Vadim 2.0

Dincolo de caraghioslâcul de bodegă al situaţiei create, ruptura din Partidul România Mare, ale cărui site-uri au fost deturnate de activişti de la Organizaţia de Tineret a PRM, arată un nou tip de logică şi geografie a conflictelor, în care atributele offline sunt contrabalansate de teritoriile virtuale.

Faptele sunt uşor de rezumat. După ceea ce pare a fi un SMS nu foarte politicos trimis lui Victor Iovici, viceprimarul peremist al Bucureştiului, Vadim a rămas fără Romare.ro şi Ziarultricolorul.ro, site-urile publicaţiilor “România Mare” şi “Tricolorul”, finanţate de Iovici şi actualizate de o tânără peremistă pe care presa a prezentat-o drept fina acestuia, Alina Alupoaiei. Marţi, la ora la care scriam aceste rânduri, pe ambele site-uri se aflau texte critice şi ironice la adresa lui Vadim şi a deciziei acestuia de a dizolva Organizaţia de Tineret a PRM.

Romare.ro, marţi, în jur de ora 15.00

Romare.ro, marţi, 11 octombrie, în jur de ora 15.30

De la televizor şi din media clasică, acesta şi-a bălăcărit, în stil caracteristic (foştii?) colegi, dintre care Alupoaie susţine că i s-a dat o funcţie în partid în schimbul muncii la site-uri.

Interesant în toată povestea e faptul că una din părţi utilizează presa clasică, iar o alta se foloseşte de internet. Ce sau cine este, de fapt, Partidul România Mare? Vadim, ar fi răspunsul la mintea cocoşului, dar, totuşi, situaţia e mai complicată: organizaţia de tineret susţine că acesta nu are dreptul statutar de a o dizolva, deci rămâne pe poziţii. Iar viceprimarul Iovici, cel din spatele revoltei, nu este nici el tocmai un pion în PRM.

Aşadar, schematic, avem de-a face cu o Românie Mare de pe internet, formată din Ziarultricolorul.ro şi Romare.ro, şi una din offline, unde Vadim deţine deocamdată controlul. Acestea e rezumatul, fiindcă şi pe Web avem site-uri de filială care încă n-au intrat în disidenţă, ca PRMGorj.ro sau PRMCluj.ro, la fel cum la unele din apendicele din cărămizi şi mortar ale PRM s-ar putea să fi fost câştigate de organizaţia de tineret.

A ironiza o Românie Mare cu două etaje, unul virtual şi unul fizic, care nu comunică între ele, e prea la îndemână. În loc de asta, e mai interesant să ne gândim că Partidul România Mare a avut dintotdeauna o componentă dacă nu virtuală, cel puţin informaţională puternică. La începutul anilor ’90, nu formaţiunea politică, ci revista “România Mare” a fost cea care a apărut prima şi a făcut vâlvă. Celălalt site disident, Ziarultricolorul.ro, e şi el al unei publicaţii. E drept, revista şi ziarul au fost multă vreme obiecte pipăibile, de hârtie. Dar se află în acelaşi raport cu politica propriu-zisă în care se află şi site-urile disidente: colecţii de vorbe şi declaraţii gălăgioase, fără legătură cu acţiunea politică propriu-zisă, în sensul de activitate de guvernare.

E drept, Vadim şi-a folosit trustul de buzunar cu eficienţă, la fel cum ştie să tragă spuza altor canale media clasice pe turta proprie, prin stilul inconfundabil de a insulta. Dar o astfel de construcţie demagogică este, desigur, uşor de destabilizat şi anihilat. Acum aproape 600 de ani, la Bătălia de la Agincourt, arcaşii englezi ai lui Henry V au distrus cavalerii mult mai numeroşi şi, după standardele epocii, mult mai pregătiţi de luptă, ai regelui Franţei. La fel şi în cazul săgeţilor virtuale ale tineretului PRM, care ameninţă serios o forţă off-line pregătită pentru alt tip de bătălii.

Post your thoughts