Un pic de ordine și povești din care putem învăța ceva. Ce-i aia IPRA?

Dacă sunteți la fel de atenți ca mine ce se întâmplă aici (nu că ar trebui), vedeți poate că am restrâns numărul de categorii. Am asasinat câteva, în care nu mai scrisesem de mult. Cine vrea să găsească “3.think-uri” se poate duce în “La grămadă”, unde se află o serie întreagă de alte lucruri – printre altele, toate postările mele de pe Blog.HotNews.ro, care era interfața unică pentru toate blogurile, până la 1 ianuarie 2007 (nu că ar trebui să vă bateți capul cu asta, din nou…).

Fiindcă sunt foarte bucuros de interesul pe care îl arată pentru ce e aici atât profesioniștii din comunicare, cât și cititorii cu alte joburi, interesați de culise, mă simt dator cu o rubrică nouă, din care sper să putem învăța cu toții ceva. E vorba de povești de succes din media, ATL, PR și alte domenii conexe. Categoria se numește “Studii de necaz“, dat fiind modul cum spumegă și înjură o parte a României (și a internetului de limbă română) la adresa oricui a făcut un lucru, cât de mic, bun. Știu că a zice de alții de bine înseamnă pentru unii că ai fost plătit ș.a.m.d. Dar mai știu că există 1500 de oameni care intră zilnic aici și care cred altfel, iar eu pentru ei (voi) scriu. Cu campaniile astea electorale, dar nu numai, România pare a intra tot mai tare sub zodia înjurăturii, a mizeriei, calomniei, lucrăturii. Eu mă încăpățânez să rezist și pot face asta numai fiindcă se găsește cineva – din nou voi – care să caute un discurs mai rece și pe cât posibil imparțial.

Ca să înțelegeți despre ce e vorba, așa ceva am adus deja de la Discovery Campus (bla, bla). Am pe țeavă o serie de istorii de la premiile International Public Relations Association (IPRA), asociație de PR de care profesioniștii nu se poate să nu fi auzit, fondată în 1955, care organizează o gală săptămâna viitoare. Am găsit câteva campanii care mi s-au părut foarte bine făcute. O să dau mai multe episoade după care trecem la altceva. Mi-ar plăcea să-mi spuneți aici, mai la vale, spre ce industrie sau tip de povești să mă îndrept.

P.S.: Trei dintre voi m-au pomenit la categoria “Personalități off-line ale căror bloguri le urmăriți” din RoBloggersSurvey 2007. Vă mulțumesc, deși nu mă consider o personalitate off-line. Mă încântă în schimb categorisirea drept “obiectiv”, în virtutea a ceea ce spuneam mai sus. Mai corect e după mine “imparțialitate” – fiindcă din punctul meu de vedere obiectivitatea e însușirea obiectului și nu a subiectului (adică a celui care scrie). Dar astea-s finețuri de oameni din branșă.

4 thoughts on “Un pic de ordine și povești din care putem învăța ceva. Ce-i aia IPRA?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *