Vama Veche. Ghidul începătoarei

Prin 2003, când am scris articolul ăsta pentru Unica, Vama Veche era deja varză, orice-ar fi însemnat asta la vremea respectivă și orice-ar însemna acum. Mi-am adus aminte de articol fiindcă plec la mare cu niște treburi și o să mă opresc și în Vamă. Sunt curios ce-o să găsesc acolo, dacă lamentația cu “nu mai e ce-a fost” e aceeași. Deocamdată, asta e ce-am văzut acum 10 ani, pentru uzul cititoarelor de atunci. Pentru ele, povestea asta veche era o poveste nouă. A trebuit să insist puțin prin ședințele de redacție ca să impun un subiect în momentul respectiv destul de marginal…

Dacă ești tânără, singură și vrei să te simți frumoasă, atunci du-te la Vama Veche. Ai să-ți găsești, cum spune cântecul, pereche. Dacă ai pereche și vrei să te simți tânără, dacă te-ai săturat să te tot faci frumoasă tocmai întru cât crema de pe etajeră e scumpă și bună, atunci du-te tot la Vama Veche.

Lume bună cică, actori, cântăreți, oameni din publicitate, scriitori, boema dinainte de 1989, boema de după 1989, câte-o vedetă tv rătăcită la o masă de la Felinare, privind nostalgic fete mai tinere ca ea, care își arată sânii superbi la soare, fără teama că le-ar putea poza cineva. Și ce caută toată lumea asta acolo? Domni îmbrăcați în barbă, copii îmbrăcați în scufiță și domnișoare îmbrăcate în păr lung, vedete care-ar vrea să se dezbrace, dar nu pot… Vei vedea ce caută. Dar, fiindcă te iubim, trebuie întâi să te chinuim.

Teoria e aridă

De fapt, copiii cu scufiță sunt singurul grup compact de nudiști care a rămas prin Vamă. Un grup destul de puțin numeros, fiindcă locul e pentru atunci când trebuie, dar trebuie să lași naibii îndatoririle de părinte, citește: soacrei, odraslele. Dacă ai. Nu ești obligată să te dezbraci acolo, la fel cum nu ești obligată să te îmbraci. Ca pe orice plajă unde lumea mai și aruncă slipii de pe ea, costumele de baie se grupează în jurul căii de acces principale, făloasa stradă Ion Creangă, scriitor român din Iași care-a nimerit la extremitatea sudică a României ca râma-n stâncă. Scurtă și îndesată ca Ion Creangă scriitorul [am aflat ulterior că Ion Creangă era înalt], Ion Creangă strada are probabil vreo trei numere și era, de 1 Mai, când am fost să vedem ce mai e nou prin Vamă, un nor de praf, fiindcă urma să se asfalteze. Fapt banal, și totuși cauza unor zvonuri absolut alarmiste printre adevărații vamavechiști de la București. Ca: „Au distrus Vama Veche! Au turnat beton peste tot!“

Practica te omoară

Dacă ai plecat de dimineață ca să ajungi departe, ai coborât din mașină pe la amiază, tragi aer adânc în piept și-l ții acolo, poți răzbi prin norul de asfalt. Atenție, totuși, la călcatul pe cadavre! Fiindcă, deși e prânz, sacii de dormit care și-au făcut de cap peste noapte la Stuf dorm încă, aranjați într-o dezordine studiată pe nisip. Dai un tur de orizont, iei o gură de bere pe care ți-o oferă un hipiot urât cu clop, roșu ca racul și care n-a dormit de când a venit în Vamă. E cazul te uiți ce culoare are lichidul, ce scrie pe etichetă, fiindcă ceea ce ți se oferă poate fi ucigător pentru sufletele slabe. Nu se supără nimeni dacă refuzi.

La stânga sunt corturile, un Trabant transformat în coteț, un coteț transformat în căruță, o căruță transformată în snack bar. Un Audi A8 după care ți se scurg ochii oftează la soare, părăsit și trist, îl frige vopseaua neagră. Mai e 8X8. Adică două 4X4. Cine-or fi bărbații ăia cu bani și frumoși care-au venit cu ele? Te întorci la dreapta. La vreo sută de metri, e o chestie la care două creaturi cu sex incert – deși în pielea goală – care trec pe lângă tine se referă ca fiind Cazemata. Nu te întreba la ce servește ea, Cazemata, fiindcă are același principiu constructiv ca și celelalte coșmelii din Vamă: niște mese la care stai, tragi briză în piept, bei ce-ți vine (găsești oriunde ceva pe gustul tău, măcar un Cappy de portocale) și te gândești. Sau nu. Poți face asta singură și liniștită, pe vedeta îmbrăcată am deranjat-o doar noi și ne știm.

În față e, sigur, marea. E tot aceea de anul trecut sau alta? Sub tine e nisipul. Tot pietriș, ca pe orice plajă de aici. Oricum, e prea devreme de-o baie, iar până la Cazemată ai fost deja. E urâtă și stupidă, cu găurile alea din care nu iese nici un tun. Vama Veche s-a terminat, are vreo 50 de metri lățime și vreo două sute lungime, cât vezi cu ochii.

Ce-ai mai putea să faci? Celelalte cazemate, căruțe, foișoare și găuri construite pe nisip au în meniu doar șerpi, gândaci, otravă și alte lucruri care îngrașă. Nenorociții ăia de la Unica te-au trimis aici, le-arăți tu lor, n-ai să le mai cumperi niciodată revista! Erai doar nedumerită, dar acum ai devenit de-a dreptul disperată. Te apucă un acces de bulimie. Te duci la mașină și aduni de pe scaun, cu palma, fărâmiturile de snacși pe care le-ai produs pe drumul până-n Vamă, ți le torni pe gât plângând în hohote, bagi în contact, scoți mașina din șanțul unde parcaseși, bagi a patra, sari din mers pe bancheta din spate, unde o să dormi până la București, să conducă cine-o vrea…

Dar agonia începe de-abia acum

Însă, stupoare! n-ai ajuns până la mașină. Fiindcă simți cum hipiotul urât cu clop a răsărit prin preajmă și te apucă iar de cot. Te întorci, hotărâtă să-i arzi una. Dacă-i arzi, ai greșit. În primul rând, hipioții nu-ți fac în general nimic, chiar dacă sunt urâți, insolați, plini cu vodcă și au clopuri. Și într-al doilea, tocmai ți-ai pocnit șeful sau soțul plecat în delegație la munte. Da, da, el e. Iar blonda care-l ține de toartă e verișoara lui. Așa scrie în Unica, prin urmare să crezi.

Vama e locul întâlnirilor surprinzătoare. Oameni pe care i-ai văzut numai în costum îți apar brusc înaintea ochilor cu totul altfel îmbrăcați. Sau nu. Speriat, pupat, îmbrățișat Piața Norul Ion Creangă.

Ai ceva de vorbit cu soțul sau șeful, așa că te întorci spre cazematele alealalte, din centru. Au suc neacidulat? Păi ți-am spus că au. Oricum, tu ești în avantaj față de tipul în clop, fiindcă mai ai și altceva pe tine. Hai la Bibi, zice el, sau la Mitocanu’. Ce-i aia? Creaturile alea din sacii de dormit au început să se foiască și seamănă amenințător cu niște lipitori cu basma la gât, iar blonda s-a vârât în sac cu una din ele, ceea ce te îmboldește către Bibi sau Mitocanu’.

În care-ți mai înfunzi ceva pe gât

Dacă ești pentru prima oară în Vamă, e obligatoriu să iei o țeapă la Bibi sau la Mitocanu’. Două chestii mai înalte decât restul coșmeliilor, chestii care străjuiesc faraonic Norul De Praf Ion Creangă. Ei sunt Bibi și Mitocanu’. Bibi, în stânga, e mai înalt, are etaj și de anul ăsta s-a dotat cu chelneri cu costum, mută cu albul. Mitocanu’ mută cu negru. Reflectează. Poți păți un șnițel semifabricat, o salată fără ceapă cu ceapă… Ieftin sau măcar sub o sută de mii porția în lei extrasezon. Ori mori, ori ieși întărită. Dacă ieși întărită și perseverezi, s-ar putea ca la sfârșitul week-end-ului să fii în stare să-ți comanzi singură ceva comestibil. Ai dat-o-n bară și cu masa de prânz. Hipiotul îți tot explică ceva cu spiritul Vamei Vechi și adevărații vamavechiști, tot nu te-ai lămurit dacă e soțul sau șeful tău, te îmbie mereu cu sticla aia în care nu știi ce e. De-atâta pisălogeala, iei o gură. E amar. Nu hipiotul. Hipiotul a trecut la obsesia doi: Hai la nudare. Ce naiba să cauți tu „la nudare“? Nici nu ți-ai luat costumul de baie la tine… Dar ce altceva poți face? Și, oricum, te-a bătut soarele-n cap, te simți puțin amețită… Adevărații vamavechiști? Ce-i aia? Păi sunt la nudare, hai la nudare, zice ăla de sub clop. Ba nu, spui tu. Ba da… Ba nu…

Și, după agonie, mai e o agonie

Bine, bine, hai „la nudare“, te învoiești. Pur și simplu nu poți să scapi de el. Și e prea greu să te urci în mașină și s-o iei către București. Nu că ți-ar fi ușor cu hipiotul, oare de ce se bucură unele fete că au hipiotul lor? Viața, în general, e prea grea. Dezastru: nu vezi nimic în față, nu vezi nimic în spate. Ai o singură ieșire: către mare. Nu știi să înoți…

Ei bine, ai să te si-nu-cizi. Yes! Da-l păcălești pe hipiot întâi că te duci „la nudare“ cu el. Așa! să te aibă pe conștiință.

Intri cu picioarele în apă. Mamă ce rece e. Dă sticla aia-ncoa! Dacă ești cuminte, îți dau, se învoiește el, dar, să știi, spune, după codul bunelor maniere de la nudiști trebuie să scoți și tu ceva de pe tine. Nudiștii și nebunii, zice, sunt cei mai politicoși oameni, am stat o iarnă la balamuc, îți spun eu că bune maniere ca acolo mai rar. Haaaai!

Nici nu te mai sperii. La naiba, tot te-ai hotărât să mori, îi arăți tu lui, fire-ar al naibii de hipiot. Adică ce, tu nu poți să faci „nudare“? Tragi o dușcă mare din sticla aia, nu mai e așa amar, și-ncepi să scoți și să arunci peste umăr, în pescăruși, bluzița de la Dada, fustița de la Nunu și restul de la Poatepoate… Soarele e-n norul de praf dintre Bibi și Mitocanu’, care joacă fotbal cu el. Tu, cu hipiotul după tine. Hipiotul are clop, avantaj el, mai îmbrăcat ca tine. A găsit o scufiță pe plajă și ți-o face cadou. Pân’ la urmă nu-i băiat așa de rău. Sau e singurul de prin preajmă. Îți pui scufița pe cap. Sunteți două creaturi cu sex incert, deși în pielea goală, doi copii cu scufiță, care treceți pe lângă o coșmelie, bâiguiți ceva despre un lucru numit Cazemată și adevărații vamavechiști. Te ia de mână. Golește sticla, o aruncă în sus. Sticla se răsucește de trei ori și se transformă într-o floare. Pe lângă voi trece în sens invers o fată îmbrăcată, întoarce capul, vă privește cu o spaimă fascinată…

Gata. Te-am lăsat în pace. După ce treceți de Cazemată, intrați în istorie. A, vrei să afli cine-i hipiotul tău? De unde să știm noi? Poate nici măcar nu ești căsătorită. Sau nici măcar nu ai șef. Sau n-ai hipiot…

La extaz se ajunge greu

Dacă ai norocul de a pleca în Vamă cu unul sau mai mulți prieteni, ai să scapi de hipiot, dar îi vei urî amarnic fiindcă te-au dus acolo. Orice om cu scaun la cap pățește așa prima oară când ajunge la Vama Veche. Și a doua. Și a treia. Pe la a zecea începi să te obișnuiești. Și pe urmă să-ți placă. Să-ți placă ce?…

Articol apărut în revista Unica, în vara lui 2003.

Vama veche - Unica

  1. fLoreign Reply

    O fi poate matematica de bling, altfel nu vad cum 8×8 este dublul lui 4×4. Imi inchipui ca cititoarele revistei nu prea se inghesuiau la stiinte exacte.

Post your thoughts