ymterviu.021 – Darius Groza, alias JEG: Până unde vreau s-ajung? Până-mi ating spaţiul pe server, care-i nelimitat şi în creştere

Iulian Comanescu: Darius Groza e un băiat de la jurnalism din Cluj, care s-a umplut, cu blogul Jeg, de locuri doi şi trei la Roblogfest, un vot de Internet care în lipsă de altceva dă o măsură a popularităţii, emulaţiei şi înjurăturilor care se colportează pe blogurile româneşti.

Iulian Comanescu: Darius Groza s-a mai umplut de faimă cu un filmuleţ cu Băsescu, link aici.

Iulian Comanescu: Eu m-am plictisit de noi, ăştia, moşii, jurnaliştii, oamenii care fac bani, dezvoltatorii, blablatorii, şi-am zis să vorbim şi cu un tânăr, care s-a inventat pe blog şi nu în altă parte.

Iulian Comanescu: Şi e ymterviu.021 din motivele astea.

Iulian Comanescu: Ce dracu’ cauţi pe blogul tău, mă, Darius, părinţii tăi ştie?

Darius Groza: Ştie ambii, ba chiar citeşte, la fel ambii. Taică-miu mai de curând. S-a apucat regretabil fix când era câtamai înjurătura într-un titlu de articol. Dar mă înţeleg şi iubesc, deoarece se mândresc mătuşile cu mine, atât la sat, cât şi la oraş.

DARIUS N-ARE UN SCOP APARTE CU BLOGUL LUI

Darius Groza: Şi nu caut nimic.

Darius Groza: Motiv pentru care nici nu găsesc.

Iulian Comanescu: Aia e bine. Ai mei nu prea ştiu ce fac prin ziare, pe bloguri… Câte mătuşi ai?

Darius Groza: Câte-mi trebuie să mă promovez.

Darius Groza: (încă se mai acceptă)

Iulian Comanescu: Ei, aşa nu prea ajungem la sâmburele de lumină… hai s-o luăm altfel. Când te-ai apucat să scrii bloguri?

Darius Groza: Ăăă… Păi, am început să scriu (puteam să nu scriu ăăă, că am timp de gândire, da’ e o ghiduşie) pe un Yahoo! Group. Apoi m-am mutat cu toate catrafusele pe Jeg, care era un… site, la urma urmei, că habar n-aveam ce-i ăla blog. Scriam editoriale. Mai peste un an a avut şi primul mare impact, cu un articol ce-a avut ca rezultat o demisie de director de liceu, nişte câţiva profi şi-un inspector şcolar, “din cauza la” diverse corupţii şi alte cele, dezvăluite pe blog.

Iulian Comanescu: Bun.

Darius Groza: Cam astea a fost glorioasele-nceputuri.

Iulian Comanescu: Deci pe lângă pulă, pizdă, căcat, tu vii şi cu lucruri la prima mână. Nu cu copy-paste, cum se zice.

Darius Groza: Da, cam de la-nceput am avut aproape exclusiv conţinut propriu.

Darius Groza: Cred că vreo 2-3 preluări youtube. În 3 ani. Şi absolut atât

Iulian Comanescu: Când o să iei Oscarul pentru bloguri cui o să mulţumeşti? Lui pulă, pizdă, căcat sau picioarelor tale care te-au dus în preajma lui Băsescu?

Darius Groza: O să-mi mulţumesc mie căci scriu şi m-am format, precum şi celor ce m-au ajutat (Tudor şi Sorel pe tehnic, frate-miu pe grafică). Şi corectoarelor Jeg, care fac scriitura absolut infailibilă, după chipul şi asemănarea mea.

Darius Groza: Este acolo, la rubrica EU, câtamai păginoaia cu mulţumiri.

Darius Groza: Ah, şi celor ce m-au promovat, printre primii şi cei mai denşi fiind Andrei Crivăţ.

Iulian Comanescu: Foarte frumos.

Darius Groza: Şi tuturor ce-au donat (BANI) când era greu cu toate.

BA DA, DARIUS are UN SCOP CU BLOGUL LUI

Iulian Comanescu: Dar, totuşi, zici că n-ai ţel în ce faci.

Darius Groza: Ba da.

Iulian Comanescu:

Darius Groza: Şi nu caut nimic.

Darius Groza: Motiv pentru care nici nu găsesc.

Iulian Comanescu: Hai să limpezim asta. Ai un scop sau nu?

Darius Groza: Stai să mă gândesc cum s-o-ntorc: SCOPUL este, şi a fost, de la început, să scot la lumină unele ipocrizii. Multă ironie, ŞI MAI MULTĂ auto-ironie, iar ocazional să schimb ceva.

Darius Groza: Nu mă hazardez la major. La mic, la simplu, în curtea mea, unde mă şi interesează.

Darius Groza: Depinzând cât devine această curte de mare, metaforic vorbind.

Darius Groza: Iar metoda este cât se poate de mult fără finanţe decât prin donaţii.

Darius Groza: Deci nu reclame, nu adsense, nu căcaturi.

Darius Groza: Nu vând, nu dau, nu schimb, nu blogroll, nu banere.

Darius Groza: Conţinut.

Darius Groza: Şi atât.

Iulian Comanescu: OK.

Iulian Comanescu: Am înţeles.

Darius Groza: Şi multă interacţiune cu cititorii. Fie ei contra, pro, proşti, dăştepţi.

Iulian Comanescu: De fapt, dragă Darius, eşti mai ziarist decât ziariştii, în sensul ăsta, de funcţie socială a scrisului, de ridendo castigat.

Iulian Comanescu: Ziariştii au devenit în secolul ăsta, dar şi în cel trecut, nişte funcţionari ai unor companii producătoare de profit.

MODELELE LUI DARIUS

Iulian Comanescu: Vorbeam cu Lucian Romaşcanu de la Ringier de faptul că primul lucru pe care-l înveţi în compania aia, cea mai mare din România, e să vorbeşti despre “produse” şi nu despre “reviste”, “ziare”, “televiziuni”.

Darius Groza: Nu toţi.

Iulian Comanescu: Bun.

Iulian Comanescu: Cine mai e justiţiar, aşa cum eşti tu, pe blog?

Iulian Comanescu: Dă nişte nume din presa românească. E o criză de modele.

Darius Groza: Din fericire, nu am nici o chestie de susţinut financiar, e uşor să agăţ în toţi…

Iulian Comanescu: CTP e ros de şoareci…

Darius Groza: Ah…

Darius Groza: Păi, iaca, să sară toţi de cur în sus:

Darius Groza: Îi iau în ordine inversă a controversei.

Iulian Comanescu: Aşa.

Darius Groza: Gâdea.

Darius Groza: (care-a zis că-s strategu’ lui Tăriceanu)

Iulian Comanescu: (Zi şi de ce, la fiecare.)

Darius Groza: Că nu ştie citi de pe prompter, îl obligă ăia, la fiecare buletin de dinaintea emisiunii lui, da’ când îl lasă fără prompter, e FOARTE bun.

Darius Groza: Şi pentru că abordează altfel. El, în contrast cu moderatorul atacant, el APĂRĂ.

Darius Groza: Drăguţul de el.

Darius Groza: Apoi…

Darius Groza: Îmi plăcea mult, MULT Turcescu. Până a decis măgarul să dea cu mucii-n fasole în această lună nefastă ce tocmai a trecut. Dar tot am mare respect pentru el, încă de la început.

Iulian Comanescu: Sunt ochi (şi urechi la Death in Vegas).

Darius Groza: (mi s-a spus că-s o mare scârbă… da’ mie-mi place, deşi a buctat-o rău)

Darius Groza: Apoi…

Darius Groza: Adelin Petrişor.

Darius Groza: Este DE DEPARTE preferatul meu, trans-specializări (reporter, moderator etc – nu contează, el e piatră’n’rulou).

PĂRINŢII AU VOIE SĂ CITEASCĂ ACEST FRAGMENT NUMAI CU ACORDUL COPIILOR

Darius Groza: Este un pizder, punct. Nimic mai clar.

Iulian Comanescu: Pizder. Nu poţi să te stăpâneşti

Iulian Comanescu: Mă rog, e şi vina limbii române.

Darius Groza: Şi tu ai zis pulă şi pizdă!

Darius Groza: Deşi mă citai…

Darius Groza:

Iulian Comanescu: Pizder e un cuvânt nou, din Cluj? Nu-l ştiam, că de, sunt boşorog.

Darius Groza: Îţi explic etimologia în culise, bun?

Iulian Comanescu: De ce nu aici?

Darius Groza: Of.

Iulian Comanescu: Dacă nu vrei, e ok.

Darius Groza: Ba, stau.

Iulian Comanescu: Dar n-o să fac din tine o paparudă obscenă.

Darius Groza: Este, într-un sens nesexual, contrar aştepărilor, un bunoc, un priceput, un maistru şi maestru, un conosăr, un cel-mai-tare mai ăsta-ni.

Darius Groza: Mă-nţelegi?

Iulian Comanescu: Da.

Darius Groza: Este atât hâis, cât şi cea.

Iulian Comanescu: Asta-i definiţia. Şi etimologia?

Darius Groza: Vine de la franţuzescu “pizdă”. Care are sensul de obiect al muncii.

Darius Groza: 🙂

Iulian Comanescu: Aha.

Darius Groza: De unde şi priceput sau maistru.

Iulian Comanescu: Deci pizder e un om care interacţionează cu lucruri. Cu lucruri bune, într-un mod fericit. E un calificativ… acţional.

DE-AICI, PĂRINŢII POT CITI DIN NOU, PENTRU CA SĂ SE INDIGNEZE DE DEPENDENŢA SOCIALĂ A LUI DARIUS, ATÂRNĂTORUL

Iulian Comanescu: Din ce trăieşti?

Darius Groza: Din mine. Asta-i o întrebare existenţională, aşa-i?

Darius Groza: Sunt întreţinut familial.

Darius Groza: Nu am avut un job, sper să nici nu am, deşi o să huzuresc în bunăstarea de proprie producţie.

Darius Groza: În curând.

Iulian Comanescu: E o întrebare de bani.

Iulian Comanescu: Câţi ani ai? 23?

Darius Groza: 21.

Iulian Comanescu: Mulţi înainte.

Darius Groza: De fapt, greşesc. Am avut joburi.

Darius Groza: Da’ nu începuturi de carieră.

Darius Groza: Mersi.

Iulian Comanescu: Şi ce s-a întâmplat cu ele?

Iulian Comanescu: Expediente, nu?

Darius Groza: Le iau în ordine.

Darius Groza: Am împachetat chiloţi la o fabrică, am lucrat pe şantierul alteia ce se construia, ca vopsitor.

Darius Groza: Am “flirtat” cu ceva ziare.

Iulian Comanescu: În Cluj nu prea-s ziare vândute…

Darius Groza: Puţin.

Darius Groza: La toate, nimic obositor.

Darius Groza: Era un regional căcăcios.

Iulian Comanescu: Ce-a mers, ce n-a mers în flirtul cu ziarele?

Darius Groza: Lenea mea nu prea vujeşte cu nici o calificare.

Darius Groza: Da’ vujeşte cu plata.

Darius Groza: Până şi-au dat seama că lor nu le vujeşte.

Darius Groza: A vujii – a se potrivi.

Darius Groza: Ca să reped scopul acestui tir continuu de întrebări, o să vând idei.

Iulian Comanescu: Zici că eşti leneş… scrii toate cearşafurile alea pe blog.

Iulian Comanescu: Asta e treabă de leneş, blogul?

Iulian Comanescu: Eu cred că e şi nu e.

Iulian Comanescu: Nu e fiindcă trebuie să scrii ca să te citească lumea. Susţinut.

Iulian Comanescu: E fiindcă pare că îţi ia mult mai mult timp decât îţi ia, în realitate.

Darius Groza: Nu e. Ba mai mult, articolele mele sunt extem de lungi.

Darius Groza: Şi de greu de citit. Şi de urmărit.

Iulian Comanescu: Bine, dacă e să ne pierdem în detalii, prolixitatea e un semn de lene… stilistică.

Darius Groza: Cum spui dumitale.

DARIUS E CĂCĂCIOS. ZICE CĂ ARE DOUĂ IDEI, DAR NU LE SPUNE, CA SĂ NU I LE FURE NIMENI

Iulian Comanescu: Dar nu de asta-i vorba. Hai să vindem o idee d-a ta.

Darius Groza: Cui?

Iulian Comanescu: Pune ceva pe masă, că asta vrei să te faci, vânzător de idei. Şi eu cred că ai avut câteva idei. Zi ideea şi să vedem cui o putem vinde.

Darius Groza: Nu merge aşa. Are bani?

Iulian Comanescu: A, am înţeles.

Iulian Comanescu: Ţi-e frică să n-o ia cineva pe gratis.

Iulian Comanescu: Bine, nu vindem idei.

Darius Groza: Am două idei pe care nu ţi le zic aici (căci costă), iar ele se vor vinde, deci nu poftesc să mi le furi. Tu sau cititori tăi hapsâni.

DARIUS POVESTEŞTE CUM A AJUNS PUIUŢ DE COMUNIST

Iulian Comanescu: Trecem la altceva.

Iulian Comanescu: Ce-ai avut, mă, Darius, mă, cu Băsescu?

Darius Groza: [Am avut] Tricou la fel.

Darius Groza: Da’ pe-al meu credea el că mai bine să scrie “puiuţ de comunist”.

Darius Groza: Io n-am vrut să-i spun că-l privesc ca pe-un tată, că ar fi reuşit paradoxal, ireversibil şi neintenţionat să se jignească singur.

Darius Groza: M-am abţinut.

Iulian Comanescu: Bine.

Iulian Comanescu: Dar povesteşte-mi cum s-a întâmplat.

Iulian Comanescu: Eşti, aşa, mai leneş de felul tău şi la un moment dat a venit prezidentul la Cluj…?

Darius Groza: Păi, eu locuiesc pe strada pe care este un hotel scump. Şi, aşadar, locuieşte Băsescu-ntr-ânsul când vine la miting, deoarece are de unde-l plăti, nu?

Darius Groza: Bun.

Darius Groza: Iar eu am fost la mitingul cu pricina, unde-am făcut poze.

Darius Groza: Miting care mi s-a părut jenant. EFICIENT, nu mă-nţelege greşit, da’ jenant.

Iulian Comanescu: Aşa.

Iulian Comanescu: Şi după aia te-ai dus acasă şi te-ai întâlnit cu Băsescu…?

Darius Groza: Apoi am mers la o expoziţie de foto de-a lui fratemiu www.dg.stuffo.info, click, da?

Darius Groza: Şiii…

Darius Groza: Apoi am mers acasă.

Darius Groza: Pe drum spre casă este hotelul mai sus amintit şi un ABC.

Darius Groza: Şi am luat un tub de brânză topită, un litru de lapte şi un interviu preşedintelui-în-acel-moment-suspendat.

Darius Groza: Deoarece el în acele momente ieşea să plece.

Darius Groza: Am aşteptat frumos şi politicos să termine interviul cu ProTV-ul, deci n-am vrut musai să-l pun într-o “situaţie”.

Darius Groza: După care a sărutat un gingaş bebelaş (jur), iar apoi s-a-ntors către mine.

Darius Groza: Iar eu l-am întrebat ce mă jena, adică mitingul lui.

Darius Groza: Şi el a răspuns ce-l jena, adică eu.

Iulian Comanescu: Da.

Darius Groza: Apoi i-am reproşat că m-a minţit, scurt, fără alte implicaţii politice şi aiureli de lemn.

Iulian Comanescu: Bun.

Iulian Comanescu: Aici voiam să ajung.

Iulian Comanescu: Crezi tu că lumea aia chiar zice “ura” orice spune Băsescu?

Darius Groza: Dacă eşti atent la filmuleţ, vei remarca faptul că e făcut reproşul “cu ieşire”.

Darius Groza: Nu “lumea”, că “lumea care vine cu autobuzele portocalii”.

Darius Groza: E o diferenţă.

Iulian Comanescu: Aha, aşa era în filmuleţ?

Darius Groza: Da’ e MULTĂ lume care circulă astfel.

Iulian Comanescu: Adică, în esenţă, l-ai întrebat dacă nu-i e nu ştiu cum să aducă oameni cu autobuzele ca să-l aplaude…?

Iulian Comanescu: Că ştii că şi PSD a făcut asta.

Darius Groza: Da negreşit că a făcut.

Iulian Comanescu: A adus nembri din provincie de 1 Mai, ca să le dea carnete.

Iulian Comanescu: Cred că şi republicanii şi democraţii fac asta la americani. Te oftică?

Darius Groza: Mi se pare penibil.

Iulian Comanescu: Deci toţi sunt nişte nasoi, nu?

Iulian Comanescu: Şi Băsescu, şi PSD-ul, şi nu mai ştiu cine.

Darius Groza: Şi.

Darius Groza: Da, nu există alternativă, dacă asta vrei să subliniezi.

Iulian Comanescu: Aşa cred şi eu. Şi să-ţi zic un secret: aşa cred şi ei.

Darius Groza: Şi nu e reponsabilitatea mea să aduc o variantă.

Iulian Comanescu: Ai auzit toate chestiile alea cu “reforma clasei politice” pe care le zic. La asta se referă.

Darius Groza: Eu, personal, m-am săturat să aleg între “răul mare” şi “răul mic”.

Iulian Comanescu: Bun, şi ce facem?

Darius Groza: Nu mă interesează, că pe mine mă doare la banană oricum, sunt deopotrivă curios de monarhie sau dictatură, oricum nu mă influenţează direct cine conduce. În influenţează fix pe fraierii ce vin cu autobuzele să urle “Ura!”, indiferent de culoare, iar ei nu-şi bat capul oricum.

Darius Groza: Da’ stai să clarific o treabă:

Iulian Comanescu: Stau.

Darius Groza: Dacă urmăreşti interviul cu Băsescul, vei remarca faptul că am reproşat chestia cu minciuna demisiei într-un fel “cu ieşire”.

Iulian Comanescu: Adică.

Darius Groza: Adică nu m-am dus să-i spun: Bă, scârbă infectă, nu mai minţi!

Darius Groza: Căci m-am dus precum un cetăţean.

Darius Groza: Care l-a votat.

Darius Groza: Iar el să mă convingă.

Darius Groza: Ceea ce n-a făcut.

Iulian Comanescu: Aha.

Iulian Comanescu: Pân’ la urmă… În 2004 erai major, nu? L-ai votat?

Darius Groza: A răspuns foarte diplomatic (tot neconvingător, da’ acceptabil, profi), până i s-a făcut negru şi-a zis de puiuţ de comunist.

Darius Groza: Da.

Darius Groza: Poftesc şi să adaug că nu m-am simţit jignit de el, având în vedere că nu este capabil să reuşească acest lucru.

Iulian Comanescu: Adică ţi-a plăcut şi te-ai răzgândit după ce a băut un şpriţ cu Gigi Becali sau…

Darius Groza: M-am răzgândit din multe.

Darius Groza: DAR! Dacă nu zicea că-şi dă demisia şi era (la fel) suspendat, eu votam nu.

Iulian Comanescu: Aha.

Darius Groza: Nu l-a pus absolut nimeni să bată din gură cu demisia.

Iulian Comanescu: Dar aşa, ai votat DA, pentru demitere.

Darius Groza: A făcut-o de prost, a făcut-o de strategie, mă doare hăpt în cur. Să nu se joace cu din astea.

Iulian Comanescu: Ce sunt batrânii tăi, Darius?

Darius Groza: Agenţi de turism, de specializare.

Iulian Comanescu: Aha.

Darius Groza: Deci repet, cu preşedintele e vorba de mod de gândire.

Iulian Comanescu: Au fost membri de partid?

Darius Groza: Tatăl da, mama nu.

Darius Groza: Aşa parcă reţin.

Iulian Comanescu: Aha.

Iulian Comanescu: La mine mama da, tata nu.

Iulian Comanescu: Ok.

DACA ERA, DARIUS SE FĂCEA SECURIST

Darius Groza: Ah, ca o notă, de ce ziceam că nu mă interesează cine “conduce”: am mari convingeri că dacă mă năşteam mai repede, eram fără absolut nici un regret securist.

Iulian Comanescu: Pân la urmă ai făcut filmul şi a apărut la TV. Bravo.

Iulian Comanescu: Nu ştiu dacă erai securist.

Iulian Comanescu: Ca să fi fost securist trebuia să-ţi ţii gura.

Iulian Comanescu: Nu pare punctul tău forte.

Iulian Comanescu: Eşti prea sincer, ca s-o spun frumos. [Palavragiu interminabil, şi în plus mă scoţi din minţi cu glumele tale cu apostrof, dar, în definitiv, o să râdă lumea de mine dacă îmi pun mintea cu tine, juma’ de buletin, acronim ireproductibil, pui de ghizi!]

Darius Groza: Dacă se plătea bine, agent dublu. Tot ce vrei. Nu-s patriot. Îmi iubesc ţara, că-i frumoasă, iubesc ăia ce-o fac mai frumoasă şi-i urăsc pe ăia de aruncă ambalaje folosite-n ea, fie de produse, fie politice.

Darius Groza: Din punctul meu de vedere, nu-s moralist. La fel şi cu marinaru’, poate să umble-n puţa goală pe la dinee la Cotroceni, din partea mea, DAR SĂ MEARGĂ BINE – ceea ce nu se petrece.

Iulian Comanescu: Okay.

Darius Groza: Aşa că să nu-şi permită.

ALTE ASPECTE DIN VIAŢA ŞI OPERA LUI DARIUS: BLOGUL LUI ADELIN, HÂRTIA DE CULOAREA FANTEI DE GRAPEFRUIT PE CARE A SCRIJELIT TÂMPENII, NU I-AR FI RUŞINE!

Iulian Comanescu: Trecem la alte idei d-ale tale care s-au văzut, dacă pe alea pe bani nu le zici.

Iulian Comanescu: Te-ai apucat să le faci bloguri la oameni…?

Darius Groza: Da.

Iulian Comanescu: Câţi? Au fost Adelin şi Mircea Badea, cred.

Darius Groza: Şi ei s-au apucat să nu le ia încă.

Iulian Comanescu: Adelin l-a luat şi l-a lăsat, Badea nu a făcut nimic şi…?

Darius Groza: Adelin (luat, renunţat, îl apreciez, nu vroia de la-nceput, dar a încercat), Badea (neluat, încă îl lucră Ciutacu, la convins), Turcescu (nu zisă nimic), Năstase (nu zisă nimic), Găinuşă (nimic), Lucian Mândruţă (transmis pe diverse căi că nu vrea şi pace).

Darius Groza: A făcut o altă blogăriţă, Denisa, lui Tăriceanu, parcă.

Darius Groza: La fel, nimic.

Darius Groza: Putorile naibii.

Darius Groza: Toată ziua freacă mazu’.

Iulian Comanescu: Cum i-ai ales?

Darius Groza: Pe sprânceană.

Darius Groza: Intenţia era să crească blogosfera asta în calitate, că pântru voi fac tăt, mă copchii.

Iulian Comanescu: Mă, au şi ei treburile lor. Pot să-ţi zic eu, care am treburile mele: n-am timp să scriu posturi la fel de lungi ca tine. E normal.

Iulian Comanescu: La început, ai mult timp şi multe idei, puţini bani. Mai încolo, ai puţin timp, puţine idei şi bani ceva mai mulţi.

Darius Groza: Adelin îmi place (vorbisem cu soţia lui). Apoi am zis că să mai fac. Năstase-mi place cum scrie, Turcescului i-am mai dat o şansă, Mândruţă-i place lui mumă-mea, Badea iară era total anti, deci fix de ciudă, Găinuşă poate mai mult decât ce-a ajuns Cârcoteala.

Iulian Comanescu: Şi după aia ai văzut că nu se iscă nimic şi te-ai oprit.

Iulian Comanescu: Nu?

Darius Groza: Păi, ce să mă opresc? Bloagele funcţionează, să vină să şi le ia. Îs convins că sunt conştienţi de ele. Da’ fac urechea ciută.

Darius Groza: Să merg să fac lugu-lugu după ei?

Iulian Comanescu: Mai ai nişte idei care se ştiu.

Iulian Comanescu: Bileţelul roz pe hârtie igienică.

Iulian Comanescu: Acolo n-am ce comenta.

Iulian Comanescu: S-a transmis.

Iulian Comanescu: Dar…

Darius Groza: Ce, te opui simţului umoristic? Nu ţi-a plăcut, că nu pricep…

Iulian Comanescu: Mă, Darius, de unde ai dedus tu că mă opun?

Darius Groza: Că vreau sfadă!

Darius Groza: (Da’ te tunzi, da?)

Iulian Comanescu: Am zis – s-a transmis. Felicitări. Nu mi se pare cea mai strălucită glumă, că e toilet joke. Dar s-a transmis şi asta e mare lucru. Ai făcut un fel de viral.

Iulian Comanescu: Eu nu vreau sfadă.

Iulian Comanescu: Mă tund, când am timp. Acuma aveam timp, de pildă, dar mi s-a părut mai potrivit să aflu chestii de la tine.

Darius Groza: Acolo s-a hazardat John Cristoiu în ipoteze. Aia cu biletu’ fu tare, degeaba, a fost studiu mass-media bun, dincolo de glumă.

Darius Groza: S-a demonstrat cum lumea ia, uită de unde ea, apoi dă-i cu conspiraţia.

Iulian Comanescu: Ei.

Iulian Comanescu: Apartamentul ciudat [WARNING! RAHAT! SÂNGE!]

Iulian Comanescu: Aici voiam să ajung.

Iulian Comanescu: V-aţi jucat sau aveţi ceva mai adânc în cap cu el?

Darius Groza: Ahahaha.

Darius Groza: Ăla nu-i al meu.

Darius Groza: E al unui prieten.

Iulian Comanescu: Bine, dar eşti în collective.

Darius Groza: Mă rog.

Darius Groza: Am făcut şi nişte farse telefonice, iar una am făcut-o cu ei.

Iulian Comanescu: Da, am văzut-o. [Subţire…]

Darius Groza: Ei fac ceva filme ce le publică pe youtube şi trilulilu.

Iulian Comanescu: Buun.

Darius Groza: A fost prima mea colaborare cu ei. Domnu’ şăf al lor e un coleg de facultă.

Iulian Comanescu: Deci nu te-ntreb dacă au un ţel.

Iulian Comanescu: Că nu e ăla al tău.

Darius Groza: Habar n-am, ei e cu umor şi de ăstea. Da’ o să salte inima-n el de fericire că l-ai amintit şi implicat.

STIL NETED, GRAMATICĂ, ORTOGRAFIE…

Iulian Comanescu: Mai am o curiozitate. Unde ai învăţat să scrii cu diacritice?

Darius Groza: La tastatură.

Iulian Comanescu: De capul tău, da?

Darius Groza: Da.

Darius Groza: Printr-a 12-a.

Darius Groza: Când eram sigur că merg pe jurna (la studii) şi că voi scrie mult Jeg, am zis să mă obişnuiesc.

Darius Groza: Nu e chestie de inteligenţă, ci deprindere.

Iulian Comanescu: Câte litere are limba română?

Darius Groza: 32… Parcă.

Iulian Comanescu: 31, eşti p-aproape.

Iulian Comanescu: Era o curiozitate personală. Lumea îşi bagă picioarele în diacritice.

Iulian Comanescu: Shtii dc tntreb? K tinerii den zua de az scrie ashea kumm am skris eu replika asta.

Darius Groza: asha aleg iei k s fye mai kool manrtelegi?

Darius Groza: J de la Jeg se pune şi varianta cu floricică.

Darius Groza: Am făcut mai demult un concurs de cea mai frumoasă, urâtă literă, vocală, consoană.

Iulian Comanescu: Cred că în curând alfabetul limbii române o să aibă doar patru litere. [Cenzurat. Auto.]

Darius Groza: Ţi-am zis, e vorba de obişnuinţă.

Iulian Comanescu: Da, aşa e.

Darius Groza: Lumea zice că e mai uşor “k p mIRC”. Da’ nu e.

Darius Groza: Am vreo 2-3 prieteni ce au încercat să adopte ideea corectitudinii, da’ s-au lăsat rapid.

Iulian Comanescu: Dar, cum zicea Noica, există un fel de a fi nespălat şi în ordinea spiritului. Ok, schimbă ortografia, dar învaţ-o p-aia veche, ca să ştii ce schimbi.

Iulian Comanescu: De fapt, e uşor să scrii k pa mIRC dar e greu să citeşti.

Darius Groza: Degeaba, cu oretografia DOOM1/2 nu mă intere. E chestie de convenţie, n-o să mă schimb şi io după cum se alternează conducerile la Academie.

Darius Groza: Înseamnă “jurnal editiorialistic de Groza”, cuvând cu cuvânt.

Iulian Comanescu: Cred că eşti singurul tip sub 25 pe care-l ştiu şi scrie cu diacritice… Academia ar face bine să vă vrăjească cumva.

Iulian Comanescu: Altceva.

Iulian Comanescu: De ce se cheamă “JEG” blogul tău, dincolo de acronim? Reflectă, aş putea spune, o atitudine pesimistă în privinţa lumii.

Iulian Comanescu: Da, ştiu acronimul.

Darius Groza: Până târziu, când mi-am dat seama că nu există cuvântul de la mijloc.

Darius Groza: Iar ce înseamnă e că sunt foarte optimist, nu pesimist.

Darius Groza: E frumosul din urât.

Iulian Comanescu: Dar ţi-ai dat seama că dă “jeg”. Era o auto-depreciere, când te-ai gândit să-i spui aşa?

Darius Groza: Fie el şi infect şi puturos.

Darius Groza: Nu neapărat.

Darius Groza: Stai, să-ţi citez din mine însumi:

Darius Groza: Jeg a fost initial un site de bârfă ieftină, susţinută de mine şi alimentată de experienţele prietenilor mei, despre care se bârfea, cum am spus, organizat.

Acum Jeg a devenit un site de bârfă scumpă. Valoroasă. Jeg este un proiect. Jeg va încerca să scoată de sub preş urâtul, nedreptul şi murdarul măturat cu atâta discreţie şi să-l condamne. Jeg nu e perfect, nu e deştept, nu e mai frumos, nu e mai bun ca tine. Jeg este un jurnal pentru oameni ca mine.

Iulian Comanescu: Aha.

Iulian Comanescu: Mulţumesc.

Darius Groza: Să nu se confunde, Jeg nu e un justiţiar neapărat. Am scris, în total, mai mult despre relele mele, decât ale altora, în total.

Iulian Comanescu: Trecem la “răspundem ascultătorilor”.

Darius Groza: Aşa.

RĂSPUNDEM ASCULTĂTORILOR. CIUTACU, DE DATA ASTA, TACE (DUPĂ CE, ÎN PREALABIL, A ÎNTREBAT.)

Iulian Comanescu: Pun câte-o întrebare de la terţi în ymterviurile astea.

Darius Groza: (da’ de sinuciderea simulată, de Yahoo, de alealalte, nimica?… laudă-mă!)

Iulian Comanescu: Terţul e de data asta Victor Ciutacu, omul negru al blogosferei.

Darius Groza: Ok.

Iulian Comanescu: El vrea să ştie, în esenţă, ce vreau să ştiu şi eu de la tine:

Iulian Comanescu: “a erupt cand cu biletelul roz pe hartie igienica, a devenit notoriu cu base, pana unde vrea sa ajunga?”

Iulian Comanescu: Mai răspunde o dată, concentrat.

Darius Groza: Până-mi ating spaţiul pe server, care-i nelimitat şi în creştere. Sunt un univers online. Cu pusee… era să zic offline… da’ o să zic out-line.

Iulian Comanescu: Foarte frumos.

Iulian Comanescu: Întrebarea cu insula pustie.

Darius Groza: Of, căcat. Te rog.

Darius Groza: S-aud.

Iulian Comanescu: Naufragiezi, eşti în apă cu încă trei personaje şi ai posibilitatea să-l salvezi pe unul dintre ele.

Iulian Comanescu: Personajele sunt: Băsescu, Năstase, Carol al II-lea. Pe care îl salvezi?

Darius Groza: Păi, înot binişor, da’ nu perfect. Deci probabil Năstase tot o să se înece, cu toate eforturile mele disperate.

Darius Groza: Mi-ar părea rău să nu-şi ia în primire blogul, pân la urmă.

Darius Groza: Ceilalţi doi sunt morţi oricum.

Darius Groza: Da’ cel mai tare din întrebare e “unul dintre ele”. Ştiu, aşa e acordul.

Iulian Comanescu: …?

Iulian Comanescu: A, da.

Iulian Comanescu: Simţul limbii. Diferă de la om la lom.

Iulian Comanescu: Dar întrebarea era pe cine salvezi.

Darius Groza: Mi se pare mie drăguţ cum sună, deşi e corect.

Iulian Comanescu: Tu ai zis, în esenţă, că îl îneci pe Năstase.

Darius Groza: Mă!

Iulian Comanescu: Da, mă.

Darius Groza: Am zis că, din nefericire, TOT se îneacă, deşi pe el aş încerca să-l salvez, ca să-şi preia blogul drept mulţumire.

Darius Groza: Carol al II-lea e oricum mort. Iar Băsescu e tot una, fie aşa, fie invers.

Iulian Comanescu: Aha, deci pe Năstase l-ai salva, dar n-ai cele mai optimiste aşteptări.

Iulian Comanescu: Mai salvează unul.

Darius Groza: Tot dintre ăştia? Am voie să mai încerc cu Năstase?… Ok, ok. Pe Băsescul, să îmi pupe picioarele în tricoul meu de puiuţ de comunist. În mare măsură deoarece Carol este, repet, cată pe Wikipedia, MORT!

Iulian Comanescu: Ok.

VĂLEU, SUNT MORT, SUNT MORT, ŢIPĂ DARIUS, CU O VIOICIUNE CARE ARĂTA PE DEPLIN CONTRARIUL…

Iulian Comanescu: Zi cum te-ai sinucis.

Darius Groza: Nicicum. Am făcut un joc de cuvinte. Că “aş dori să-mi anunţ sinuciderea pe Internet”.

Darius Groza: Şi, pe principiul psihologic că omu’ merge la ce-i mai de rău, toată lumea s-a dus la cuvântul “sinucidere”.

Darius Groza: Am avut o numărătoare inversă de câteva zile. Am cerut metode, vroiam să doară, să fiu singur.

Darius Groza: Au sunat-o pe mumă-mea de pe la instituţii din Zalău, colegi şi prieteni.

Darius Groza: A venit la Cluj (prea târziu, dacă era s-o fac). Mulţi au contestat, mulţi s-au speriat, mulţi m-au provocat.

Darius Groza: A fost interesant, iar la sfârşit am făcut fix ce-am zis: mi-am anunţat sinuciderea.

Iulian Comanescu: Da, interesant.

Darius Groza: Bine, după ce-am scos Jegu’ de pe net la ora prezisă şi s-au cătat toţi scepticii pe ei şi veniseră colegii în faţa blocului şi nu le-a deschis nimeni la interfon, nici vecinii.

Darius Groza: Că nu-l oprea nimeni, nici măcar nu apăsau un buton la interfon să-l salveze cunoscuţii.

Iulian Comanescu: Penultima intrebare.

Darius Groza: Aşa.

Darius Groza: (apropo, chestia asta cu sinuciderile unele peste altele mi se se par o nouă târfă mass-media suptă…)

Iulian Comanescu: Da.

Iulian Comanescu: E un efect de… sinergie.

Iulian Comanescu: Asta ai făcut şi tu cu filmuleţul cu Băsescsu.

JEG ÎN CEAŢĂ: HEISENBERG, DEONTOLOGIE ŞI ALTE CHESTII

Iulian Comanescu: Pe de o parte ai fost un jurnalist clasic, câinele de pază, ai pus kilul ăla de lapte pe bordură etc.

Iulian Comanescu: Pe de alta, te-ai făcut actor în film. Ai creat un eveniment.

Darius Groza: Asta au făcut din ea… clienţii.

Darius Groza: O fufă, sărăcuţa. Ce bine-i şedea dânsei pre Jeg…

Iulian Comanescu: D-aia mă vezi aşa neutru pe blog, ca să nu tulbur apele.

Iulian Comanescu: Ştii principiul de incertitudine a lui Heisenberg?

Iulian Comanescu: Cred că da, scrii cu diacritice şi ai terminat liceul de curând.

Darius Groza: Nu. Nici pe Heisenberg.

Darius Groza: Da’ nici el pe mine, îs convins că nu mă citeşte.

Darius Groza: Sunt extrem de incult.

Darius Groza: Îs… auto-cult, de altfel.

Darius Groza: Deci o formă de incultură. Da’ asumată.

Iulian Comanescu: Da, dar după ce-ţi zic povestioara asta, o să-ţi vină să-l salvezi de la înec, deşi e la fel de mort ca şi Carol II.

Iulian Comanescu: Heisenberg a aterizat în filmul cu fizica particulelor.

Iulian Comanescu: Erau mai mulţi care se uitau în moleculă, în atom…

Iulian Comanescu: Căutau să măsoare tot felul de chestii d-acolo.

Iulian Comanescu: Ce face electronu’ când sare de pe un nivel pe altul şi tot restul.

Darius Groza: Aşa.

Iulian Comanescu: Şi Heisenberg a venit cu o constatare.

Iulian Comanescu: Chestiile cu care măsurau erau mult prea mari decât lucrurile pe care le măsurau.

Iulian Comanescu: Un chiombeloscop, ceva, ce foloseau ei.

Iulian Comanescu: Şi te uitai la un nenorocit de electron sau de foton.

Iulian Comanescu: Care era de câteva catralioane mai mic decât chiombeloscopul.

Iulian Comanescu: Şi a constatat că nu poate măsura particula aia nenorocită.

Darius Groza: Ah, atât? Mai este?

Iulian Comanescu: Şi atunci a formulat următoarea lege: Nu poţi determina în acelaşi timp poziţia şi masa unei particule d-aia.

Iulian Comanescu: Adică.

Iulian Comanescu: Dacă bagi chiombeloscopul în sistem, tulburi particula, pe scurt.

Iulian Comanescu: Mie mi se pare un precept general legat de cunoaştere.

Iulian Comanescu: Ziaristu’ e un om curios, dar uneori tulbură apele cu prezenţa lui.

Iulian Comanescu: Asta, în sens clasic, nu se face.

Darius Groza: (Hăhăhă. “Chiombeloscop”. Hăhăhă. Scuze, continuă.)

Iulian Comanescu: Michael Moore face.

Darius Groza: Da.

Darius Groza: Eu da.

Iulian Comanescu: Aşa te-ai uitat şi tu la Băsescu. Nu el a fost Heisenberg la faza asta, ci tu.

Darius Groza: Totul da. Înţeleg ce-ai zis.

Darius Groza: Bun, da’-i vorba de cum reacţionează el.

Darius Groza: Ţi-am zis că nu mă interesează cum se comportă, dac-ar face treabă,

Darius Groza: dar nu face…

Darius Groza: Da’ n-am chef, cum mai ziceam, să mi se ducă la Bruxelles şi să se burzuluiască din faptul că are maşină mai frumoasă altu’.

Iulian Comanescu: Nah.

Iulian Comanescu: Nu-i vorba de cum reacţionează el.

Iulian Comanescu: Există un deziderat de neatins, în meseria asta, care se rezumă la a descrie lucrurile aşa cum sunt.

Darius Groza: Da. E drept.

Darius Groza: Accept.

Darius Groza: Da’ eu eram cetăţean.

Darius Groza: Cum m-am şi declarat.

Iulian Comanescu: Tu te-ai depărtat de dezideratul ăla şi nu e nimic rău în asta.

Iulian Comanescu: Doar că trebuie să ştii ce-ai făcut.

Iulian Comanescu: Darius, oricât te dai de tâmpit, eşti mult prea deştept ca să nu ştii că asta-i un fonfleu, că erai cetăţean etc.

Iulian Comanescu: La fel ca acei cetăţeni care ziceau că ei nu intră sub incidenţa lui 205-206 din Codul Penal, pe motiv că ei sunt bloggeri şi nu trebuie să răspundă, cum o fac jurnaliştii.

Darius Groza: Nu, mă FOLOSESC de ideea că aia eram.

Darius Groza: Aia aleg să fi fost, că n-am nici o răspundere.

Darius Groza: Şi mi-este de necontestat acel statut.

Darius Groza: Bine.

Iulian Comanescu: E o tâmpenie.

Iulian Comanescu: Deşi ai dreptatea ta cu “cetăţean”.

Darius Groza: L-am agitat, l-am ce vrei tu. Da’ nu înseamnă că el tre’ să aibă… ce mai… dreptul! să se agite.

Iulian Comanescu: Etica bloggerului e diferită de aia a presarului.

Iulian Comanescu: În cazuri de-astea.

Iulian Comanescu: Citizen journalism e o chestie de stânga.

Darius Groza: Bun… da’ ia fata cu jurnalista Antenei.

Darius Groza: Din partea mea putea să-l şuteze în ouăle lui Năstase, că tot nu mă interesa.

Darius Groza: Pe mine mă intere cum se comportă preşedintele, nu tanti aia pe care eu n-o mai văd apoi în veci şi nu împarte pensii.

Iulian Comanescu: Da, ok.

Iulian Comanescu: N-am zis că presa clasică nu face asta

Darius Groza: Şi pe mine mă interesează că dacă merg în străinătate, SĂ SCAP DE ALTCEVA, atunci nu pot lucra undeva, că îşi păzesc telefoanele pe principiul “Check out your President. When you can trust him, I’ll trust you”.

Iulian Comanescu: Hai că plictisim lumea.

Iulian Comanescu: Cu treaba asta.

Iulian Comanescu: Ultima întrebare:

Iulian Comanescu: Presupunem că aş fi de acord să te las să retractezi o întrebare şi un raspuns din ymterviu. Ai face-o? Care-ar fi aia?

Darius Groza: N-aş retracta nici una.

Darius Groza: Nu că “ce tare-s io”.

Darius Groza: Eu n-aş retrage la altul. Fie dă rău, fie de bine.

Darius Groza: Oricum, lu’ Heinsenberg ăsta nu-i intram a doua oară pe blog, aia-i clar.

Darius Groza: Dar, în acest anume interviu, nu m-a deranjat, că aia era ideea, nici o anume întrebare sau să vreau să-mi recalculez un răspuns.

Darius Groza: Întâmplarea face să fiu poate prea idiot să-mi dau seama că vreunul ar fi prost formulat sau gândit.

dariusgrozapuiutdecomunisttricoutext.jpg

– JEG@Jeg.Stuffo.info
– JEG@Trilulilu.ro.

  1. Denisa Reply

    Off, de când aşteptam ymterviul! Frumos, deşi nu ştiu dacă am aflat ceva nou despre Darius, în condiţiile-n care îl citesc de câteva luni bune.
    Şiiii, ca să fiu în spiritul JEG, vreau să şi “bag de vină”: intertitlul ăsta – “DACĂ ERA, DARIUS SE FĂCEA SECURIST” – dacă era CE? 😛

  2. Iulian Comanescu Reply

    Denisa: daca era cazul. Cred ca de acolo vin vorbele alea cu “daca e, ne vedem”, “pai nu veneam noi daca era” s.a.m.d.

    Ymterviul asta e mai putin pentru fanii lui Darius, cat pentru lumea larga, aia care intra aici. E vorba de multi oameni din media clasica, publicitate, marketing…

  3. Adrian Enache Reply

    Şi eu scriu cu diacritice şi am mai puţin de 25 de ani (fac 25 la sfârşitul lui septembrie, se mai pune? 😀 )
    Mi-am mai adus aminte că nu i-am mulţumit lui Darius pentru comentariul de pe blog, aşa că-i spun acum „mersi”.
    Pe cât punem pariu că-l achiziţionează vreo mass-media să-l facă new-media editor sau ceva de genul ăsta şi o să-l pună să muncească la blogul redacţiei?

  4. Darius Reply

    Ok, fără ceartă, împăcaţi-vă: dacă NU era, Darius se făcea. (Securist.) E bun? 😀

  5. Denisa Reply

    Nu se ceartă nimeni, am comentat şi eu că mă mâncau deştele.
    Cât despre “dacă e”, e o vorbă pe care am auzit-o numai la bucureşteni. 😛

  6. sorinc Reply

    nu l-am citit pe groza niciodata, dar din acest ymterviu rezulta a fi o forma fara fond, o curiozitate.
    bagat prea devreme si prea mult in seama, multi vor avea impresia ca el chiar merita atentia acordata, ceea ce e fals.
    atunci cind se aude un zgomot neobisnuit sau puternic, lumea intoarce instinctiv capul in acea directie; cred ca in jurnalism avem parte de prea multe ‘zgomote’, de prea putine certitudini, deontologie si sisteme de referinta.
    atitudinea profund infantila, imaturitatea politica si izul de narcisism care razbat nu cred ca il califica pentru atentia care i se da.

  7. Darius Reply

    Fribenius: Dacă reciteşti, o să vezi că Jegu’ este chiar împotriva “kuvintelor”, in sensu’ zis de tine. Chiar aia-i una dintre caracteristicile definitorii…

  8. o'malley Reply

    domnu’ jeg: mult zgomot pentru nimic. si paul parvu de la telegraf a fost vedeta sase luni, dupa ce nea nelu l-a gratulat cu “mai, animalule” si, dupa aia, nu s-a mai auzit nimic despre el. probabil pentru ca pe vremea aia nu existau bloguri cu pula, pizda si gaoaza.

  9. cosmin Reply

    sorinc: in principiu ai dreptate dar, dincolo de momentul de fata, cred ca tipul (Darius) are potential.
    Iulian, nu l-ai intrebat de emoticoncert, concept al carui mandru inventator e.

  10. bogdan Reply

    m-am chiombit si eu la povestea cu heisenberg si tin sa mentionez, de dragul lui darius si al fizicii teoretice, ca principiul de incertitudine al tipului cu pricina zice ca nu poti determina simultan SI ABSOLUT PRECIS viteza si POZITIA unei particule. masa n-are nici o treaba, se poate calcula bine mersi. altfel, intre anumite limite de probabilitate se pot estima, in acelasi timp, si viteza, si pozitia unei particule. dar nu se pot face masuratori absolut precise pentru amandoua, simultan.

  11. Iulian Comanescu Reply

    Bogdan: da, am gresit. Viteza si pozitia sau impulsul si pozitia. Eu n-am o turma de corectoare stravezii, ca Darius 🙂 Bine in schimb ca ma mai trageti de maneca voi.

  12. Darius Reply

    Ahahaha, cum l-o înţepat. Bine că dă Iulian în mine cu cultură strâmbă! He! 🙂

  13. Frobenius 2.0 Reply

    @Darius: Ca sa recitesc ar trebui sa citesc inainte (tot Jeg-ul). Si eu sint lenes si nici politist de “kuvinte” nu sint. De la Heisinburg (sic!) citire, “kuvintele” sint o categorie, nu niste acelea de jucat cu ele. Si o’malley stie “kuvinte” si nu pare sa fie prea jucaus. Nu mai insist caci mi-e teama ca se supara gazda si ne trimite cadou din cele “kuvinte”.

  14. Iulian Comanescu Reply

    Frobenius: Cred că atunci când suntem tineri, ne jucăm cu cuvintele. Când ne facem mari, ne jucăm cu propoziţiile. Când îmbătrânim, ne jucăm cu textele. Darius e tânăr. Enervarea noastră în faţa palavrelor lui e un semn de bătrâneţe 🙂

  15. Darius Reply

    Da. Şi eu aştept răbdător, nu mai îi mult… în curând nu veţi mai fi să vă opuneţi. 🙂

Post your thoughts