Vadim 2.0

Dincolo de caraghioslâcul de bodegă al situației create, ruptura din Partidul România Mare, ale cărui site-uri au fost deturnate de activiști de la Organizația de Tineret a PRM, arată un nou tip de logică și geografie a conflictelor, în care atributele offline sunt contrabalansate de teritoriile virtuale.

Faptele sunt ușor de rezumat. După ceea ce pare a fi un SMS nu foarte politicos trimis lui Victor Iovici, viceprimarul peremist al Bucureștiului, Vadim a rămas fără Romare.ro și Ziarultricolorul.ro, site-urile publicațiilor “România Mare” și “Tricolorul”, finanțate de Iovici și actualizate de o tânără peremistă pe care presa a prezentat-o drept fina acestuia, Alina Alupoaiei. Marți, la ora la care scriam aceste rânduri, pe ambele site-uri se aflau texte critice și ironice la adresa lui Vadim și a deciziei acestuia de a dizolva Organizația de Tineret a PRM.

Romare.ro, marți, în jur de ora 15.00

Romare.ro, marți, 11 octombrie, în jur de ora 15.30

De la televizor și din media clasică, acesta și-a bălăcărit, în stil caracteristic (foștii?) colegi, dintre care Alupoaie susține că i s-a dat o funcție în partid în schimbul muncii la site-uri.

Interesant în toată povestea e faptul că una din părți utilizează presa clasică, iar o alta se folosește de internet. Ce sau cine este, de fapt, Partidul România Mare? Vadim, ar fi răspunsul la mintea cocoșului, dar, totuși, situația e mai complicată: organizația de tineret susține că acesta nu are dreptul statutar de a o dizolva, deci rămâne pe poziții. Iar viceprimarul Iovici, cel din spatele revoltei, nu este nici el tocmai un pion în PRM.

Așadar, schematic, avem de-a face cu o Românie Mare de pe internet, formată din Ziarultricolorul.ro și Romare.ro, și una din offline, unde Vadim deține deocamdată controlul. Acestea e rezumatul, fiindcă și pe Web avem site-uri de filială care încă n-au intrat în disidență, ca PRMGorj.ro sau PRMCluj.ro, la fel cum la unele din apendicele din cărămizi și mortar ale PRM s-ar putea să fi fost câștigate de organizația de tineret.

A ironiza o Românie Mare cu două etaje, unul virtual și unul fizic, care nu comunică între ele, e prea la îndemână. În loc de asta, e mai interesant să ne gândim că Partidul România Mare a avut dintotdeauna o componentă dacă nu virtuală, cel puțin informațională puternică. La începutul anilor ’90, nu formațiunea politică, ci revista “România Mare” a fost cea care a apărut prima și a făcut vâlvă. Celălalt site disident, Ziarultricolorul.ro, e și el al unei publicații. E drept, revista și ziarul au fost multă vreme obiecte pipăibile, de hârtie. Dar se află în același raport cu politica propriu-zisă în care se află și site-urile disidente: colecții de vorbe și declarații gălăgioase, fără legătură cu acțiunea politică propriu-zisă, în sensul de activitate de guvernare.

E drept, Vadim și-a folosit trustul de buzunar cu eficiență, la fel cum știe să tragă spuza altor canale media clasice pe turta proprie, prin stilul inconfundabil de a insulta. Dar o astfel de construcție demagogică este, desigur, ușor de destabilizat și anihilat. Acum aproape 600 de ani, la Bătălia de la Agincourt, arcașii englezi ai lui Henry V au distrus cavalerii mult mai numeroși și, după standardele epocii, mult mai pregătiți de luptă, ai regelui Franței. La fel și în cazul săgeților virtuale ale tineretului PRM, care amenință serios o forță off-line pregătită pentru alt tip de bătălii.

One thought on “Vadim 2.0”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *