Vanghelie: ejaculare şi perenitate

La fel cum regretatul Gheorghe Dinică e cel mai mare autor de replici proverbiale din filme (Bastos, Semaca etc…), Marian Vanghelie e cel mai mare gaffeur verbal din politica românească. Ultima lui zicere s-a petrecut acum două zile, când, după îndepărtarea din fruntea PSD Bucureşti, primarul s-a apucat să explice cum te “ejaculează” această organizaţie dacă eşti “pămpălău”, la Turcescu şi Cristoiu. Cum de a tolerat un partid cu aspiraţii către social-democraţia europeană prezenţa în conducere a unui om care foloseşte limba română cam cum ai deschide o conservă de peşte cu o şurubelniţă?

Această întrebare e mai mult indignare decât interogaţie cu sens. Ca dovadă faptul că Vanghelie a fost dat jos din fruntea PSD Bucureşti înainte, şi nu după gafă. Primarul de la 5 are un lung istoric de gogomănii verbale, începând cu ticul “care este” şi continuând cu ziceri ca “almanahe”, eşecul de a conjuga “a fi” şi, în fine, ezitarea “Gugăl-Goagăl”. E destul de clar că nu acestea contează. Ce merite a avut Marian Vanghelie pentru a compensa aceste ieşiri verbale?

Prin cercurile informate se vorbeşte despre contribuţiile materiale la propăşirea partidului şi de spiritul organizatoric al primarului. Cu tot cu antologicele sale scăpări verbale, primarul de la 5 e, comparativ cu netrebnicia unora din politicienii români, un self made man şi un ins de acţiune. Pentru propriii alegători, a fi stăpân pe limba română nu foloseşte la mare lucru, faţă de a domni peste un economat sau peste o organizaţie sindicală. Vanghelie a pornit de jos şi a ajuns departe, chiar dacă statutul de membru al Academiei Române pare a fi ceva nu tocmai fezabil în cazul lui.

Chiar atunci când şi-a prins limba-n DEx ca într-o cursă de şoareci, “Marean” a încercat să-şi pună cenuşă în cap zâmbind, lucru care, cel puţin, nu l-a afundat în groapa în care căzuse. Cum-necum, Vanghelie e cel “care este” de ani de zile, de când e el Vanghelie. Să-l felicităm pe Victor Ponta că şi-a dat, în fine, seama de asta şi a făcut un fel de front de salvare a organizaţiei Bucureşti pentru a-l îndepărta din funcţie?

E clar că motivele îndepărtării lui Vanghelie sunt în altă parte decât în vanghelitatea acestuia. Până la alegerile locale mai e mai puţin de un an şi PSD, ca orice partid mare, începe să se pregătească. Ambiţiile proaspătului “ejaculat” de a candida “la Capitală” sunt deplasate: pentru moment, cel puţin, aceasta nu e tocmai un sector 5 generalizat. În plus, Ponta s-ar putea să fi aşteptat momentul încă din ziua când a devenit, nominal, preşedinte de PSD.

Toate bune şi frumoase. Dar Vanghelie a mai fost îndepărtat odată de pe listele PSD. A candidat ca independent şi, pe 6 iunie 2004, a fost ales din primul tur. Cine pare mai solid, el sau Victor Ponta?

Articol scris pentru ediţia de print de miercuri, 29 iulie a “României libere”

Post your thoughts