Trei mișcări de urmărit în televiziunile românești

E ceva ce-am mirosit de la începutul anului: 2011 o să fie anul televiziunii pe piața media din România. Ceea ce-am făcut în materie de Comanescu-firma, recordul de rating al PRO TV ca și alte câteva mișcări care s-au petrecut pe segment sunt un context foarte interesant de analizat. Forma pieței TV va fi, probabil, destul de diferită de cea de azi într-un interval de ordinul a un an, să zicem după localele din 2012. Și fiindcă am vorbit foarte mult de PRO TV în ultima vreme, aici, vă mai dau câteva indicii de ce se va întâmpla interesant în rest, în lunile următoare:

1. Relansarea B 1 TV. Dincolo de Sorin Oancea, care vine cu un halou de profesionalism și independență (curios, chiar dacă s-a format în acolada de imagine proastă de la Intact/Voiculescu), B 1 pornește cu câteva plusuri:

  • Sanda Nicola, prezentatoare de știri care nu are nici o imagine de pipiță, și nici una de țață; vine la pachet cu antecedente reportericești care îi dau un plus de credibilitate și vorbește fără să-și scuipe incisivii, spre deosebire de o fostă colegă de-a ei care ba are, ba n-are talk-show pe un alt post.
  • Un cec în alb acordat lui Vlad Petreanu, cetățean care a evitat până acum porcăriile în TV și are evident în cap mult mai mult decât cititorul mediu de prompter din România. Pe B 1 i s-a dat intervalul 18.30-20.00, cel dinaintea lui Cristoiu și Turcescu; aceștia din urmă ar putea și ei funcționa, în orice caz la parametri mai buni decât aberații ca Oana Stancu + Adrian Ursu sau Radu Moraru + cine se nimerește în seara aia prin studio.
  • Vânzările vor fi gestionate de Laurențiu Ionete/CLIR, unul (sau două) din cele mai cunoscute nume de pe piața de vânzări de reclamă din România.

Prin breaslă se vorbea de intrarea cu grila nouă la 1 martie, care nu s-a petrecut. Despre unele din elementele anunțate inițial nu se mai aude în ultima vreme, dar una peste alta există șanse de succes. Dispariția în zona crepusculară a Uraniei și a lui Oreste e de bun augur {UPDATE: Urania rămâne?}, ca și restrângerea nisiparului “Evenimentul zilei” la niște interviuri de week-end, realizate de Ioana Lupea și Mircea Marian.

2. Schimbările de la Antena 1 și Antena 3, în zona de news/serioasă. Emisiunea de reportaje a lui Carmen Avram de pe Antena 3 a reușit să bată pe 1 martie cele două televiziuni generaliste (5,6 puncte, față de 5,1 Antena 1 și 4,4 PRO pe all urban, comunică Antena 3). Programat neverosimil într-o altă emisiune, Sinteza zilei, și inegal, formatul e totuși unul de reportaje, adică la antipodul formulei “știri superficiale + bătut câmpii sectar în studio” care a dominat piața televiziunilor politice în ultimii ani. Ca și ratingurile nu tocmai imense, dar bunicele atinse de “România, te iubesc” de la concurență, succesul formatului numit stângaci “În premieră cu Carmen Avram” (restul emisiunilor de pe Antena 3 sunt în reluare, fraților?) e un indiciu cu privire la normalitatea telespectatorului și faptul că televiziunile autohtone pot avea succes cu formule civilizate, fără isterie politică, dar și fără mutanți de show tabloid.

Carmen Avram

Carmen Avram: toate bune și frumoase, mai lipsește stilistul...

Am spus “Antena 1 și Antena 3” fiindcă, evident, problema de la Observator trebuie rezolvată, chestie care pare a ține în ultima vreme de competența lui Mihai Gâdea, dacă e să ne luăm după interviul din ziarul prieten, “Jurnalul național” (bravo totuși autoarei pentru vreo două întrebări mai rele).

3. Ce urmează la RCS-RDS? Va ține pasul Dolce? Radu Moraru a dat, previzibil, kix cu 10 TV, dar povestea cu fuziunea dintre firma controlată de Zoltan Teszari și UPC pare a fi adevărată. Tranzacția e analizată de MCSI, spune Daily Business, ceea ce ar însemna că există, iar eu am o confirmare de la o sursă importantă, apropiată de UPC, cu privire la faptul că înțelegerea s-ar fi semnat. RCS-RDS e o companie care se mișcă al naibii repede și ajunge al naibii de departe; dispune de cantități importante de cash (raportat la piața TV), așa că 10 TV ar putea fi numai o primă tentativă a companiei lansate în chip de cablist de a face un lucru logic, adică a intra serios pe piața de conținut. O astfel de mutare este în firea lucrurilor și amenință serios poziția televiziunilor cu grilă de 24 de ore din prezent; cabliștii/providerii de DTH au toate șansele să devină gatekeeperi din punctul de vedere al conținutului, mai ales că video on demand-ul a început să apară și în România. Adică telespectatorul începe să poată da play la ce program dorește, când dorește, ceea ce înseamnă că într-un viitor oarecare televiziunile, cel puțin cele de nișă, vor deveni o verigă inutilă între providerul de semnal și utilizator.

Dacă UPC arată în momentul de față, în România, ca o prăjitură pe punctul de a fi înghițită de RCS-RDS, o reacție la strategia agresivă a RCS-RDS poate veni de la Dolce/Romtelecom, unde există un proiect TV asemănător, de care se ocupă Vlad Enăchescu.

Ce fac ceilalți? Probabil că mai nimic, dar vom ști după ce se lansează grilele de primăvară Toate cele de mai sus se văd cu ochiul liber înainte ca televiziunile să-și anunțe noile strategii de programe. Marea noutate a sezonului, “Românii au talent”, a intrat deja pe post, dar e de văzut cum – și dacă – își va întări Antena 1 divertismentul, ca și care sunt rezultatele concursurilor de formate pe care le-a făcut TVR după venirea echipei Lăzescu. E de urmărit, de exemplu, ce va face pe late night, la TVR 1, un personaj deocamdată fără credențiale/garanții pe acest segment, Constantin Trofin. În rest, Prima TV nu dă semne de viață, dar acolo una din probleme e tocmai faptul că nu prea există comunicare/marketing. Kanal D se mișcă cu talent, deși – sau tocmai pentru că rămâne un fel de cui al lui Pepelea al pieței TV din România, nici Prima, nici Acasă, nici din Est, nici din Vest. Condamnată la letargie pare Realitatea TV, care continuă să facă rating, dar unde se văd doar fețe de oameni noi și nepregătiți pe post, iar ultima televiziune care contează oarecum, OTV, e la remorca acrobațiilor politice ale lui Dan Diaconescu, în ultima vreme. Ceea ce nu e tocmai rău, Partidul Poporului e un combustibil adecvat pentru stilul implicat, la temperatura marilor împliniri, al realizatorului.

Una peste alta, peste câteva săptămâni, când vom ști mai multe, vom avea o imagine mai exactă a ceea ce mie mi se pare în momentul de față un dezgheț pe piața TV. Nu știu cât din el e dictat de cheltuielile din publicitate și alte mecanisme omologate, transparente: lucrurile sunt mai dinamice în zona serioasă-politică, or ăsta e un simptom.

Fiasco-urile de imagine ale Realității TV și Antenei 3 din anii trecuți (stenograme la prima, tir concertat – și adesea justificat – pe realizatori la a doua) sunt o lecție chiar și pentru proaspeții investitori cu motivații politice. Unii dintre oamenii care au apărut în ultimii ani la TV, ca Oana Stancu și Adrian Ursu, n-au ca recomandare profesională nici măcar faptul de a fi reușit să catalizeze electoratul deja orientat anti-PDL. Discursul lor răutăcios e criptic pentru alegătorul obișnuit, abundent în chichițe idiot-birocratice de subsolul Casei Poporului, inteligibil și interesant doar pentru un obsedat de adversar politician care confundă astfel de porcării cu propaganda eficientă. Probabil că în următorii ani, pornind de la flop-uri ca Vox News și 10 TV, televiziunile și proprietarii lor vor pricepe că până și a fi mogul e oarecum o meserie și că nu poți să îți cheltuiești capitalul de imagine și public fără ca, în prealabil, să-l fi acumulat. De asta se leagă, cel puțin parțial, și mici oaze de normalitate de felul celor pe care le-am amintit mai sus.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *