Tucă și dobitocii 2.0

După ce acum câțiva ani a stârnit un întreg balamuc numind bloggerii “onaniști”, Marius Tucă a făcut din nou înconjurul Internetului, cu un fel de pamflet în vers alb, intitulat Click aici, dobitocilor! Jurnalistul adunase vreo 90 de like-uri și 300 de share-uri pe Facebook, luni după-amiază, la mai puțin de o zi de la postare. Probabil, Tucă o va încasa din nou de la internauți. Și atunci, la ce îi folosește?

“Onanist” și “dobitoc” sunt cuvinte tari, care circulă la liber prin subsolurile online-ului, dar de data asta îi aparțin lui Tucă, motiv pentru care, cu scuze pentru cei pe care-i șochează, le-am preluat ca atare. Sigur că astfel de cuvinte, mai ales dacă se îndreaptă împotriva unei mase de oameni, stârnesc reacții la fel de violente.

Dar ce are Tucă cu internauții? Titlul textului dă o indicație bună, prin trimiterea la o strigare tot mai frecventă pe site-urile românești, cea cu “Click aici!”, “Vezi aici!” sau “Intră aici”. Mai nou, astfel de strigări sunt tot mai folosite pe site-urile românești, pentru că atrag cititorii “dobitoci” (le zice Tucă). Pagina de intrare a unui astfel de site este înțesată de îndemnuri cu majusculă și mai puțin conținut propriu-zis, adică obligă utilizatorii să apese cu mouse-ul (sau să dea tap cu degetul, dacă au tabletă) pe titlurile de acest fel, pentru ca, ulterior, să ajungă la informația propriu-zisă, dacă nu e vorba de o “fază” video sau poză scandaloasă. Pe acest mecanism, site-ul contabilizează încă o afișare de pagină și, presupun autorii, o duce bine.

Tucă parafrazează întreaga poveste școlărește, a la “Cine citește e un bou”, și explicitează toate acestea cu un fel de lirism: “Nu vă masturbaţi, c-o să folosiţi cardul,/Uitaţi-vă doar la sfârcuri ca nişte adolescenţi buboşi.” Sau, mai la vale: “Faceţi parte din reţea, din sistem/Şi sufletul vi l-aţi vândut de mult pe un click.” Lucrurile continuă în aceeași linie, dar nu cred că e cazul să insist, ci voi conchide: în piesa literară cu pricina, Marius Tucă își imaginează Internetul ca pe o adunătură de imbecili ostili, care trebuie duși de nas cu artificii simple de felul lui “Click aici!”. Iar el, Internetul, începe desigur să drăcuie din acest motiv, pe Facebook și bloguri. Ce e în neregulă cu viziunea asta apocaliptică?

În primul rând, că nici dracul nu e chiar atât de negru sau, în logica pamfletului, nu dă chiar atâtea click-uri. Dar, trecând peste asta, chiar în ziua când pe Jurnalul.ro apăreau supăratele și albele versuri, tot acolo întâlneam și: “Vezi PROGNOZA METEO pentru următoarele zile” [de curiozitate: toată lumea strigă la fel] – sau, în cheie mai stridentă, (VIDEO) Transformare INCREDIBILĂ: Dintr-un MONSTRU a ajuns să arate ca o DIVĂ.

Toate site-urile titrează la fel

Toate site-urile titrează la fel

Am putea deci conchide că Tucă e supărat pentru că acest gen de pseudo-retorică vinde, pe Internet, dar și pentru că el însuși a fost obligat să o adopte, la Jurnalul. Exasperarea lui “asta vrea publicul” se traduce într-un mai secretos “n-am fost în stare să le dau altceva care să le placă”. Dar cum de au ajuns, în trecut, Tucă, Tucă și Jurnalul național, Jurnalul național, dacă lucrurile de acest fel sunt singurele care funcționează? Ca realizator TV, pamfletarul supărat de azi a avut ani întregi de dominație, la concurență cu Florin Călinescu, iar ziarul pe care-l conduce și-a spus și el, într-o vreme, cu cifre și argumente, “numărul unu în România”. S-a schimbat publicul în asemenea hal, de atunci?

Tucă nu e singurul care pare să creadă așa ceva. Un Cristian Tudor Popescu, fost și el șef de gazetă de succes, a vorbit nu odată despre “dictatura cititorilor” sau dictatura mass asupra media. Conform acestui gen de raționament, Internetul a adus cu el, prin reacțiile multe și adesea nedrepte din subsol, o condiționare a media și a făcătorilor de media, care nu-și pot livra marfa de o înaltă calitate și simțire tocmai din motivul cititorului-utilizator.

E drept, dinspre Marius Tucă și Cristian Tudor Popescu, cam așa se vede – în urmă cu patru-cinci ani, și-au dat seama că lucrurile pe care le făceau nu mai au un succes comparabil cu cele din prima parte a deceniului trecut. Publicul a încetat să mai dea bani pe presa scrisă și, uneori, îi hăituiește nepermis pe forumurile ziarelor. Presiunea pe care o resimte un nume din clasa Tucă sau Popescu e de altfel remarcabilă. Însă a spune că Internetul e de vină pentru asta e ca și cum ai crede, serios, că același Internet ne-a recablat tuturor sinapsele și ne-a transformat, din cititori cumsecade, în pornografi, agramați, scabroși, rasiști, trolli și așa mai departe.

Asta e, desigur, absurd, oricât s-or fi stricat lucrurile prin școala românească și prin generațiile care se apropie de maturitate acum. Mai corect e să spunem că, azi, Tucă și Popescu sunt supuși unui gen de stres căreia nu-i erau supuși acum 10 ani. Într-adevăr, Internetul – sau mai precis Web 2.0 – a făcut asta, permițând oricui să reacționeze (oricum). Dar asta nu înseamnă că producția lui Tucă și a lui Popescu avea, acum 10 ani, cititori senini și uniform mulțumiți. Pur și simplu, discursul ex cathedra, unidirecțional, s-a transformat de câtăva vreme în conversație, iar cititorul, sau utilizatorul, are mijloacele și propensiunea de a răspunde magistrului. Adesea la modul neînțelegător, nedrept, agramat, e drept.

Ultimii ani au mai adus o veste proastă și cât se poate de reală pentru Tucă și Popescu: banii. Presa dispare așa cum o știm, ca model de business. Acum câțiva ani, cel de-al doilea putea să se mândrească cu “navele-amiral” și “crucișătoarele” (Adevărul, Gândul) pe care le conducea, dar acestea sunt acum hârtie tocată și biți de calculator.

Dar, sigur, faptul că Tucă sau Cristian Tudor Popescu nu mai au același succes social și economic nu înseamnă că cititorii s-au imbecilizat. E drept, vremurile nu mai sunt cum au fost din multe puncte de vedere. Dar a-ți considera cititorul în același timp “dobitoc” și “dictator” te lasă pe tine, cel care scrii, într-o situație fără ieșire. Or dacă-i așa, de ce ne mai amăgim?

Articol scris pentru ediția de joi, 31 ianuarie, a săptămânalului Dilema veche.

P.S.: N-am mai găsit textul mai vechi, cu bloggerii-onaniști, al lui Tucă, pe Net. Era vorba cam despre asta.


Tucă, CTP și cu un domn, pe vremea când publicul nu era nici dictator, nici dobitoc, iar mogulii erau frecventabili sau așa ceva

  1. Tiberiu Cazacioc Reply

    Nu stiu daca sunt original sau nu, ca ideile circula (si nu imi place sa mi le insusesc, daca sunt ale altora fac efortul de a indica sursa): in Romania, pentru ca am ars etapele, traim viitorul presei. Nu moarte presei scrise, ci viitorul presei. Trecerea din print in online, contributiile consumatorilor, redefinirea eticii jurnalistice. Devenirea oamenilor care scriu, parte a establishment-ului, entertaineri (proces inceput cu cateva decenii in urma in occident). Instrumentele se schimba, media se schimba. Si este foarte interesant ca competitivitatea este extrem de dura astazi: aproape oricine isi poate crea un punct de vedere in online care sa bata ca audienta situri majore. Jurnalistului obisnuit, reporterului de teren, i se cere sa se alature unei bune infrastructuri de presa, ori sa fie foarte talentat ca sa reziste “amatorilor”, ce stiu tehnologie, au timp si resurse irosit. In timpul liber.

  2. Marian Stavaroiu Reply

    Am cautat de zor articolul pe care l-am scris la data respectiva. Nu este pe blogul wordpress, fiindca era scris pe vechiul blog de pe domeniul propriu, ce a disparut mai demult.
    Am apucat atunci sa salvez cate ceva (backup), deci imi amintesc bine textul domnului Tuca, chiar daca a sters articolul din Jurnalul.

    Revin la ceea ce afirma domnul Tiberiu Cazacioc, cu care sunt de acord in general, plus niste completari.
    In aceasta evolutie a mass-mediei (nu numai a presei scrise) unii abia “se nasc“ , cei inteligenti se adapteaza, iar unii, cu regrete, dar trebuie sa “moara“.

    Domnul Tuca scandaizeaza o data, sta o vreme cuminte, apoi recidiveaza in zilele noastre. Deci:
    1. Domnului Tuca ii cam apune steaua si nu ii place ca au si altii acces la prajitura, deci se revolta in loc sa se adapteze. In acest caz, domnul Tuca este de plâns.
    2. Domnul Tuca s-a gasit sa atraga atentia lumii asupra lui, creand scandal, deci folosind unele dintre metodele pe care le critica!!! In acest caz, domnul Tuca este de râs.

    3. Sigur, exista si varianta “are dreptul la o parere, mai ales un jrnalist de talia lui“.
    Sa-mi dati voie sa nu prea achiesez la figura asta, multumesc anticipat.

    Semnat: un blogger foarte amator. Hmmm… si onanist? 🙄

  3. Marian Stavaroiu Reply

    Revin.
    Am gasit o analiza interesanta, dar care pleaca de la o premiza gresita si egoista, citez:

    “Internetul în general şi Google în particular au „democratizat” informaţia până la a o trivializa. Pe când, dimpotrivă, informaţia nu trebuie democratizată, nu e la îndemâna oricui şi nici nu trebuie să fie.“

    Vedeti, chiar si autorul acestui articol nu accepta pe altii la “prajitura“!

    http://www.businesscover.ro/01-02-2013-social-media-ar-fi-putut-sa-salveze-chiar-media-n-a-facut-o/

Post your thoughts