: La asta am raspuns parțial, dar totuși:
Emil Brumaru: spune
Iulian Comanescu: Jean Valjean, un tip decent – asta-i o calitate rară pe internet -, care tot stă la mine pe blog:
Iulian Comanescu: 1. Mai citeste cineva poezie in ziua de azi sau cu alte cuvinte cum se vand volumele cu poeme noi ?
2. Se poate trai numai din scrisul de poezie, in ziua de azi ?
Emil Brumaru: nu se poate trai doar din poezie nicicind shi niciunde
Emil Brumaru: poezia se vinde pina la urma
Emil Brumaru: tre rabdare
Emil Brumaru: uneori de secole
Iulian Comanescu: Și tot de la Jean Valjean:
Iulian Comanescu: 3. De ce se scrie din ce in ce mai rar poezie cu rima?
Apreciez mult faptul ca dansul scrie cu rima si ritm.
Emil Brumaru: pai s-a schimbat lumea
Emil Brumaru: versul liber, aparent mai simplu de scris, e mai complicat de fapt
Emil Brumaru: dar se scrie shi cu rima
INCHEIERE CU REVERII DESPRE VILLON ȘI CERVANTES
Iulian Comanescu: Viorel Copolovici, care face chestia asta numită PR sau relații publice: Cit Francois Villon e in Emil Brumaru?
Emil Brumaru: l-am citit mult
Emil Brumaru: in foarte multe traduceri
Emil Brumaru: nimeni nu se poate compara cu el
Emil Brumaru: e delicios
Emil Brumaru: are fortza
Emil Brumaru: are final dum-dum
Emil Brumaru: nu e de ici de colo sa fii spinzurat
Iulian Comanescu: V-a nimerit Copolovici ăsta…
Emil Brumaru: imi place la nebunie Villon
Emil Brumaru: dar cui nu-i place?
Iulian Comanescu: Sunt oameni care n-au prea auzit de Villon, dar cine-a pus mâna pe el cred că-l apreciază.
Iulian Comanescu: E remarcabil că era capabil de lirism acum șase sute de mii de ani…
Iulian Comanescu: Anticii sună manierist, după aia vine o lungă epocă epică în poezie… sau, mă rog, ceea ce se versifica pe vremea aia.
Iulian Comanescu: Și ultimele trei, de la Bonyes, și el trei sferturi internet și un sfert ființă.
Iulian Comanescu: 1. poezia dvstra as numi-o tratat national de dezinhibare sexuala. a fost intii una personala? cum a fost expulzat intimul in eter?
2. ce mai retinem din nichita?! oh nichita, oh nichita/ma apuca infinita…
3. de ce nu recititi cervantes sau shakespeare pentru noi? mi-ar place comentariile dvstra, cam asa cum sunt alea din dostoievski. sau orice altceva: recititi, recititi… pentru noi.
Emil Brumaru: nichita este un mare poet, indiscutabil
Emil Brumaru: ramine aproape tot
Emil Brumaru: da, ar fi o kestie, dar trebuie sa recitesc foarte atent shi Cervantes shi Shakespeare
Emil Brumaru: mi-ar lua vreo 300 de ani
Emil Brumaru: adik sa-i shtiu la litera
Iulian Comanescu: Da, Cervantes a scris multe litere.
Emil Brumaru: ca sa-i pot repovesti sau comenta ca lumea
Emil Brumaru: shi Shakespeare
Iulian Comanescu: Îmi plac ăștia – ofițerii care au trântit și-o carte genială și după aia și-au văzut de bum-bum-ul lor.
Iulian Comanescu: Bine, la Cervantes se pune doar parțial, că a rămas fără o mână la Lepanto, din fericire nu aia cu care scria. Așa că s-a făcut literat.
Emil Brumaru: care-s aia, ofitzerii?
Iulian Comanescu: Choderlos de Laclos. Legături primejdioase.
Iulian Comanescu: A trântit cartea aia genială, palpitantă, filozofică, poetică și după aia n-a mai făcut nimic. “Legături primejdioase”.
Emil Brumaru: da, foarte bun
Iulian Comanescu: Spusese nu știu cui că visează să scrie o carte nemuritoare, a scris-o și după aia s-a dus la treaba lui
Emil Brumaru: Bravo lui
Iulian Comanescu: Cred că pentru Cervantes Don Quijote a fost un soi de substitut de câmp de luptă, eu știu?
Iulian Comanescu: Cred c-a scris-o după Lepanto.
Iulian Comanescu: Oricum, cele două părți sunt la mare distanță în timp. Și a ieșit o carte foarte hippy.
Emil Brumaru: cu cervantes e complicat
Emil Brumaru: io am citit-o o data shi cu glas tare
Emil Brumaru: mi-a luat cam un an
Iulian Comanescu: Bună traducerea…
Iulian Comanescu: Frunzetti și cine mai era…? mi se pare că a tradus fiecare câte-o jumătate?
Emil Brumaru: este o traducere nou a lui Sorin Marculescu foarte buna
Emil Brumaru: in doua volume la Ed Paralela 45
Iulian Comanescu: Aha, sunt curios. Și eu ar trebui să revin. A fost năucitoare.
Iulian Comanescu: Dragă domnule Brumaru, îmi pare rău că v-am obosit. A durat două ore fără patru minute.
Emil Brumaru: cam mult
Emil Brumaru: shi nu prea am fost in forma
Iulian Comanescu: Lipsa dumneavoastră de formă e mai mult decât forma altora.
Iulian Comanescu: Eu am rămas cu admirație pentru modul calm și încăpățânat în care apărați poezia și credeți în ea.
Emil Brumaru: pai chiar cred
Emil Brumaru: exista
Emil Brumaru: ca shi femeile
Hobbitul.ro
Biografie (Wikipedia)
Commedia dell’ Arte, antologie, text gratuit, pdf, la Liternet
de ce se indragostesc femeile tinere de Emil Brumaru? pentru ca e tot mai greu in ziua de azi sa gasesti barbati cu atat de mult zvac. sau bum-bum, cum spune autorul 🙂
chapeau bass, maestre! va caut in toti barbatii pe care-i intalnesc. si renunt la ei pentru ca nu va gasesc.
mi se pare mie, sau in aceasta poza emil brumaru aduce cu emil cioran?
Bun interviul, deosebit poetul, multumim !
Asa este, m-am “agatat” de blogul tau, dar e din “cauza” ta: 😉
teme interesante, documentate, comentarii la obiect.
Bonyes: pare-se că aduce în general 🙂 Dacă ar fi să batem câmpii pe tema asta, am putea spune că Cioran e Thanatos și Brumaru Eros, bla, bla.
Jean: Mulțumesc de vorbele bune. O să mă străduiesc mai tare 🙂
Traducere pomenita din Cervantes e facuta de Ion Frunzetti si Edgar Papu. Intr-adevar, excelenta.
Multumiri pentru interviu.
Foarte, foarte tare interviul, bravo, Iuliane si, mai ales, mersi!
M-am bucurat cind am dat de interviu, gindindu-ma ca o sa aflu lucruri noi despre Emil Brumaru, dar m-am intristat pe masura ce il citeam, iar acum, la sfirsit, am ramas cu o senzatie dezagreabila.
Multe nu mi-au placut, in interviu:
Tonul ireverentios al lui Iulian Comanescu (“Și-ați ajuns dom’ doctor…”, “Brumaru cum stă cu producția de versuri la hectar în ultimii, să zicem, doi ani?”). Cum Emil Brumaru e jucaus si slobod la vorbe in multe interviuri, Iulian Comanescu se crede indreptatit la o familiaritate care mie mi se pare o dezinvoltura caznita, daca nu chiar o mitocanie, si care ajunge uneori pina la comparatii de o lipsa de cuviinta halucinanta: “Emil Brumaru: nu am putut scrie niciodata bind ceva / Iulian Comanescu: Nici eu. Și mi-am făcut de cap cu numeroase prilejuri, când eram mai mic.” (!)
Intrebarile neinspirate, pline de locuri comune (nu se mai citeste, se scrie mult si prost, poetii de azi sint mai slabi decit cei de dinainte…). Noroc cu intrebarile enorme trimise de Sorin Adam Matei si de Lucian Mandruta, prilej de suris homeric pentru cititor.
Condescendenta cu care Iulian Comanescu ii priveste pe cititorii de poezie din zilele noastre (cei putini, daca or mai fi ramas…): “Sunt oameni care n-au prea auzit de Villon, dar cine-a pus mâna pe el cred că-l apreciază.” Eu sint convins ca mai exista, pe linga Iulian Comanescu, foarte multi oameni care “au pus mina” pe Villon si care il apreciaza. Atitudine la care incearca sa-l faca partas si pe Emil Brumaru, cu aceeasi familiaritate necuviincioasa: “Numai dumneavoastră și cu mine cred că mai știm că a existat și un Cristian Popescu, fără Tudor”.
Umorul indoielnic – cum sa nu tresari de neplacere cind citesti, de pilda “Cristoiu, cu găina cu pui vii, a fost un poet în felul lui” si altele asemenea? Iulian Comanescu e la fel de delicat si cind e autoironic “Dac-aș fi vreun constipat d-ăla de revistă culturală aș zice că…Scriu si eu la “Dilema”, cred ca-i tot d-aia…”.
Mie Emil Brumaru mi s-a parut prea putin incitat de intrebari, lipsit de chef, chiar jenat, si mi-a parut rau.
Alexandru Gurau: da, se putea mai bine. Cred că vorbesc prea mult cu prea multă lume în ultima vreme, și Brumaru, și eu eram destul de obosiți. Așa că cu tine o să tac.
nimeni nu-i perfect
ce “pandispanu’l lui Brumaru” de interviu mai e si asta? De ce nu putea dl. Iulian Comanescu mai bine sa nu ia acest interviu, pentru linistea noastra a tuturora. Distanta dintre dezinvoltura si mitocanie(termen sustinut si de dl. Alexandru Gurau mai sus) e fina, incerta, e praful de pe aripile fluturilor, ca sa fiu in ton…
Slab interviu ,nemaivorbind de greșeli….trist!