ymterviu.045: Irina Henegar (We-Are-Here.ro) știe cum poți strânge bani online

La sfârșitul verii, când am dat peste proiectul de crowdfunding pe nume We-Are-Here.ro, am avut senzația că e ceva care funcționează pe o nișă destul de neconfortabilă în România: finanțarea de către o comunitate a unui proiect artistic, de conținut sau de altă natură – fiindcă asta înseamnă cuvântul ăla englezesc pe care l-am pomenit. Zilele trecute, s-a dovedit că așa e cel puțin într-un caz, albumul de jazz al lui Mihai Iordache, Garden Beast, a obținut 5.095 de euro de la 115 fani, față de cei 4.500 pe care și-i propusese. Cum se face așa ceva, care-s impedimentele și care-s avantajele am vrut să știu de la Irina Henegar de la We-Are-Here.ro.

Iulian Comanescu: Câți bani ați strâns ieri [24 septembrie 2013]?
Irina Henegar: 158 de euro, aproximativ
Iulian Comanescu: Ați avut două campanii, a doua nu s-a terminat încă acum, când vorbim. Cât ați strâns în prima?
Irina Henegar: in prima 6732 euro
Iulian Comanescu: Cine sunt cei care dau banii? 
Irina Henegar: banii vin de la fanii [deja existenti ai] proiectelor. deocamdata nu prea avem oameni care descopera un proiect si scot cardul pentru ca au descoperit pe site cat e de fain proiectul ala
Iulian Comanescu: Sigur, de la fani vin. Dar cine-s fanii ăia?
Irina Henegar: cam 80% romani. la iordache, de exemplu au fost si straini care il stiau de pe soundcloud, de la concerte etc. am avut un singur proiect la care oamenii care au dat bani au fost foarte tineri – vanatoarea de comori Viajoa. in rest, publicul e undeva intre 30-50 de ani, e obisnuit cu interactiunea online si, de cele mai multe ori, stie deja cum functioneaza crowdfundingul
Iulian Comanescu: Care-i cea mai mare sumă pe care a virat-o cineva?
Irina Henegar: 500 de euro.
Iulian Comanescu: Ce merge mai bine, dintre muzică, plastică, proiecte de publishing…?
Irina Henegar: e cam devreme sa facem o astfel de statistica… depinde foarte mult de proiect si de promovarea pe care si-o face autorul
Iulian Comanescu: Privind cu ochiul liber, eu am senzația că muzica funcționează.
Irina Henegar: da, as zice ca merge bine muzica
Iulian Comanescu: Dar, în fine, e prematur, vorba ta.
Irina Henegar: dar cartea lui petre barbu a strans 600 de euro in prima zi

CROWDFUNDINGUL, ACEST INSTITUT CULTURAL .COM

Iulian Comanescu: De ce v-ați apucat de crowdfunding? Comisionul We-Are-Here e de câteva procente, nu prea poți trăi din el
Irina Henegar: comisionul nostru este optional. fiecare proiect isi alege comisionul pe care si-l permite. oriunde intre 0% si 9%
Irina Henegar: ne-am apucat de crowdfunding pentru ca ni se parea ciudat cum atatea evenimente culturale au fost daramate de lipsa de finantari de la ICR [Institutul Cultural Român], venind dintr-un mediu in care nu ne-am pus niciodata baza in statul roman, am zis ca cel mai sanatos este ca proiectele culturale-creative-independente sa se bazeze pe o sursa sigura si sustenabila de venituri si asta nu poate fi decat publicul
Iulian Comanescu: Deci percepi ICR-ul ca pe un fost mecena foarte important.
Irina Henegar: e o industrie foarte asistata de finantarile statului si in mod traditional e privita ca naturala aceasta dependenta. organizatorii de evenimente abia incep sa invete sa se descurce singuri, sa-si pitchuiasca evenimentele, ideile in fata unor sponsori privati. in fata publicului au uneori acelasi discurs ca in fata unei companii multi-nationale si se asteapta ca publicul sa-i sustina no questions asked, asa cum facea statul
Iulian Comanescu: Dar, în principiu, veniturile generate pentru We-Are-Here sunt foarte reduse. De aceea, bannerul care se vede pe Comanescu.ro, sub ymterviul ăsta și celelalte pagini, e cadou de la mine. Operațiunea înseamnă trei-patru oameni, nu? Cum vă faceți pe voi înșivă sustenabili? Aveți și activități colaterale?
Irina Henegar: noi facem ce faceam si inainte – proiecte online – si asta in “timpul liber” pe care ni-l lasa We Are Here. proiectul nu e sustenabil deocamdata, dar inainte ca banii stransi pe platforma sa fie suficienti pentru sustinerea echipei, ne vom orienta catre atragerea de sponsori si/sau investitori
Iulian Comanescu: Bun. Cam ce viitor crezi că are crowdfundingul în România?
Irina Henegar: pai intrebarea e ce viitor au in Romania proiectele culturale si creative. pentru ca, daca ele au un viitor, atunci el va fi legat indubitabil de crowdfunding. designerii isi vor putea testa in felul asta produsele, fara investitii initiale majore
Iulian Comanescu: Ai făcut un fel de silogism din care deduc că din punctul tău de vedere crowdfundingul e viitorul în general.
Irina Henegar: da, nu am nicio indoiala ca este cea mai sustenabila metoda de finantare. si cea pe care toata industria creativa o va adopta la un moment dat. e pasul urmator, pe care l-a pregatit piratarea, in general. si mesajul creativilor worldwide e asta: daca piratati, atunci trebuie sa aveti ce. daca piratati, casele de productie nu mai scot profit, deci nu mai finanteaza proiecte. e un soi de cerc vicios, care o sa devina din ce in ce mai vizibil in urmatorii ani
Iulian Comanescu: Să explicăm puțin mai detaliat cum funcționează We Are Here. Încep eu: modelul de finanțare e, în principiu, că îți fixezi un scop (sumă) și o perioadă în care s-o atingi. Dacă nu se strânge suma, dai banii care s-au strâns înapoi. Presupun că e inspirat din Kickstarter și alte lucruri similare de-afară. De ce e așa?
Irina Henegar: noi nu am inventat modelul. am preluat de la Kickstarter, dar si din modelul IndieGoGo. sunt proiecte care au ca scop lansarea unui produs. un produs costa X lei daca si numai daca comanzi o anumita cantitate. sa zicem, cantitatea Y. daca tu comanzi cantatea (Y-300), adica mai putin decat ai planificat, atunci pretul devine, de cele mai multe ori, (X x 3). si atunci, evident, produsul ala nu poate fi lansat pentru 5 oameni care si-l doresc. DAR exista si evenimente sau produse care se pot finanta si daca nu obtin X consumatori si atunci am lasat si finantare flexibila, pentru acestea, cu conditia ca ele sa fie dorite de comunitate – adica sa fie finantate macar in proportie de 30%

CONCURENȚA ȘI VIITORUL

Iulian Comanescu: Okay. Cheltuieli fixe și cheltuieli variabile. O să dau un exemplu, pentru cei cărora nu le-a plăcut proful de economie – să zicem, un CD audio: costurile pentru așa ceva sunt formate grosso modo din producție (studio, masterizare, fee-ul muzicienlor, inginer de sunet  etc.) distribuție (multiplicarea pe CD, comisionul distribuitorilor…) și marketing-promovare. Cele de distribuție sunt variabile, depind de numărul de unități CD fabricate, în timp ce muzicienii și marketingul costă tot atât (să zicem) și dacă scoți 500, și dacă scoți 50.000 de CD-uri. Din formula asta reiese un cost pe unitate diferit, pentru 500 și pentru 50.000 de unități. Cel pentru 500 de unități e evident mult mai mare decât cel pentru 50.000. Să trecem mai departe. Cine e concurența voastră în România? Și care-s diferențele?
Irina Henegar: exista alte patru platforme in Romania – Crestem Idei, Pot si eu, Mindfruit si Multifinantare. noi suntem mai misto. noi suntem singurii care avem posibilitatea finantarii flexibile. suntem singurii care propunem comisionarea flexibila, cel putin pentru moment, pentru incurajarea inscrierii de proiecte
Iulian Comanescu: În fine. Mi se pare corect să-i pomenim și pe ei, chiar dacă eu pe voi vă știu. What’s next?
Irina Henegar: NEXT, avem tot soiul de planuri pentru cresterea awareness-ului si obisnuire a publicului si initiatorilor cu crowdfundingul asta, care e foarte foarte putin cunoscut in Romania. vrem sa cautam proiecte acolo unde se nasc ele – in facultati de profil, in evenimente dedicate diverselor industrii creative
Iulian Comanescu: De ce vă-mpiedicați în momentul de față? Mi-ai zis ceva despre faptul că artiștilor le e nu știu cum să ceară…?
Irina Henegar: de bani ne-mpiedicam, de ce altceva? 🙂 in plus, nimeni nu e obisnuit cu crowdfundingul, iar initiatorii proiectelor sunt, uneori, mai noi in domeniul asta decat publicul, care mai stie de kickstarter, a mai finantat proiecte. artistii cred ca cer pomana, ceea ce e foarte departe de adevar. si atunci n-o fac loud and clear. nu promoveaza suficient recompensele, nu fac pre-sale. dar suntem la inceput, foarte la inceput
Iulian Comanescu: Da, diferența e că fiecare primește lucruri, în funcție de suma donată. La Iordache, de exemplu, pentru 5 euro primești albumul mp3 și recompensa crește până la concert personal, chestii, în funcție de suma donată. [Între timp, proiectul Iordache s-a încheiat, așa cum am scris la început. Cazurile despre care vorbim arată toate diferit dpdv sumă obținută și număr de susținători la data la care citiți voi față de data la care am discutat noi. E inevitabil.] Irina Henegar: da, exact. El nu strange bani ca pentru o cauza caritabila – el pur si simplu isi vinde albumul
Irina Henegar: stai sa vedem peste un an, cand toata lumea va prinde gustul. atunci toti o sa iubeasca crowdfundingul

DE CE NU SE STRÂNG PROIECTE DE PUBLISHING?

Iulian Comanescu: O să vedem dacă e așa. Mă frapează o chestie. Aveți categoria de publishing. În fond, jurnaliștii și presa de toate culorile se plâng că nu mai sunt bani pe piața de publicitate, publicul nu mai cumpără ziare etc. În categoria de publishing e un singur proiect, cartea lui Pierre Barbu.
Iulian Comanescu: Ceva interviuri cu pionierii din publicitate. În paranteză fie spus, 600 și ceva de euro, cât s-au strâns până acum, e o sumă comparabilă cu drepturile de autor de la o editură majoră, la un tiraj de 1000-2000 de exemplare. Reiese că pe genul ăsta de proiect crowdsourcing-ul generează sume cu un număr egal de zerouri cu publishingul clasic.
Irina Henegar: s-au unit energiile cu cartea lui Pierre. am sarit in sus de bucurie cand a vrut sa faca asta prin We Are Here. e clar ca, in felul asta, el va castiga cel putin la fel de multi bani ca de la o editura mare
Iulian Comanescu: Pierre n-o să câștige bani, de-abia dacă o să poată să își permită să ia, să transcrie și să redacteze interviurile alea, de 3.000 de euro, cât cere, ca să nu mai vorbim de costuri de tipar și altele. E ceva muncă. Dar nu la asta vreau să ajung. Ci la faptul că nu a propus nimeni un proiect care să aducă a media. Ceva cu periodicitate. Site, serial de youtube, you name it. De ce crezi că s-a întâmplat asta?
Irina Henegar: ii asteptam, sigur ca da
Iulian Comanescu: Ok, sigur că-i așteptați. Dar de ce n-au venit până acum?
Irina Henegar: am vorbit si cu casa jurnalistului, care au vrut sa colaboram pe proiectul Ce este Dumnezeu. din pacate, noi nu eram gata cu platforma – a fost vina noastra. si atunci ei tot crowdfunding au facut, dar pe site-ul propriu
Iulian Comanescu: Ok, dar de ce nu vin oamenii cu proiecte de publishing, dacă toată lumea se plânge că nu mai sunt bani în media?
Irina Henegar: nu stiu de ce n-au venit – dar cred ca le e rusine
Iulian Comanescu: Ok. Ultima întrebare.
Iulian Comanescu: E o întrebare de la altcineva și s-a brodit să fie fix de la Ștefan Mako, Casa Jurnalistului – ca să vezi cum s-a brodit, vine fix după ce spuneai tu despre ei. Întrebarea e: “De ce ar veni lumea la voi, ce comunitate aveți să sprijine diverse? Mie mi se pare că trebuie să-ți aduci tu oamenii pe site, ceea ce e ușor ciudat.”
Irina Henegar: nu e ciudat, e natural. Cum sa am eu acces si la publicul unui festival de muzica clasica si la publicul de la casa jurnalistului? si la fanii lui iordache…
Irina Henegar: pe Kickstarter te ajuta cu ceva ca au 6 milioane de oameni? nu, pentru ca daca oamenii tai nu dau startul cu finantarea, kickstarter te ingroapa. nu mai gasesti proiectul pe site, deloc
Iulian Comanescu: Păi și-atunci, ce oferiți?
Irina Henegar: am avut un trafic de aproape 35.000 de oameni. public exista, dar bani nu vor da decat cei direct interesati de proiectul tau. restul vin, vad, dar daca proiectul tau nu ii cucereste, nu vor scoate cardul din portofel
Iulian Comanescu: Okay. Probabil că pentru voi ar fi mai bine să aveți și o comunitate din care să poată să vină și finanțatori. Dar eu, unul, sunt mai pozitiv decât Mako în privința proiectului vostru.
Iulian Comanescu: Chiar și fără comunitate. Cred că dați un gir organizațional pentru lucrurile astea, înlesniți chestiile contabile și asta e bine. Mersi frumos, Irina.

Post your thoughts