Umbra lui CTP. La Realitatea

Lucrul despre care aveam semnale s-a petrecut, iar Cristian Tudor Popescu și-a motivat deja demisia de la “Gândul”, telefonic, la Realitatea TV: aprecieri nu foarte pozitive ale lui Adrian Sârbu despre calitatea editorială a ziarului, plus obiective de tiraj, audiență și trafic de internet pe care CTP nu le-a considerat posibile.

“Gândul” este un cotidian care a pierdut și tiraj, și bani, constant, de la lansarea în mai 2005 și până în prezent. Totuși, Oana Dobre remarcă tonul pe care Realitatea TV a consemnat știrea, dezolat, ca pe un necrolog și e logic să te întrebi: cum de a făcut prima știre a jurnalului celei mai populare televiziuni de știri directorul ziarului aflat pe locul nouă (sau cam pe-acolo) în topul tirajelor?

Probabil că răspunsul vă vine în minte imediat: CTP, cel care (nu) făcea ca ziarele să se vândă, nu e una și aceeași persoană cu CTP, cel care apărea la televizor. Mai mult vedetă mediatică și editorialist decât făcător de gazete – în sensul în care a fost Ion Cristoiu la începutul anilor ’90 – actualul președinte al Clubului Român de Presă a câștigat ani la rând toate sondajele cu privire la cel mai bun jurnalist și este de departe gazetarul de presă scrisă (atâta cât e de presă scrisă) cu cea mai mare notorietate din România. A avut mult mai mulți fani și telespectatori decât cititori.

Nu mă număr printre admiratorii lui CTP, iar istoria presei va consemna probabil, laconic, modul cum acesta a părăsit nava-amiral a presei românești și, mai apoi, crucișătorul, altfel decât se spune că fac căpitanii. Totuși, faptul că CTP și-a recunoscut în fine eșecul la “Gândul” nu e, cred, un mare motiv de bucurie. Ce rămâne după el? Doi colegi de generație, Sorin-Roșca Stănescu și Emil Hurezeanu, ultimii aflați în fruntea unor gazete cu tiraj auditat. Al doilea, în frunte mai mult în mod onorific. Și un lung șir de redactori-șefi cu mult mai puțină prestanță, în jur de 40 de ani, care și-au început cariera după 1989. Unii dintre ei se pot lăuda cu rezultate astronomice față de performanțele lui CTP, alții doar cu un zâmbet care place GM-ului străin și cu faptul că n-au îngropat nici un ziar la modul răsunător. Scăderile molcome de tiraj de la gazetele pe care le conduc îi păstrează în cărți pentru alte proiecte, până când în România vor apărea și proprietarii de presă care să facă diferența între mediocritate și elasticitate sau între costum și carismă.

Altfel zis, aici, în legea mea, mă bucur că n-am o gazetă pe mână – nici nu cred că aș fi foarte bun de asta -, fiindcă după plecarea lui CTP, probabil că prostiile pe care le-aș fi făcut s-ar fi văzut mai bine, în timp ce lucrurile bune ar fi figurat la rubrica profit, în contabilitate, și nu pe pagina întâi. Jurnaliștii cu galoane de redactor-șef s-ar putea să simtă că aceeași plecare e un amestec de oportunitate, dar și responsabilitate.

Generația CTP era cea în care presa a fost, pentru scurt timp și defazat față de Vestul civilizat, la putere în România. Sau, cum se zice, a patra putere în stat. Amestecând uneori în mod detestabil atribuțiile editoriale cu vânzările de publicitate, actori principali în combinații politice și sfătuitori de președinți sau de moguli, după caz și an calendaristic, Cristoiu, Nistorescu, Andronic (O.), Tatulici, Stănescu, Păunescu, Alexandrescu și desigur Popescu au avut o influență importantă asupra ultimului deceniu din secolul trecut. Și, dincolo de combinațiile pe care le-am detestat la ei, au fost un soi de dragoni din Komodo ai mass media: animale cu însușiri redutabile supraviețuind miraculos și desincronizat în timp. Marile ziare și televiziuni au fost făcute în trecut de oameni-idee, ca Hearst, Turner sau Șeicaru. Oameni care – ne place sau nu ne place – aveau un ochi pe succesul de public și interesul public, dar un altul pe veniturile din tiraj și, mai nou, publicitate, ca dragonii noștri din Komodo. Astăzi, numai un Larry Page, Sergey Brin sau Brad Greenspan își poate permite asemenea insolențe, iar succesul lui nu se poate petrece decât pe internet, în chip de Google sau MySpace, fiindcă acolo nu sunt reguli. Presa clasică e mult prea preocupată de separarea editorialului de management, de formule care nu mai au succes și de propriul declin pentru ca să mai aibă timp și de democrația pe care a tot promis că o păzește.

Într-un fel sau altul, am putea fi tentați să vedem în calitățile și defectele lui CTP drama unei epoci, dar eu cred că e a unei meserii. E drept că acum nu mai ai cum amesteca știrile cu publicitatea, dar presa care a crescut pe picioarele ei s-a bazat pe oameni care au știut să facă asta într-un mod cât de cât onorabil. În lipsa acestui tip de personaj – și nu înțeleg prin el mafiotul, șantajistul sau moronul -, rămân doar excelurile și trusturile globale, fără față. Pe a lui CTP, enervantă, e posibil s-o mai vedem mult și bine la televizor.

P.S.: Cătălin Tolontan crede că problema lui CTP a fost că n-a cunoscut o regulă: “profitul e cel care ocrotește presa și pe jurnaliști”. E parțial adevărat, dar mie mi se pare că problema apare atunci când jurnaliștii și presa ocrotesc profitul.

24 thoughts on “Umbra lui CTP. La Realitatea”

  1. A facut epoca stirea asta pen’ ca 1.uneori ziaristii scriu stiri pt ziaristi, 2. CTP e un fel de monument al presei-unul dintre putinii ziaristi despre care orice nea de pe strada stie unde lucreaza si cu ce se ocupa. Asta, se vede, nu l-a ajutat in fata lui Sarbu atunci cand a venit vorba de cifre de crescut etc

  2. Din acest post, destul de intins, putem extrage parerea dvoastra fata de personajul media, cunoscut drept CTP. Intrebarea mea este urmatoarea, si cred ca multi dintre cititorii dvoastra ar vrea sa afle acest lucru: Ce parere aveti despre ziarul Gandul ? Fara a exagera, cred ca sunteti cel mai bun analist media, de aceea va pun aceasta intrebare, pe care i-am adresat-o si dlui Tolontan pe blogul sau. Raspunsul la aceasta intrebare poate explica foarte clar concedierea lui Popescu, insa ridica o alta intrebare. De ce atat de tarziu ?

  3. Fabius: Adrian Sârbu știe probabil de ce atât de târziu. Totuși, în general, nu concediezi redactorul-șef pentru că timp de trei luni n-a avut rezultate. Îl lași să încerce.

    Cât privește ziarul “Gândul”, nu e printre preferatele mele. Deși ultima schimbare de grafică a fost reușită, are elemente vetuste în matrice, gen amestecul dintre opinie și informație, fără marcarea opiniei ca atare, lungimea textelor, tonul inflamat, ca al fostului lui director. Sunt destul de puține exclusivități. Simptomatic e modul cum s-a lansat: cu un layout de anii ’70, broadsheet, într-o epocă în care ziare de factura “The Times” sau “The Guardian” se micșorau.

    Deși Cristian Tudor Popescu a dat kix cu ziarul făcut de la zero în nume propriu, nu știu cine ar putea să repună gazeta pe picioare. Tind să dau crezare zvonurilor că “Gândul” va trece integral pe net, Sârbu nu mai are nevoie de pierderi, fiindcă a vândut deja primele procente din business-ul de print – și cel mai probabil urmează și altele, după modelul tranzacției pentru televiziuni.

  4. Pina una alta,CTP-ul ramine un monstru al presei romanesti(in sensul bun al cuvintului) iar deraparile sale de-o parte sau de alta a politicii pot fi scuzate ,zic eu,de faptul ca omul are ce sa vorbeasca ,are ce sa arate si nu e un bufon care n-a pus mina pe o carte in viata lui.Opiniile Lui Cristian Tudor Popescu sunt foarte”personale” ,nu sunt niciodata gindite la rece si poate de aceea omul inca face audienta pe televiziuni.Adica ,mai pe romaneste,ce-i in gusa si-n capusa…Nu ma omor dupa genul asta de personaj dar nu pot sa nu-l admir din cind in cind.Cred c-a facut bine ca si-a dat demisia din functia de director.CTP-ul trebuie sa scrie,n-are nici o treaba cu managementul.Sper sa mai citesc editoriale semnate de el si care,macar din cind in cind,sa-mi dorit sa le fi scris eu.

  5. Deosebit de echilibrata incercarea de a vorbi despre omul/fostul scriitor/traitorul in libertate CTP, adica personajele care dau viata jurnalistului CTP. Dupa cum se vede, destul de dificila descrierea – ioana de mai sus crede ca vede la CTP cu precadere judecati la cald, mie, dimpotriva, mi se pare ca judecatile astea la cald par sa vina dintr-o experienta de viata suficient de extinsa incat sa produca judecati care sa nu aiba nevoie de timp foarte lung de gestatie. CTP este, inainte de toate, un individ experimentat. A vazut de toate la viata lui, si arata asta fara a se intrebuinta prea tare.

  6. intrebare pt. I.C.: de unde stiti ca Realitatea TV ar fi cea mai populara televiziune de stiri? din cate imi dau eu seama, Realitatea e populara printre sustinatorii lui Basescu iar Antena 3 printre adversarii lui! ca om de presa, vad un plus de profesionalism si savoare in emisiunile Antenei 3; Realitatea e “uscata”; ca atare, am rugamintea sa fiti mai prudent in a face afirmatii provenite direct din optiunile politice personale! cu stima

  7. iulian: sa inteleg ca tu crezi ca problema de azi a ziarelor din RO este ca ocrotesc profitul? adik profitul ii corupe pe jurnalisti? E adevarat ca un ziarist strain zicea odata ca “Marea problema a ziarelor nu este aceea ca nu sint in businessul de presa, ci ca nu mai sint in presa” 🙂 Ma tem ca, pina sa facem alergie la profit sintem in faza in care murim fara profit.

  8. Nu e greu de facut lista ziarelor/ziaristilor care isi ocrotesc strict profitul.
    In interiorul celorlalte redactii (relativ putine, dupa parerea mea), relatia dintre zona editoriala si cea de business este una absolut normala (in intelesul corect al normalitatii).
    Presa este un business, si stim asta cu totii, dar nu inseamna ca toata lumea face presa doar pentru bani. Ar fi nedrept sa ii punem pe toti in aceeasi oala.
    Unii isi gasesc echilibrul si il pastreaza de ani de zile (in ciuda comentariilor rauvoitoare). Asta se intampla atunci cand fiecare isi face meseria de-adevaratelea.

  9. Clujeanul: Realitatea e constant înaintea Antena 3 ca medie de rating pe zi. La începutul lui ianuarie au avut chiar valori de 1,1-1,2 pe zi. Antena 3 evoluează de regulă în intervalul 0,4-0,6 medie.

    Cătălin: probabil c-am fost cam opac cu glumița aia. Voiam să spun că problema mai mare decât lipsa profitului ziarului e, la noi, faptul că ziarul ocrotește un alt profit, din alte afaceri, al patronului. Face jocuri, cum se zice. Altfel, m-am simțit și eu confortabil lucrând la lideri de piață și alte produse “pe plus”.

  10. Iulian, cred ca exista o modalitate care explica ceea ce s-a petrecut cu dl Popescu. Este vorba de fenomenul MODEI.

    Moda nu se aplica doar la tzoale si incaltaminte, ci si la oameni. Pur si simplu, ziaristi precum dl Popescu sau dl Cirstoiu nu mai sunt la moda. Au avut o perioada de crestere fenomenala, au ajuns in varf, iar acum lumea s-a plictisit de ei. Pur si simplu.

    Ca sa revina in top, ar trebui sa se reinventeze. Vor reusi? Asta este alta problema. Ceea ce cred ca pot afirma cu certitudine, este ca lumea in care au cunoscut gloria s-a schimbat. Exista un important segment de populatie pentru care anumite lucruri sunt doar povesti: comunismul, magazinele goale, televisiunea de 2 ore/zi. Tinerii de azi pur si simplu nu inteleg aceste lucruri. Asa cum, de pilda, generatia mea nu a putut intelege razboiul.

    Asta nu inseamna ca dl Popescu este terminat. Dimpotriva, un pas inapoi este poate singura cale de a se reinventa si de a reveni in top. N-am fost niciodata un fan al domniei sale, dar sper sa ruseasca. Macar pentru motivul ca avem nevoie de diversitate in opinii.

  11. d-le Comanescu ..faptul ca Realitatea are o acoperire mai mare si implicit cu doar cateva mii de telespectatori mai mult ..nu o face ca cel mai popular post de stiri..
    Vom discuta de “cel mai popular post de stiri” cand cele doua posturi vor avea aceeasi acoperire si se vor bate de la egal la egal..pana atunci putem spune ca Antena 3 la nici trei ani de la infintare ii sufla deja in ceafa ( deseori castiga) unui post care are o vechime pe piata
    In rest revenind la topic…S(p)arvu e un “mare manager”..pacat de Popescu

  12. …fața lui CTP, enervantă, e posibil s-o mai vedem mult și bine la televizor…

    Cred ca da și cred ca la TV e foarte bun ! Are acea teatralitate apocaliptica ce face din țânțar armăsar și capteaza atentia… Realitatea TV intuieste acest lucru si cred ca o emisiune a lui CTP l-ar bate in audieta pe Turcescu… care de fapt e pe topogan dupa episodul sau penibil cu convorbirea cu Orban.

  13. Vhs: sunt niste cifre pe care judeca toata piata, iar acoperirea in teritoriu a celor doua posturi e, din cate stiu, asemanatoare. Desigur ca aveti libertatea sa va placa mult mai mult Antena 3 decat Realitatea. In ce ma priveste, niciunul din posturi nu mi se pare grozav.

  14. Jean: CTP mi se pare un tip în filiația lui Rică Venturiano, a lui “combate bine” și “simț enorm și văz monstruos”. Din păcate, așa cum bine remarci, asta e ceva ce se vinde. Iar omul nostru e numai unul din cei mai vizibili inflamați din presa românească. Între el și strămoșul lui, Rică, e de altfel o diferență de creier și de cultură.

  15. Nu-l mai bociti pe CTP, a facut gafe penibile de-a lungul timpului (a laudat mineri, si-a dat demisia de la CRP apoi a revenit in scurt timp si a candidat de unul singur la postul din care a demisionat, a mai facut si altele care nu mi le mai amintesc dar la vremea respectiva au lasat un gust amar).
    Vad ca se contureaza vag o idee ca anticomunismul nu mai e la moda, de aia nu mai au succes CTP si Cristoiu – sper ca glumiti, vorbim despre aceiasi oameni pe care-i stiu si eu, nu?
    Stie el multe CTP, poate face oricind o emisiune buna, poate scrie un articol bun la orice ora, dar cind e rau intentionat (“romani, nu votati” – 2004) reuseste sa-si dea singur cu firma in cap.
    E prea incrincenat, si asta prinde probabil la multi romani nemultumiti de traiul zilnic – si au dreptate de multe ori – care simt nevoia sa injure si sa scuipe pe ceva/cineva, iar CTP le ofera victimele (probabil ca si monotonia lui “Basescu e de vina pentru orice” i-a mai redus din admiratori – vrem victime proaspete, nu aceleasi discutii care indiferent de unde incep ajung la Basescu). Desi chiar si incrincenarea celebra a lui CTP a inceput doar de prin 2004, parca.

  16. Poate da Domnul sa mai vedem ce face Manzul Sec in tranzitie, sau sa citim intamplarile unui Cassargoz virtual calatorind prin maruntaiele SANTRI.
    Numai sa reduca doza de televiziune, ca nu face bine la glanda creatoare.

    Raman un fan al prozatorului Cristian Tudor-Popescu, chiar daca nu am fost (aproape) niciodata un fan al jurnalistului CTP.

  17. S-a mai incheiat un capitol din viata publica romaneasca, iar apa va continua sa curga pe dambovita. Sunt curios daca o data cu retragerea lui CTP se va da si stingerea pe strada tranzitiei si vom intra in normalitate.

  18. Meseriasii nu duc lipsa de oferte…Uitati-va si la Ursu (“Cotidianul”).

    CTPopescu ramane editorialist la “Gandul”, dar sunt convins ca va fi prezent si-n alte…locuri ale presei scrise si audiovizuale. E, oricum am da-o…, unul dintre jurnalistii rara-avis din Romania care nu s-a-ndoit in fatza politicienilor, indiferent de cine a fost sau e la putere. De aceea, oamenii l-au si desemnat ca fiind principalul ziarist al tarii atatia ani… E un om vertical, serios, iar comentariile sale au fost mereu cu influenta in media, chit ca au mai fost si sunt (asa e si normal, in democratie) oameni care-l contesta.

Leave a Reply to Florin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *