Trei mişcări de urmărit în televiziunile româneşti

E ceva ce-am mirosit de la începutul anului: 2011 o să fie anul televiziunii pe piaţa media din România. Ceea ce-am făcut în materie de Comanescu-firma, recordul de rating al PRO TV ca şi alte câteva mişcări care s-au petrecut pe segment sunt un context foarte interesant de analizat. Forma pieţei TV va fi, probabil, destul de diferită de cea de azi într-un interval de ordinul a un an, să zicem după localele din 2012. Şi fiindcă am vorbit foarte mult de PRO TV în ultima vreme, aici, vă mai dau câteva indicii de ce se va întâmpla interesant în rest, în lunile următoare:

1. Relansarea B 1 TV. Dincolo de Sorin Oancea, care vine cu un halou de profesionalism şi independenţă (curios, chiar dacă s-a format în acolada de imagine proastă de la Intact/Voiculescu), B 1 porneşte cu câteva plusuri:

  • Sanda Nicola, prezentatoare de ştiri care nu are nici o imagine de pipiţă, şi nici una de ţaţă; vine la pachet cu antecedente reportericeşti care îi dau un plus de credibilitate şi vorbeşte fără să-şi scuipe incisivii, spre deosebire de o fostă colegă de-a ei care ba are, ba n-are talk-show pe un alt post.
  • Un cec în alb acordat lui Vlad Petreanu, cetăţean care a evitat până acum porcăriile în TV şi are evident în cap mult mai mult decât cititorul mediu de prompter din România. Pe B 1 i s-a dat intervalul 18.30-20.00, cel dinaintea lui Cristoiu şi Turcescu; aceştia din urmă ar putea şi ei funcţiona, în orice caz la parametri mai buni decât aberaţii ca Oana Stancu + Adrian Ursu sau Radu Moraru + cine se nimereşte în seara aia prin studio.
  • Vânzările vor fi gestionate de Laurenţiu Ionete/CLIR, unul (sau două) din cele mai cunoscute nume de pe piaţa de vânzări de reclamă din România.

Prin breaslă se vorbea de intrarea cu grila nouă la 1 martie, care nu s-a petrecut. Despre unele din elementele anunţate iniţial nu se mai aude în ultima vreme, dar una peste alta există şanse de succes. Dispariţia în zona crepusculară a Uraniei şi a lui Oreste e de bun augur {UPDATE: Urania rămâne?}, ca şi restrângerea nisiparului “Evenimentul zilei” la nişte interviuri de week-end, realizate de Ioana Lupea şi Mircea Marian.

2. Schimbările de la Antena 1 şi Antena 3, în zona de news/serioasă. Emisiunea de reportaje a lui Carmen Avram de pe Antena 3 a reuşit să bată pe 1 martie cele două televiziuni generaliste (5,6 puncte, faţă de 5,1 Antena 1 şi 4,4 PRO pe all urban, comunică Antena 3). Programat neverosimil într-o altă emisiune, Sinteza zilei, şi inegal, formatul e totuşi unul de reportaje, adică la antipodul formulei “ştiri superficiale + bătut câmpii sectar în studio” care a dominat piaţa televiziunilor politice în ultimii ani. Ca şi ratingurile nu tocmai imense, dar bunicele atinse de “România, te iubesc” de la concurenţă, succesul formatului numit stângaci “În premieră cu Carmen Avram” (restul emisiunilor de pe Antena 3 sunt în reluare, fraţilor?) e un indiciu cu privire la normalitatea telespectatorului şi faptul că televiziunile autohtone pot avea succes cu formule civilizate, fără isterie politică, dar şi fără mutanţi de show tabloid.

Carmen Avram

Carmen Avram: toate bune şi frumoase, mai lipseşte stilistul...

 

Am spus “Antena 1 şi Antena 3” fiindcă, evident, problema de la Observator trebuie rezolvată, chestie care pare a ţine în ultima vreme de competenţa lui Mihai Gâdea, dacă e să ne luăm după interviul din ziarul prieten, “Jurnalul naţional” (bravo totuşi autoarei pentru vreo două întrebări mai rele).

3. Ce urmează la RCS-RDS? Va ţine pasul Dolce? Radu Moraru a dat, previzibil, kix cu 10 TV, dar povestea cu fuziunea dintre firma controlată de Zoltan Teszari şi UPC pare a fi adevărată. Tranzacţia e analizată de MCSI, spune Daily Business, ceea ce ar însemna că există, iar eu am o confirmare de la o sursă importantă, apropiată de UPC, cu privire la faptul că înţelegerea s-ar fi semnat. RCS-RDS e o companie care se mişcă al naibii repede şi ajunge al naibii de departe; dispune de cantităţi importante de cash (raportat la piaţa TV), aşa că 10 TV ar putea fi numai o primă tentativă a companiei lansate în chip de cablist de a face un lucru logic, adică a intra serios pe piaţa de conţinut. O astfel de mutare este în firea lucrurilor şi ameninţă serios poziţia televiziunilor cu grilă de 24 de ore din prezent; cabliştii/providerii de DTH au toate şansele să devină gatekeeperi din punctul de vedere al conţinutului, mai ales că video on demand-ul a început să apară şi în România. Adică telespectatorul începe să poată da play la ce program doreşte, când doreşte, ceea ce înseamnă că într-un viitor oarecare televiziunile, cel puţin cele de nişă, vor deveni o verigă inutilă între providerul de semnal şi utilizator.

Dacă UPC arată în momentul de faţă, în România, ca o prăjitură pe punctul de a fi înghiţită de RCS-RDS, o reacţie la strategia agresivă a RCS-RDS poate veni de la Dolce/Romtelecom, unde există un proiect TV asemănător, de care se ocupă Vlad Enăchescu.

Ce fac ceilalţi? Probabil că mai nimic, dar vom şti după ce se lansează grilele de primăvară Toate cele de mai sus se văd cu ochiul liber înainte ca televiziunile să-şi anunţe noile strategii de programe. Marea noutate a sezonului, “Românii au talent”, a intrat deja pe post, dar e de văzut cum – şi dacă – îşi va întări Antena 1 divertismentul, ca şi care sunt rezultatele concursurilor de formate pe care le-a făcut TVR după venirea echipei Lăzescu. E de urmărit, de exemplu, ce va face pe late night, la TVR 1, un personaj deocamdată fără credenţiale/garanţii pe acest segment, Constantin Trofin. În rest, Prima TV nu dă semne de viaţă, dar acolo una din probleme e tocmai faptul că nu prea există comunicare/marketing. Kanal D se mişcă cu talent, deşi – sau tocmai pentru că rămâne un fel de cui al lui Pepelea al pieţei TV din România, nici Prima, nici Acasă, nici din Est, nici din Vest. Condamnată la letargie pare Realitatea TV, care continuă să facă rating, dar unde se văd doar feţe de oameni noi şi nepregătiţi pe post, iar ultima televiziune care contează oarecum, OTV, e la remorca acrobaţiilor politice ale lui Dan Diaconescu, în ultima vreme. Ceea ce nu e tocmai rău, Partidul Poporului e un combustibil adecvat pentru stilul implicat, la temperatura marilor împliniri, al realizatorului.

Una peste alta, peste câteva săptămâni, când vom şti mai multe, vom avea o imagine mai exactă a ceea ce mie mi se pare în momentul de faţă un dezgheţ pe piaţa TV. Nu ştiu cât din el e dictat de cheltuielile din publicitate şi alte mecanisme omologate, transparente: lucrurile sunt mai dinamice în zona serioasă-politică, or ăsta e un simptom.

Fiasco-urile de imagine ale Realităţii TV şi Antenei 3 din anii trecuţi (stenograme la prima, tir concertat – şi adesea justificat – pe realizatori la a doua) sunt o lecţie chiar şi pentru proaspeţii investitori cu motivaţii politice. Unii dintre oamenii care au apărut în ultimii ani la TV, ca Oana Stancu şi Adrian Ursu, n-au ca recomandare profesională nici măcar faptul de a fi reuşit să catalizeze electoratul deja orientat anti-PDL. Discursul lor răutăcios e criptic pentru alegătorul obişnuit, abundent în chichiţe idiot-birocratice de subsolul Casei Poporului, inteligibil şi interesant doar pentru un obsedat de adversar politician care confundă astfel de porcării cu propaganda eficientă. Probabil că în următorii ani, pornind de la flop-uri ca Vox News şi 10 TV, televiziunile şi proprietarii lor vor pricepe că până şi a fi mogul e oarecum o meserie şi că nu poţi să îţi cheltuieşti capitalul de imagine şi public fără ca, în prealabil, să-l fi acumulat. De asta se leagă, cel puţin parţial, şi mici oaze de normalitate de felul celor pe care le-am amintit mai sus.

Post your thoughts