Trezia de cuvinte

Sorin Pâslaru de la “Ziarul financiar” se întreba, zilele trecute, cum de Alexandru Nazare, foarte tânărul (32 de ani) ministru al transporturilor, folosește construcții bizare gen “A lipsit coerența în prioritizare” sau “e un lucru pe care îl facem cu expertiză internațională”, din moment ce avea doar nouă ani în 1989. Se dovedește că limba de lemn nu e apanajul comunismului. Dar cum vine asta?

Dacă sintagma limbă de lemn a apărut în Franța prin anii ’70, pentru a fi examinată de Fraoise Thom în volumul omonim apărut în 1987, fenomenul e cunoscut mult mai de mult. În Politics and the English Language (1946), George Orwell vorbește despre el fără a-i da un nume și fără referiri la comunism. Se poate spune că la Orwell e vorba de birocrația care secretă un cocon de cuvinte, constând în clișee, cuvinte fără sens, prețiozitate, toate ascunzând realitatea nu numai cu intenție, ci și fără. Iar din acest punct de vedere, apucăturile vagi-neologistice ale ministrului Nazare sunt explicabile: în România comunismul a murit, dar birocrația merge înainte. Fractura ideologică de suprafață înseamnă, în realitate, o prelungire a excesului birocratic. De la Prut la Tisa, birocrația există pe dos decât la Max Weber, în sine și pentru sine, în complicitate cu puterea politică, pe care o alimentează cu voturile proprii și taxele inamicei clase de mijloc productive, pentru ca mai apoi să primească privilegii, de la salarii la garanții instituționale cu privire la autoperpetuare și eventual multiplicare. Evoluția ei, a birocrației, seamănă prea puțin a istorie, acțiune propriu-zisă, și-atunci vagul cuvintelor așa cum le-au descris Orwell sau Thom are o altă explicație: corespunde inacțiunii, irealității, sau acțiunilor lipsite de sens gen plimbatul hârtiilor.

Nazare, cu funcțiile lui deținute prin comiții și comitete ministeriale și mai apoi la partid, plus experiența egală cu zero în orice fel de activitate nemijlocit lucrativă, e un exponent tipic al unei asemenea birocrații. Dar, cu siguranță, ministrul transporturilor nu e nici pe departe vreo chintesență a răului. E doar unul dintre ei, un exemplu la îndemână.

Dar de ce sunt atâția în România? Pentru că de la Miorița la cedarea Basarabiei și de la “e bietul om sub vremi” al lui Miron Costin până la “Aveți puțintică răbdare” al lui Trahanache, la noi există ceva apropiat de un cult al inacțiunii, cu irizații de incompetență. Avem incompetența letală a chirurgului ramolit și indiferent, dar și pe cea binevoitoare, săritoare, a mecanicului de service care ne strică mașina în dorința sinceră de a ne o drege. Pe cea a electricianului care ne periclitează țevile băgându-și, tot cu bunăvoință și cu asentimentul nostru, nasul în instalația de apă și destule altele. Or pentru toate aceste tipuri de netrebnicie e nevoie de o limbă sau cel puțin retorică a ne-făcutului, a placidității abstracte, a neologismelor care se coșcovesc de pe realitate, fiindcă, în calitatea lor de importuri, sunt lipsite de conotații vizuale sau altă încărcătură concretă.

Curios, așa ceva există de pe la Pasiopt, de la începutul tentativelor de modernizare a României. Ideea de aglomerare discursivă a unor aiureli de împrumut o găsim în faimoasa “Beție de cuvinte” a lui Maiorescu. Acolo însă junimistul protestează față de logoreea entuziastă, dar prăpăstioasă, eronată și fără sens pe care Gheorghe Sion o etalează pe marginea unei poezii a lui Conachi. Exemple: “junele adolescent” (sic), “convulsiunile cele mai înflăcărate” și “Cine nu și-a scăldat sufletul în deliciul acestor stele, care se zice să sunt scaunul (sic) sufletului și al inimii”.

La Sion, Maiorescu diagnostichează un exces emoțional simetric cu placiditatea vegetală a ministrului Nazare. Convulsiunile înflăcărate ale lui Sion au aceeași esență cu coerența în prioritizare a ministrului, doar că semn schimbat. Epigonul are, desigur, simțire rece și harfă zdrobită, practică un soi de beție lucidă, de trezie de cuvinte. Dar de la ce spune el la realitate (sau lipsa acesteia) distanța e egală cu cea a lui Sion.

Picture of George Orwell which appears in an o...

Picture of George Orwell which appears in an old acreditation for the BNUJ. (Photo credit: Wikipedia)

Text scris pentru numărul de vineri, 13 aprilie al săptămânalului “Dilema veche”

Enhanced by Zemanta
Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

2 thoughts on “Trezia de cuvinte”

  1. Iulian, nu am aflat totusi de ce se intampla asta, care cauza vorbirii fara sens. Eu cred suntem in antecamera unui curent primejdios. Ministrii nou numiti, leii tineri, chiar primul ministru: observati-le limbajul. Parca sunt masini ca vorbesc vorbe. Reprezentantii unei birocratii inca timide, dar care a iesit la suprafata. Vechii politicienii inca sunt mai umani. Aceste personaje sunt inumane, vorbesc din carti, cu fraze si propozitii si un vocabular, elemente care sunt amestecate mecanic. Rezultand constructIi verbale mecaniciste. Dl. Fuia ministrul agriculturii, a facut ieri, apologia cooperativismului, invocandu-l pe Nicolae Ceasusescu, care nu a fost un “prost”. Cum poate fi calificata pozitia publica in favoarea unui dictator? Incultura, lipsa de respect pentru cei care au murit nevrand sa intre in asocierea comunista? Nugasea dl. Fuia alt argument, pe niste taranisti din perioada interbelica, ceva teoreticieni occidentali, pe oricine ca sa sustina cooperativele ? Despre care sunt de acord sa fie sustinute pe fata-nu vinzarea pamintului de cae tarani, dar nu cu guru Ceausescu. Aberant. Si asta este guvernul Romaniei? Ce ne mai asteapta?

  2. Bună ziua tuturor.

    Cred că ne aflăm în fața unui fenomen simplu, explicat clar în popor: iuțeală de mână și nebăgare de seamă.
    Îmi aduc aminte de un fost coleg, cam troglodit de felul său, care îmi explica astfel opțiunea lui politică in campania din `96:
    – Măi Mariane, uită-te la el, barba și ochelarii arată că e om citit. Și, mai ales, ești atent cum vorbește???
    – Dar tu ai înțeles ceva din ce spune?
    – Ăăăăă… e mai greu, că folosește cuvinte pe care nu le prea înțeleg eu. Dar el e om “citit“ , mă.

    Eu o denumesc “tentativă de charismă“.

    Părerea mea. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *