Ioana Avădani își lansează, azi, un blog găzduit de HotNews.ro. În “Blog de dat cu capul“, ea va comenta diferite ipostaze și momente ale discursului public, așa cum se practică el în România. Așa cum se poate vedea aici, Ioana vine pe Net cu o experiență zdravănă de jurnalist, dar și cu cea mai respectată și echilibrată voce din zona societății civile.
ymterviul care urmează nu vrea doar să promoveze blogul Ioanei. Discuția despre o astfel de conversație a avut loc între noi cu mai multă vreme înainte ca ei sau HotNews.ro să-i fi venit ideea unui blog. Și Brăduț Ulmanu reflecta la aceeași posibilitate, a unei discuții pe messenger cu Ioana. E și motivul pentru care la “întrebări de la terți” l-am solicitat pe el.
Iulian Comanescu: Ce-ti veni cu blogul asta? Ai zis ceva la Avadani.hotnews.ro, dar mai vreau să aflu lucruri.
Iulian Comanescu: Spune.
Ioana Avadani: Spun, caci mai e nevoie de detalii.
Iulian Comanescu: Pai daca mai e…
Ioana Avadani: Pentru mine, blogul e un soi de reality check. (Iertat fie-mi englezismul.)
Iulian Comanescu: Adică.
Ioana Avadani: Independent de vointa mea (ca nu mi-am facut un scop in viata din asta), sunt asimilata “liderilor de opinie”. Pericolul, in acest caz, este sa crezi ca ai cite un raspuns la fiecare intrebare – si sa te trezesti ca vorbesti de unul singur, ca nu formezi nici o opinie, ce sa mai vorbim de curent.
Ioana Avadani: Cam asta se intimpla cind esti sunat de “mediile clasice” (ziar, radio, TV) si-ti prezinti frumos, onest si coerent opiniile proprii.
Iulian Comanescu: Aha.
Iulian Comanescu: Si pe “Blog de dat cu capul“, lasa-ma sa ghicesc, mizezi pe feed-back.
Ioana Avadani: Partea proasta este ca nu primesti – pentru ca nu ai cum – nici un fel de feedback. rar, cind stirnesti (sau nimeresti) in vreo polemica, iti mai raspunde cineva.
Iulian Comanescu: Lol. Două inimi într-un gând.
Ioana Avadani: Ai ghicit. Ceea ce ma atrage la blog (ca instument de comunicare) este feedbackul. Macar “vorbesti” cu niste oameni pe care ii presupun suficient de onesti pentru a raspunde cu argumentele si opiniile lor.
Iulian Comanescu: Onesti sunt, unii chiar poate prea onesti.
Ioana Avadani: Un alt avantaj al blogului este ca iti lasa initiativa lansarii de teme de discutie. Nu mai depinzi de vreun intervievator – poti spune ce ai de spus cind consideri tu oportun.
Iulian Comanescu: Aha, interesant. Tu trebuia sa dai interviuri, nu sa iei. Nu m-am gândit niciodata la asta.
Iulian Comanescu: Catalin Crisan face o emisiune la Romantica. El e lider de opinie?
Iulian Comanescu: Așa scrie-n EVZ de mâine, că face emisiune.
Ioana Avadani: Catalin Crisan? Depinde de emisiune… dar cred ca si prin efect de ricoseu, oricine vorbeste in fata unui microfon influenteaza – cit de putin – opinia publica.
LIDER DE OPINIE. DEFINITIE SI FELUL CUM SE SIMTE IOANA IN PIELEA UNUIA
Iulian Comanescu: Ce-i aia un lider de opinie? Pe tine s-a pus eticheta asta, de lider de opinie. Te cauta lumea la telefon, pe mail…
Ioana Avadani: Da, ma cauta, recunosc… Nu e intotdeauna confortabil, trebuie sa fii atent la tot si la toate (mai ales la nuante si amanunte), trebuie sa ai o opinie – sau o explicatie – pentru mai tot ce se intimpla in zona mass media.
Ioana Avadani: Dar ce e un lider de opinie tot nu stiu – eu nu ma privesc asa.
Ioana Avadani: Daca e sa-mi asum o “misiune” – aceea ar fi de a-i ajuta pe oameni sa-si formeze propria opinie, in functie de informatii corecte si comentarii oneste.
Iulian Comanescu: Ei, ai zis că “liderul de opinie e atunci când”, totuși.
Ioana Avadani: Un lider de opinie ar trebui sa fie, ca definitie, cel care lanseaza un curent de opinie, care poate influenta “masele” (macar in parte) etc…
Iulian Comanescu: Pai te simti îndrituita?
Iulian Comanescu: Adica – nu e o raspundere a naibii de mare?
Ioana Avadani: Îndrituita poate ca nu – dar cu siguranta într-o pozitie buna. Am acces la informatii si comentez onest si – îmi place sa cred – clar.
Ioana Avadani: Oh, da. Raspunderea exista si poate deveni uneori atât de mare încât te întrebi daca e mai bine sa vorbesi sau sa taci. Ca “politica”, eu nu vorbesc decât despre lucrurile pe care le cunosc.
Iulian Comanescu: Tu nu ajungi la mase nemijlocit. Care e publicul tau, de fapt?
Ioana Avadani: Publicul meu primar (ca sa spun asa) este comunitatea jurnalistica. Prin expunerea mediatica, ceea ce spun ajunge, implicit, si la consumatorul de media. Este un exercitiu bun sa stii sa-ti formulezi mesajul functie de auditoriu.
Iulian Comanescu: Cum ti-l formulezi?
Ioana Avadani: În primul rând, decizi asupra gradului de detaliere. Daca vorbesti cu oameni direct interesati – mergi cu detaliile destul de departe. Când trebuie sa explici lucruri complicate publicului larg – o faci în cuvinte putine, simple si te limitezi la principii sau la exemple.
Iulian Comanescu: Aha. “Exemple” suna bine.
Iulian Comanescu: Probabil ca mai directa esti pe TV.
Ioana Avadani: Cel mai dur este când ti se cere o declaratie pe camera – trebuie sa formulezi mesajul în 10 secunde.
Iulian Comanescu: TV-ul e mai popular…
Iulian Comanescu: Da.
PARANTEZA DESPRE PROLIXITATEA ROMANEASCA. AHA, PARANTEZA. DESPRE PROLIXITATE!
Iulian Comanescu: 12 secunde, sincronul optim…
Ioana Avadani: Asta ar fi un exercitiu pe care ar trebui sa-l faca orice persoana publica. Sa spuna ceva în 12 secunde.
Ioana Avadani: Rectific, nu ceva – ci ceea ce are de spus.
Iulian Comanescu: 🙂
Iulian Comanescu: Da.
Iulian Comanescu: Dirk Schraeder, cu care am lucrat pentru ZDF, la Chisinau, la un reportaj despre embargoul vinului din Republica Moldova, spunea ca nu exista tara cu oameni mai risipiti la discurs decât România. E un lup batrân care a batut Balcanii si nu numai…
Iulian Comanescu: Dirk era maniac cu sincroanele de 12 secunde. Este, de fapt.
Iulian Comanescu: De ce crezi ca România sta cel mai prost la capitolul declaratii concludente?
Ioana Avadani: De aici si preferinta mea pentru tema blogului – discursul public la Romanica.
Iulian Comanescu: Cica bulgarii sunt mai buni. Sârbii sunt mai buni. Dirk a fost pe-acolo. La Chisinau ne-am întâlnit dupa ce petrecuse o saptamâna în Kosovo…
Ioana Avadani: Am o explicatie mitica (de la mit, adica): noi avem timp (istoric, vorbind), noi nu ne grabim. Orice declaratie merita o poveste. Cînd vorbim reporterului, ne adresam lumii…
Iulian Comanescu: Bun. Asta nu e deloc mitica
Ioana Avadani: Vorba lui Radu Cosasu: “Lasa-ma sa-ti fac o introducere!”
Iulian Comanescu: Da’ si bulgarii, si ucrainenii au… timp de-asta…
Ioana Avadani: Da, si sârbii, si bosniacii, si albanezii…
Iulian Comanescu: Pai da. Dar dau declaratii mai concludente decât noi, zicea neamtul.
Ioana Avadani: Avem si o limba prolixa, care îti permite sa faci volute.
Iulian Comanescu: Crezi tu ca limba e în sine asa sau pe dincolo? Posibil. Doar ai tradus la modul serios.
Ioana Avadani: Un exercitiu foarte bun de concizie este sa încerci sa-ti traduci propriile declaratii în engleza (o limba mai sintetica).
Iulian Comanescu: Misto. Nu m-am gândit la asta. Doar ca mi-am dat seama ca e misto sa scrii în engleza.
DESPRE INTERNET SI LIBERATEA DE EXPRESIE. RISCURILE MESERIEI
Iulian Comanescu: Câta libertate de exprimare e pe Internet? Destula? Prea multa?
Ioana Avadani: Cred ca pe Internet libertatea de exprimare este maxima. (Vorbim aici de tarile cu regimuri ne-represive). De aceea se si impune un auto-control, o auto-responsabilizare a utilizatorului. Utilizator care este si autor si consumator de produs online. Un fel de “eu produc, eu controlez, eu raspund” – minunata deviza! A dainuit prin ani…
Iulian Comanescu: Acum se discuta un cod de bune practici pentru blogurile din Romania, in acolada Netoo. Nu se refera la interdictii, ci mai curand la ce e bine/trebuie sa faci.
Iulian Comanescu: Chestia e ca am lansat ideea si am avut reactii de genul: “Aha, introduceti cenzura.” “Nu trebuie sa ne conformam rigorilor muncii cu informatia, noi suntem bloggeri, nu jurnalisti.”
Iulian Comanescu: Mai departe, a fost o masa rotunda la Agentia de Monitorizare a Presei, cealalta organizatie proeminenta de media din Romania. Una e a ta, Centrul pentru Jurnalism Independent – si cu asta nu iti aduc laude gratuite.
Iulian Comanescu: S-a pus problema rasismului. Inclusiv cu niste oameni din Guvern, IGCTI parca erau.
Iulian Comanescu: S-a ajuns la concluzia ca o sa incercam sa ne autonormam.
Iulian Comanescu: Daca nu se face asta, o sa vedem bloggeri dati in judecata sau lucruri de genul asta? E doar o chestiune de timp pana cand bloggerii vor ajunge la un grad de notorietate suficient…
Ioana Avadani: Asa cum i-am spus si lui Cosmin Popan [de la “Cotidianul”], auto-normarea functioneaza numai pentru “baietii buni” – cei care îsi înteleg responsabilitatile.
Iulian Comanescu: Aha, am inteles. Deci “baietii rai” se vor opri doar acolo unde si-o vor lua pe coaja. Cand crezi ca o sa apara primul blogger dat in judecata? Notorietatea blogurilor creste, unii calca-n strachini din doua in doua posturi…
Ioana Avadani: Primul blogger dat în judecata? E o chestie de conjunctura. Se poate întâmpla oricînd. Bloggeri avem, legislatie avem – doar sa se întâlneasca intentia cu oportunitatea.
IN CARE IOANA SPUNE CAT SI DE CE O PLATESTE SOROS, EU FAC O TEORIE DESPRE VANA POLITICA A APOLITICELOR ONG-URI
Iulian Comanescu: Urmatoarea chestie. Te plateste Soros?
Ioana Avadani: Ma mai plateste, din cînd în cînd… cînd avem proiecte cu Open Society Institute.
Iulian Comanescu: Aha.
Iulian Comanescu: De ce te plateste… din când în când?
Iulian Comanescu: (A nu se citi: “De ce nu te plateste mai des?”, ci: “De ce te plateste în general?”)
Ioana Avadani: De exemplu, proiectul în urma caruia s-a instituit obligatia legala de transparenta pentru contractele de publicitate a fost derulat în parteneriat cu OS [In lingo-ul ONG-urilor, asta vine de la “Open Society Foundation”, “Open Society Institute”, organizatiile lui George Soros, care acum se autofinanteaza in mare masura.]
Ioana Avadani: Din când în când – pentru ca doar o fractiune a proiectelor noastre îsi afla finantare la OSI.
Iulian Comanescu: Aha.
Iulian Comanescu: E mitul asta ca Soros, agentul CIA, face si desface prin Europa de Est…
Iulian Comanescu: Deci – pe cale de consecinta, ce voia cu publicitatea lui Nastase?
Ioana Avadani: Nimic, evident. Este o prostie cu staif sa crezi ca toate proiectele finantate de OSI primesc obladuirea lui George Soros [personal] sau reflecta interesele sale punctuale.
Ioana Avadani: Dar asta o stiu si cei care lanseaza aceste “acuzatii”
Iulian Comanescu: Pai si-atunci ce-au cei care lanseaza acuzatiile cu Soros?
Ioana Avadani: Asta întreaba-i pe ei…
Ioana Avadani: Ti-am spus ca nu vorbesc decât despre lucrurile pe care le cunosc.
Iulian Comanescu: Mie mi se pare ca exista o mica doza de adevar în ce zic detractorii lui Soros.
Iulian Comanescu: Într-adevar, ce face el are un sens politic.
Iulian Comanescu: Popper + filozofia clasica a drepturilor omului.
Iulian Comanescu: Nu e politica în sens partizan.
Iulian Comanescu: Clasic.
Iulian Comanescu: Numai ca stânga si dreapta nu mai opereaza azi. Spectrul politic nu se suprapune peste interesele cetatenilor.
Ioana Avadani: Are, cu siguranta, o componenta politica. Democratia si democratizarea sunt elemente care depind de politica.
Iulian Comanescu: Si într-adevar Soros dinamiteaza totalitarisme, e liberal, încurajeaza enclavele civile si initiativa privata.
Iulian Comanescu: Mai cred ca Soros e detinatorul uneia dintre cele mai formidabile banci de informatie din lume.
Iulian Comanescu: Banca obtinuta pe cale legala, onesta, cu sau fara bani.
Iulian Comanescu: A creat aceasta emulatie.
Iulian Comanescu: A strâns inteligentsia.
Iulian Comanescu: Dupa el au fost altii.
Iulian Comanescu: Dar nu cred ca el sau oamenii din structurile lui au ascuns vreodata toate cele de mai sus. E doar de luat aminte: la sfârsitul secolului al XX-lea, directia lucrurilor n-a mai fost data de structurile statale. Ci de un context geopolitic, civismul lui Soros si, poate, agentuhili sthaini.
Ioana Avadani: Ca sa formulez un text sybilinic: Da, am întâlnit multi inteligentsi legati, într-un fel sau altul, de Soros si fundatiile lui – dar nu toti “inteligentsii” se revendica de la el.
Iulian Comanescu: O întrebare de la Bradut Ulmanu, ca asa e-n ymterviu:
Iulian Comanescu: “De ce?”
Ioana Avadani: De ce – ce?
Iulian Comanescu: “De ce”, asa, în general.
Ioana Avadani: Raspunsul tipic (si nu întotdeauna adecvat, dar cine spune ca trebuie sa fim întotdeauna adecvati?) este: “Pentru ca se poate!”
Iulian Comanescu: Întrebarea doi de la Bradut, ca banuiam ca din prima n-o sa iasa mare lucru 🙂
Iulian Comanescu: “Cum convingem redactiile romanesti ca au nevoie de training si trebuie sa dea bani pentru asta?”
Ioana Avadani: Eu cred ca nu e nevoie sa le convingem ca au nevoie – stiu deja. Ideea este ca nu tuturor le pasa, nu peste tot calitatea profesionala este o valoare editoriala.
Ioana Avadani: Cât despre cum le convingem sa dea bani – am câteva idei, dar fac parte din planul de afaceri al CJI. Toate la timpul lor…
IAR CU BLOGUL. ALTE CATEVA DESLUSIRI DE LA IOANA
Iulian Comanescu: Ne-ntoarcem la blog. Cu ce frecventa o sa postezi? Despre ce o sa postezi? “Spatiu public” sau “discurs public” mi se par cam vagi. De fapt, sunt bune ca… brand, sa zic, fiindca spun ceva, dar incita mintea la mai multe. Incita-ne mintea.
Ioana Avadani: O sa postez cât pot de des – pe masura “ofertei” . Voi încerca sa sanctionez derapajele de la regulile dezbaterii publice civilizate si constructive – sau sa pun pe tapet chestiuni care mi se par ca au trecut prea usor…
Iulian Comanescu: Da-mi niste exemple de chestiuni despre care ai sa vorbesti.
Ioana Avadani: Cred ca voi porni mai degraba de la “discurs public”. Spatiul public presupune aspecte în care nu am nicio competenta (arhitectura, management de spatiu, etc…)
Iulian Comanescu: Asta-i tot?
Ioana Avadani: Ma fascineaza “Bileteliada” si modul în care se joaca ping-pong pe teme pentru care, în alte tari, s-ar lansa anchete (macar parlamentare).
Ioana Avadani: Am sa punctez (asa-mi propun) derapajele presei – si aici oferta este bogata.
Iulian Comanescu: Fa un teaser la un post de pe blogul tau aici. Ca dupa aia va trebui sa scrii.
Ioana Avadani: teaser: “Ce-mi place tara asta…” îmi scrie, ironic, un jurnalist strain, nevoindu-se sa povesteasca lumii tarasenia cu biletelele guvernamental-prezidentiale.
INCEPE SFARSITUL. INSULA PUSTIE
Iulian Comanescu: Întrebarea cu insula pustie. Naufragiezi. Ai posibilitatea sa mai salvezi un coleg de naufragiu din trei: Basescu, Nastase, Soros. Pe care îl iei cu tine pe insula unde ajungi?
Ioana Avadani: Basescu. E singurul care ar putea încropi o pluta si naviga cu ea, orientându-se dupa stele – la propriu!!! Schimba si tu parabola, ca asta e tendentioasa…
Iulian Comanescu: Sa schimb parabola, da, am uitat ca Basescu e marinar.
Iulian Comanescu: Sau sa-l schimb pe Basescu.
Iulian Comanescu: Te prabusesti în Himalaya, bla bla. Candidatii la salvare sunt tot cei trei.
Ioana Avadani: Aici cred ca se califica domnul Nastase – cu abilitatile sale de vânator. Daca ne prabusim în Himalaya chineza, poate ca partenerii sai de afaceri ne vor da o mâna de ajuor…
Ioana Avadani: Sau poate fac o licitatie, conform procedurilor de achizitii publice – si n-as vrea sa ma ante-pronunt.
Iulian Comanescu: Aia cu licitatia e culmea. Ai devenit sclava birocratiei necesare.
Iulian Comanescu: Faci licitatie cu aia care se îneaca. De fapt, asa e si-n economia rom,âneasca…
Iulian Comanescu: Ultima chestie.
Iulian Comanescu: Sa zicem ca as fi de acord sa te las sa scoti un raspuns din ymterviu. Care ar fi ala?
Ioana Avadani: Cel cu Catalin Crisan.
Iulian Comanescu: Lol.
Iulian Comanescu: Bine. Adica nu, il las.
Iulian Comanescu: Esti on-air de 45 de minute… blog.hotnews.ro
Iulian Comanescu: Ce simti?
Ioana Avadani: N-am timp sa simt nimic – stau de vorba cu tine!
Ioana Avadani: Ce, când am intrat în UE am simtit ceva anume?
Dat fiind că Ioana are un blog al ei, nou-nouț, facem excepție de la povestea cu întrebările în subsolul de față. Vă invit la Avadani.HotNews.ro, pentru detalii. Postati intrebarile la primul post al Ioanei, unde precis se potrivesc, că ymterviul meu s-a axat tot pe Ioana, ca lansatoare de blogrui. Spor.