Traian Ungureanu faţă cu reacţiunea

Împotmolit în propria tranşee, de unde îl apără pe Traian Băsescu de forţele ostile, Traian Ungureanu aruncă cu bombe retorice în colegi care încearcă să-şi facă meseria onest. Editorialistul de la “Cotidianul” se pune într-o situaţie periculoasă şi riscă să-i aducă deservicii idolului său politic.

Am urmărit cu interes schimbul de replici dintre Doru Buşcu şi Traian Ungureanu, pe tema “trebuie susţinut” sau “nu trebuie susţinut” Băsescu de ziarişti, până a ajuns la articolul din 26 februarie, Cotidianul, al lui Ungureanu. Text care mi se pare că include şi potenţează nişte confuzii periculoase pentru felul cum ne facem meseria şi în ultimă instanţă pentru înseşi premisele disputei politice pe care o trăim în aceste zile.

Editorialistul ia drept exemplu ascensiunea politică a lui Dan Voiculescu, om fără electorat, dar cu partid şi influenţă, şi o pune pe seama presei, mai exact, a “sfântului oficiu al deontologiei” şi “reginei obiectivităţii”. Ungureanu, în ultimă instanţă, sugerează că obiectivitatea şi deontologia sunt ceva rău, fiindcă l-au adus pe Voiculescu la putere:

Voiculescu doboara presedinti, someaza prim-ministri, demite ministri ai Justitiei, vorbeste despre „mafia din societatea civila“, interzice Apeluri semnate de intelectuali si le ia dreptul la mitinguri de protest. Voiculescu conduce gindirea dumneavoastra ca un tata incarcat de legitimitate.

Si cine a decis ca trebuie sa fiti infiati? Cine a decis, de fapt, ca fiecare roman trebuie sa fie un copil al lui Felix, un creier cu Guse sau un var miluit de Becali? Mass-media democratice si autonome. Sfintul Oficiu al Deontologiei. Regina obiectivitatii si Parlamentul constiintelor. Atentie: programele acestei institutii nu sint recomandate adultilor. Ii infantilizeaza.

La cât de supărat se arată autorul pe “sfântul oficiu al deontologiei”, voi prefera să cred că prin formula asta defineşte presa care, sub pretextul imparţialităţii, trage spuza pe turta patronilor ei. E drept, spusele de mai sus vin în continuarea acuzaţiilor referitoare la faptul că Ungureanu îl susţine deschis pe preşedintele Băsescu, iar apoi a istoriei un pic penibile cu postul de ambasador pe care l-a acceptat şi care i s-a luat ulterior. Totuşi nu vreau să cred că Ungureanu consideră imparţialitatea, dezinteresul, spiritul justiţiar nişte vorbe bune de aruncat la gunoi dat fiind că “noi” suntem în război cu “reacţiunea” şi urgenţa situaţiei ne obligă să renunţăm la toate aspiraţiile de mai sus. Asta, în ciuda faptului că Ungureanu nu menţionează că e vorba de false considerente etice nicăieri.

Dar, chiar dacă îi acordăm lui Traian Ungureanu astfel de nesolicitate prezumţii de logică, tot suntem în dificultate: până la urmă, a fost chiar presa cea care a făcut din Voiculescu ceea ce este? Poate că generozitatea cu care imperiul media al familiei Voiculescu a reflectat acţiunile PUR şi ulterior PC a avut o contribuţie la statura politică a acestui partid fără electorat. Tiradele anti-Băsescu ale lui Ion Cristoiu, găzduite de “Jurnalul naţional” şi Antena 3, au avut şi ele probabil un rol în formarea unei opinii anti-Băsescu, prin urmare a unei justificări implicite a acţiunilor PC şi ale lui Dan Voiculescu. Însă Dan Voiculescu este ceea ce este şi pentru că are la dispoziţie fonduri nelimitate (cheltuite altminteri cu zgârcenie) pentru acrobaţiile lui politice. Dan Voiculescu este ceea ce este şi pentru că a fost acceptat ca partener electoral de PSD şi ca partener de guvernare de Alianţa D.A. Dan Voiculescu este ceea ce este din multe alte motive, majoritatea fără nici o legătură cu principiile imparţialităţii şi dezinteresului jurnalistic.

Şi, în fine, chiar presupunând că Ion Cristoiu şi celelalte cutii de rezonanţă media ale lui Voiculescu l-au propulsat prin ele însele pe acesta pe locul unde e acum, cum am putea suspecta această orchestră disonantă măcar de etică mimată şi obiectivitate simulată? Nu de “lucrul în sine”, ci măcar de acel gen de ipocrizie deontologică la care am presupus că se referă Ungureanu? Nu e nevoie de analize de conţinut ca să vezi că lucrurile stau exact pe dos.

În fine, dar nu în ultimul rând. Presupunând – deşi eu, unul, nu cred – că principiile etice ale presei sunt inoperante în situaţia pe muchie de cuţit în care consideră Traian Ungureanu că ne aflăm, ce facem? Abdicăm de la ele, fiindcă avem de dus o luptă împotriva reacţiunii? Asta ne mută automat din statul de drept şi democraţie într-un fel de stare de asediu, în care unele din preceptele etice care stau la baza lui decembrie 1989 sunt abolite. Ce ne rămâne de făcut? Să ne punem pe preparat cocktail-uri Molotov, cum au făcut alţii în iunie 1990? Ultima soluţie, înc-o revoluţie?

Nu am nici un fel de simpatie pentru Dan Voiculescu, cu atât mai puţin pentru Ion Iliescu sau Adrian Năstase şi am votat de fiecare dată cu reformiştii, anticomuniştii sau cum s-or numi ei. Mă consider liberal, nu de partid, ci ca gândire şi sunt mulţumit, în mare măsură, de guvernarea Alianţei. Însă nu pot accepta că, în calitate de jurnalişti, trebuie să ne asumăm sprijinul unuia sau al altuia din actorii politici. Nu cred că putem arunca la coş o zestre de câteva idei pe care le-am moştenit încă de prin dreptul roman şi care constituie precara, dar acceptabila bază etică a meseriei noastre, fiindcă Băsescu e ameninţat, Voiculescu e nu ştiu cum sau Ungureanu e supărat. Traian Ungureanu ar face mai bine să-şi precizeze în primul rând raţionamentele şi în al doilea rând, problemele pe care le are cu deontologia şi “obiectivitatea” (un cuvânt pe care eu nu-l folosesc în relaţie cu presa). Altfel, reputaţia pe care o posedă în rândul colegilor va începe să scadă. Există destui jurnalişti care caută să relateze faptele corect şi care n-au pus nici măcar o mistrie de mortar la edificiul Voiculescu. Nu cred că Ungureanu are o problemă cu ei, dar după editorialele lui în doi peri, ei, colegii, s-ar putea simţi vizaţi. Or reputaţia lui Ungureanu s-a construit nu pe la talk show-uri, ci începând din interiorul breslei.

  1. gabi Reply

    cred ca in articolul respectiv ungureanu foloseste sintagmele “Sfintul Oficiu al Deontologiei. Regina obiectivitatii si Parlamentul constiintelor.” cu un ton ironic. vrea sa spuna ca e atacat cu argumente din sfera deontologiei de colegi care, daca nu sufera de aceleasi lipsuri ca si el, sunt destul de inceti in a taxa atitudini similare din propria ograda. cred ca e destul de hazardat un rationament care extrage din articolul respectiv ideea ca ungureanu cere o anulare a principiilor deontologice.
    nu simpatizez cu pozitia lui ungureanu. dar are dreptul sa aiba orice opinie vrea el. ce se uita in cazul lui, si nu doar al lui, e diferenta dintre jurnalismul de opinie si jurnalismul de informare. cum nu ungureanu imi scrie stirile, care am nevoie sa fie obiective, nu am nici o problema cu el. in coltul lui de ziar poate sa scrie orice, iar eu sunt liber sa nu il cred. dar stiu clar ca bucata aia de ziar contine opinie. ca am parte de opinie si acolo unde ar trebui sa am doar informatie.. e alta mancare deontologica si abia acolo ar trebui sa intre in scena niscai principii.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Gabi draga, nu-i chiar aşa. Problema e că Ungureanu poate fi interpretat, în textul respectiv şi nu numai, ca punând în discuţie cele câteva principii pe baza cărora ne facem meseria. Şi eu, şi tu înclinăm să credem că “nu a vrut să spună chiar ce a spus”, dar chiar şi-aşa redactarea e în doi peri şi raţionamentul defectuos.

    Cred pe de altă parte că putem avea pretenţii de logică, imparţialitate şi echilibru şi de la un text de opinie. Ok, există specii cum ar fi pamfletul, care ies din sfera “echilibrului”. Dar de ele se abuzează.

    Am pus în discuţie cazul lui Ungureanu tocmai ca urmare a stimei înalte de care se bucură în presă. Nu m-a interesat ce parascovenii a scris acum câteva săptămâni un Mirel Curea în “Adevărul” şi nu mă interesează umorile pe care şi le înşiră de regulă Cristian Tudor Popescu (păcat de rarele momente de luciditate din textele lui) prin editoriale. Ia-o ca o dovadă de respect faţă de omul nostru, dacă vrei.

  3. Horia Reply

    Personal sunt pentru punere in context si nu pentru scoatere din context. Si consider ca asta e abordarea corecta din punct de vedere jurnalistic. Prin urmare, cred ca in reactiunea de mai sus se produce o scoatere a lui Traian Ungureanu din contextul Traian Ungureanu.

    Cine urmareste de ceva vreme opiniile lui TRU, nu poate contesta pozitia sa ferm-anticomunista, ferm-antisecurista. La fel cum, cel putin din punctul meu de vedere, TRU este ultimul om care ar putea fi banuit de instigare la rascoala in targusorul deontologiei, obiectivitatii si profesionalismului din jurnalismul romanesc. Pentru ca, cinstit vorbind, targusorul de care vorbesc inca exista, inca are multe tarabe pe care, cele 3 valori sus-mentionate, sunt al dracului de intens negociate, botezate pe sub tejghea cu zeama de partipri sau vandute second-hand.

    Deci cred ca revolta lui TRU este, de fapt, impotriva preudo-deontologiei, pseudo-obiectivitatii si pseudo-profesionalismului existente inca in mass-media. Si nu cred ca mesajul sau risca sa fie interpretat gresit de catre publicul sau tinta.

    Nu vreau sa ma scot nici pe mine din context, prin urmare trebuie sa declar ca sunt un cititor in general multumit de ce se intampla pe acest blog si de-a dreptul incantat de ce am citit pe 3.think. Cred ca suntem multi cei care ne dorim o presa corecta si profesionista si departe de mina gandul ca, in prezent, in interiorul ei, n-ar exista oameni care se bat pentru aceste valori.

    Cred ca TRU este si va ramane un jurnalist de opinie, care declara fara ocolisuri pentru ce lupta si a carui viziune, in majoritatea cazurilor, o impartasesc. Publicul va decide daca TRU merita sa se hraneasca mai departe din condei sau din altceva. Cat despre oprobiul breslei, cred ca nu e relevant in acest context, pentru ca nu acolo trebuie sa fie preocuparea jurnalistului.

  4. Iulian Comanescu Reply

    Horia: păi în bună parte suntem de acord, am şi dat contextul, polemica Buşcu-Ungureanu.

    Povestea cu blamul breslei are totuşi importanţă: Traian Ungureanu e singurul simbol jurnalistic rămas după plecarea lui Carol Sebastian. Dacă omul se compromite prin rânduri pătimaşe, agresive şi de o logică aproximativă, cine rămâne?

    Cineva de la Vîntu îmi zicea zilele trecute: Băsescu a greşit cu afirmaţiile lui nenuanţate împotriva mogulilor, fiindcă a aruncat anatema asupra câtorva mii de ziarişti. Am replicat atunci cu o frază a Ioanei Lupea, care zicea că Băsescu prospera pe seama duşmanilor. Totuşi – genul ăsta de blam colectiv, ca şi diferitele ironii pe care Băsescu le-a adresat presei când cu ostaticii, fac ziariştii in corpore mai ostili. Nu e poruncă de la moguli, e o reacţie umană. Pe care putem să încercăm să o prindem în chingile alea pe care Ungureanu le detestă, ale deontologiei/imparţialităţii. Dar, la urma urmei, suntem oameni.

    Ceva de genul ăsta se poate întâmpla şi dacă ideile lui Ungureanu devin, cum să spun, bun public, sunt luate de-a gata de alţi susţinători asumaţi ai preşedintelui, mai tranşanţi dar mai puţin talentaţi ca Ungureanu.

    Nu în ultimul rând, mă bucur de nivelul la care se poartă polemica aici. Sincer, mă aşteptam la reacţii de genul “eşti vândut mogulilor” 🙂

  5. ioan49 Reply

    ” Ia-o ca o dovada de respect pentru omul nostru,daca vrei.”

    Daca nu ar fi venit aceasta ultima precizare din comentariul Dvs. eram pregatit sa va scriu altceva. Ungureanu nu are nevoie de aparatori desigur, detractori sint destui….
    Am inteles pozitia Dvs.,articolul lui Ungureanu este scris probabil” dintr-o suflare”cu ceva lacune de rationament dar o fraza pe care o citati in articol mi se pare clara in orice context:”Voiculescu conduce gindirea Dvs ca un tata incarcat de legitimitate”. Din pacate intr- o parte a Romaniei cam asa se intimpla cu produsele lui Voiculescu. Sigur n-avem ce face, este treaba ziaristilor de la respectivele ziare sau televiziuni ale grupului daca “nuanteaza “stirile,eu nu le citesc , Dvs.la fel ,dar citi sint in situatia noastra….. Colegul Dvs. Doc a facut o admirabila demonstratie despre felul cum se poate manipula prin trunchiere etc, etc…

    Demersul lui Ungureanu merita comentat (chiar si cel cu diplomatia…)Civilizat . Ma intreb de ce numai I.T. Morar a gasit de cuviinta sa raspunda josnicului atac a domnului care a fost cindva la Catavencu si acum….

    Ma “misc” printre ziare, reviste, presa de ceva ani si numai prin Scinteia am mai vazut asa atacuri la comanda (era un ins N. Corbu…..)

  6. Iulian Comanescu Reply

    Ioan49: Nu cred că Ungureanu are scuze gen “dintr-o suflare”. Sunt printre oamenii care au scris mult şi, prin urmare, acceptă că poţi spune şi prostii, din eroare. Totuşi, Ungureanu a mai formulat acest gen de atac la neutralitate. Provine dintr-un grup care n-a dat prea multe parale pe neutralitate nici în 2004, la “Evenimentul zilei”. Deci nu e o întâmplare.

    Nu prea înţeleg ce-i cu gândirea, cui?, pe care o conduce Voiculescu, încotro? Cred că e în seria de exagerări pornite de la faptul indubitabil că, la fel cum există profesionişti stimabili la Voiculescu, se găsesc şi “şopârle” care fac diferite tipuri de propagandă. Pe mine fraza mă zăpăceşte în loc să mă lumineze, poate-mi explicaţi 🙂

    Puteţi da linkurile către polemică?

    Şi, da, mai presus de toate sunt pentru schimbul de idei civilizat.

  7. gabi Reply

    Iulian, de ce are nevoie presade “eroi”, precum TRU sau Carol Sebastian, ca sa fie legitima? de ce trebuie sa existe ziaristi fara de pata care prin exemplu individual sa calauzeasca o intreaga breasla? sau macar sa o credibilizeze prin extensie…

  8. Iulian Comanescu Reply

    Gabi: Păi nu zic că trebuie. Mie nu mi-au trebuit. Dimpotrivă, am insistat dintotdeauna pentru separarea opiniei de informaţie, pentru echilibru şi toate cele. Chiar dacă ştiu că nu sunt valori prea comerciale. Pe Carol l-am cunoscut în preajma scandalului şi am mai vorbit după. Pe Traian Ungureanu nu-l cunosc. Totuşi, vei accepta că asta-i situaţia pe teren 🙂

  9. victor Reply

    Iulian, cred ca iritarea ta nu este justificata> Traian Ungureanu este ziarist, dar nu unul ca mine, sau ca tine. Traian Ungureanu este editorialist. El transmite opinii- face sens sa intri in polemica cu el altfel decit a facut Doru Buscu, cu un alt editorial? Opinie contra opinie! Eu cred ca asta-i masura.

  10. Iulian Comanescu Reply

    Victor: in primul rand ca nu sunt iritat, ci mai curand ingrijorat. Si in al doilea, cred ca am facut si eu ce-a facut Buscu si ce are voie oricine sa faca: mi-am spus o parere despre pozitia lui Ungureanu. Ce ti se pare altfel? Poate ca-s mai potolit si aproape de analiza?

  11. Florin Dumitrescu Reply

    Apropo de infantilizare şi de nevoia de tătuc a poporului român.
    Băsescu a devenit preşedinte în 2004 cu o comunicare inteligentă, raţională, pronunţat umoristică. Pt. prima oară se făcea apel la mintea românului mai mult decît la inima lui. Au fost f. rare distorsiuni de la această regulă (“ţepele din piaţa publică” etc.) şi la momentul resp. au fost trecute cu vederea de către noi toţi cei care am sperat că de data asta se întoarce foaia în domeniul conştientizării electoratului, a formării cetăţeanului, a intrării într-o Europă a discernămîntului public.
    Acum Băsescu pretinde mai multă putere, forţează limitele funcţiei, o dă pe aia cu “jucătorul”, iar TRU ne garantează că merită să-i dăm credit, ca atlet anti-corupţie, şi să-i îngăduim unele derapaje. Numai că sînt destui ziarişti şi analişti care, resimţind probabil un vechi reflex, au pornit mitizarea lui Băsescu, “tătucizarea” lui. Şi tentativa de re-infantilintilizare a noastră. Ei sînt adevăraţii adversari ai lui TRU (şi chiar ai lui Băsescu însuşi). Întrucît adversarii democraţiei. Următorul editorial va trebui să fie despre ei, cei care ne dirijează ocult conştiinţele, da, dar de pe acelaşi versant al baricadei cu el.
    Related link dsp. inflexiunea comunicării politice a lui Băsescu post-2004:
    http://textier.blogspot.com/2007/02/napoi-la-culcare-dragi-conceteni.html

  12. ioan49 Reply

    1. Analiza si suma stirilor ne permit Dvs.,D-lui Ciutacu,mie etc sa ne formam o opinie. Este foarte important sa avem stiri corecte si nu dupa interes sau ureche.Necazul este ca noi alergam in zece locuri pina sa fim convinsi ca stirea este corecta. Pe cele mai multe le “mirosim” din prima…. dar cei care nu au o oarecare experienta ce fac?
    2. Din perspectiva istorica sigur ca in 2004 la “Evenimentul zilei” acel grup nu era deloc neutru…. Daca era neutru probabil acum aveam in media o ….singura opinie. A fost un tavalug la roata caruia au impins multi jurnalisti azi risipiti in uitare,marginalizati si important, care nu prea au obtinut ….sinecure pentru efort(meritul lor daca nu le-au cerut sau le-au refuzat).Poate in anumite momente din istorie nu ne este permis sa fim neutrii…. (teoretic sint de acord cu Dvs. in ce priveste neutralitatea !) Dar asta este o alta discutie….
    3. Nu-i cer domnului director de la Cotidianul sa fie de acord cu jurnalistul care “scrie” opinii la ziarul pe care-l conduce .Ii cer ca “executia” sa fie cumva mai rafinata…. Se vede cusatura…
    4.Este treaba D-lui Voiculescu ca arunca pe piata tot felul de idei tulburate. Treaba jurnalistului este de a-i aloca trei patru rinduri pentru redarea corecta a stirii …..daca este de interes. Altfel ajungem ca stirile sa fie facute (vorbesc prin prisma densitatii prezentei in mass media ) numai de Dl. Voiculescu si Dl. Becali). Si pentru multi …suma stirilor =opinia!
    5. Exista (de fapt sint cei multi!)ziaristi onesti.Vreau sa nu cred ca Ungureanu
    a vizat pe toata lumea.Dar exista destui din cei ce ar trebui sa se simta vizati.
    6. Nu cunosc pe T. Ungureanu(numai scris incepind cu Viata Studenteasca)sau C. Sebastian(iert dar nu pot sa uit niciodata din pacate!)

  13. Iulian Comanescu Reply

    Florin: dincolo de “raţionalismul” campaniei lui Băsescu, idee care pe mine nu mă convinge, constat că dinspre Ungureanu şi ai lui situaţia se vede pe dos: oamenii vânduţi mogulilor sunt mulţi, ei, depozitarii gnozei, sunt foarte puţini. Dar, probabil, somnul raţiunii lui Ungureanu naşte nişte epigoni tare nasoi.

  14. Florin Dumitrescu Reply

    Mi-a scăpat un dezacord în comment-ul anterior: sorry.
    Acum la cestiune:
    Tentaţia “tătucizării” e mult prea mare. Există intelectuali de bună-credinţă care au zis în anumite momente “hai să închidem un ochi, că e pt. cauza cea bună”. Zoe Petre, Caramitru şi C-tinescu însuşi cînd s-a lăsat consiliat “s-o dea mistic”, cu vizitele la pustnic, cu ochelarii balansaţi şi întrebarea din finală: Credeţi în Dz, d-le Iliescu? etc. Dar toate astea s-au contorizat la capitolul “infantilizare” (cf. TRU). Au fost paşi înapoi în maturizarea publicului. Au fost pentru un scop îndeajuns important încît să scuze restul?
    Şi apoi sînt oportuniştii cu periuţele şi limbuţele care aşteaptă un singur semn şi gata, “şi-au pornit colinda”.
    Care sînt mai vinovaţi?
    România are un trecut de propagandă voievodală, îmbălsămătoare şi pupincuristă mult prea greoi ca să nu fim mefienţi mai degrabă faţă de lăudători decît faţă de critici. S-or înregistra în ambele tabere tentative de manipulare prin infantilizare, mitologizare şi atavizare. Dar e elementar să fim mai atenţi în primul rînd la “poeţii de curte”. Tonul lui TRU ar căpăta credibilitate dacă s-ar disocia de aceştia şi dacă el însuşi ar acuza tentativele de aburire a opiniei publice venite de pe propria parte a baricadei. Altminteri… va repeta greşelile lui Caramitru, Zoe Petre etc. Nici nu vreau să mă gîndesc ce ne aşteaptă la următoarele campanii electorale, la finala Băsescu-Becali… Cred că or să-i vedem călare, cu lănci şi coifuri bătîndu-se în turnir… Şi-am încălecat pe-o şa…

  15. Alin Reply

    Iulian, sunt un vizitator permanent al blogului tau.Si de data aceasta, ne duci pe un subiect foarte atractiv. Dar polemica “Buscu-Ungureanu” este tot doar o particica de deasupra apei a aisbergului in care s-a transformat Romania. Eu cred ca T.U .are toate drepturile: si sa-l ridice-n slavi pe presedinte, si sa-i critice pe alti ziaristi (doar ne bucuram de libertatea opiniilor), si sa-si doreasca un post de ambasador (doar nu e primul jurnalist convins ca se poate afirma si in alt domeniu). La fel, D.B. este liber sa se indoiasca de sinceritatea si obiectivitatea lui TU, fara a se afisa in acelasi timp drept un adversar declarat al presedintelui tarii.
    Pericolul imens se afla in partea ascunsa a aisbergului. Este cu adevarat razboiul “Basescu-moguli” unul dintre “arhanghelul dreptatii” si “fortele intunericului”? Daca ar fi asa, T.U .ar fi perfect indreptatit in tot ce spune.
    Dar daca razboiul este purtat numai intre “grupuri de interese nelegitime”, care vor sa-si adjudece controlul total si asupra politicii, si asupra economiei? Nu sunt nici pe departe un aparator al “mogulilor”, dar nu pot sa nu recunosc ca se mai ocupa si cu treburi “legitime”. In schimb, am fost ingrozit de ultimele dezvaluiri ale lui Mugur Ciuvica despre conexiunile de afaceri ale familiei semi-prezidentiale Udrea-Cocos. Nici n-are rost sa le mai comentez aici, toti cei cat-decat avizati stiu despre ce este vorba. Si informatiile de la Ciuvica nu sunt decat un nou episod dintr-un adevarat serial – pana unde va continua? Sper ca nu va fi de dimensiunile lui “Tanar si nelinistit”… Sa lasam gluma deoparte, deoarece tanara si atractiva blonda, promovata cu asiduitate inclusiv prin pictoriale life-style, ascunde mai multe mistere decat oricare alta femeie din Romania. Alt mister: ce-a cautat familia Anghelescu la Cotroceni? Va imaginati o situatie asemanatoare intr-o tara “serioasa”, in care sotul unei doamne, aflate intr-una din cele mai respectabile pozitii OFICIALE langa seful statului, se sinucide in timpul unei cercetari pentru evaziune fiscala de proportii? O doamna ministru din cabinetul Clinton a demisionat, parca, atunci cand s-a aflat ca avea o guvernanta fara drept de sedere in SUA… Alt mister: de ce au plecat dl Andrei Plesu si dna Renate Weber de la Cotroceni? Sa nu mai vorbim de misterele “biletelelor” primite sau emise de la Cotroceni, ale conexiunilor cu ALRO sau RAFO, ale caselor RAAPPS/Mihaileanu, de ele se ocupa altii.
    Daca T.U. poate trai fericit inconjurat de atatea mistere (cred ca despre unele a fost intrebat si aseara, n-am urmarit toata emisiunea), nu pot decat sa-l invidiez. Ca adopta si pozitii ofensive in favoarea presedintelui – treaba lui, alti ziaristi adopta pozitii ofensive impotriva aceluiasi personaj, dar de pe pozitii de mercenariat declarat sau numai vizibil.
    Miezul problemei se afla in mizele reale ale razboiului autentic care se poarta acum pe toata scena politica si pe toate canalele media in Romania. Singurul efect pozitiv este acela ca ies mult mai multe la iveala decat in timpul legislaturilor si guvernarilor precedente. Efectele negative sunt infinit mai multe. O “bomba nucleara” ar exploda daca vom afla ca, de fapt, nu este decat o batalie ca intre grupari mafiote care vor fiecare sa controleze un oras, sau o piata – sau o tara, in cazul nostru. Doamne, fereste! Nu ne ramane decat sa speram ca, in conditiile in care rufele murdare se spala la tot mai multa vedere, iar justitia va evolua ca in visele frumoase ale doamnei Macovei, toate partile beligerante se vor vedea nevoite sa se concentreze doar pe interese legitime – doar asa vom avea cu totii de castigat. Idilic, nu?
    Pana atunci, ne mai putem invarti cat vrem in jurul unei pseudo-probleme de etica gazetareasca. Aici e mult mai simplu si trebuie sa recunosc, Iulian, ca si acum ai aruncat cartoful fierbinte inca din primul paragraf: “colegi care încearcă să-şi facă meseria onest”… Zau daca mai pot sa-i identific cu aceeasi usurinta cu care o faceam cu 10-15 ani in urma! Pana azi, te citam (cu prenume si nume, te asigur!) oricand aveam ocazia, cu una din cele mai memorabile afirmatii despre presa romaneasca de azi: “am ajuns sa avem mai multi ziaristi prosti decat ziare bune”. Imi pare sincer rau ca m-am mai ales cu un citat din textele tale… parca incep sa-i prefer pe ziaristii (doar)prosti!

  16. ioan49 Reply

    Cred ca articolul Dl. Catalin Tolontan “De ce tin cu TRU si nu cu Mourinho” aduce un alt punct de vedere asupra celor sus dezbatute .Vezi http://www.tolo.ro

  17. Andrei Bădin Reply

    Corespondentul Europei Libere la Washington D.C, Valeriu Sela, face aici: http://andreibadin.blogspot.com/2007/02/analiz-europa-liber-bsescu-trebuie-s-se.html (fişier audio), o analiză interesantă printre care se referă şi la acuzaţiile făcute “în bloc” presei de Băsescu. Şi TRU cade în acelaşi păcat. Dă în stânga şi în dreapta. Indiferent- dacă este pentru un scop nobil sau nu- modalitatea de abordare este fundamental greşită. Interesant pentru mine este că TRU scrie la “mogulul” pe care îl înjură cel mai vârtos. …Cred că sfatul lui Sela este valabil atât pentru Băsescu cât şi pentru TRU.

  18. Iulian Comanescu Reply

    Alin: dacă ar fi de reproşat ceva lui Băsescu şi susţinătorilor lui, ar fi faptul că sunt la remorca intereselor UE/globale, şi nu implicaţi în… Găinăriile lui Cocoş. Dar mă opresc aici din ce-am de spus, mie mi-e frică de idei mai tare decât de oameni şi n-aş vrea să mă pomenesc precursor al vreunui curent de opinie anti-UE şi pro-mogul 🙂

    În privinţa colegilor care încearcă să-şi facă meseria, ei există, i-am văzut eu. Daţi o căutare cu Călin Cosmaciuc pe “Evenimentul zilei”. Uitaţi-vă la o emisiune a lui Răzvan Dumitrescu, de la Realitatea TV, nu l-am mai văzut de mult, dar când mă uitam la el era foarte echilibrat şi grijuliu să preia opinia tuturor părţilor implicate în conflict. Atât de grijuliu, încât gonea audienţa dornică de adevăruri simple, de poveşti poliţiste gen Turcescu, pentru care am toată stima, dar evidenţiază un model al ziaristului-detectiv, câine-de-pază, care cere socoteală unui invitat şi noi trebuie să urmărim “confruntarea” ca pe un film poliţist. Uitaţi-vă la felul cum scrie Ioana Lupea, deşi ori de câte ori ne întâlnim râdem fiindcă ea mă consideră pe mine “anti-Băsescu” şi eu, pe ea, “pro-Băsescu”. Căutaţi în arhivă lucrurile semnate de Valentin Zaschievici, ei da, la cel mai detestat mogul, Voiculescu. Citiţi reportajele lui Liviu Iolu, care ştie că subiectivitatea naratorului nu trebuie să se regăsească în etichete maniheiste şi că cititorul trebuie să deducă el – şi nu să i se servească grotesc pe tavă – ce e bine şi ce e rău.

    Vreţi să mai continuu lista? E vorba de oameni care s-au forţat să fie oneşti şi imparţiali în orice situaţie. Au încercat să-şi facă meseria. Părerea mea e că cine nu e tot timpul atent la echilibru şi nu e dezinteresat riscă să se situeze în filiaţia lui Rică Venturiano.

    Pentru mine e grav că lumea ar putea înţelege – şi, de altfel, a început să înţeleagă, după cum se vede mai sus – că oamenii ăştia sunt “vânduţi mogulilor” numai fiindcă lui Traian Ungureanu i-a trecut prin cap că deontologia şi obiectivitatea sunt lucruri de luat în râs fără prea multe nuanţe. Nu e o falsă problemă de deontologie. De fapt, ei, cei de mai sus sunt minoritatea, puţin cunoscută şi puţin aplaudată, în România. Şi nu ziariştii “implicaţi”.

    Altminteri, sunt foarte mulţumit de faptul că mă citeşti şi, încă o dată, de nivelul la care se poartă discuţia aici. Mă bucur că analiza mea potolită a dat tonul într-o discuţie în care ideile sunt mai importante decât persoanele.

  19. Alin Reply

    Iulian: perfect de acord, sustinatorii lui Basescu sunt in marea lor majoritate la remorca intereselor corecte si – in mizeria morala in care traim – se agata de el ca naufragiatul de pai. Si eu as vrea tare mult ca “paiul” sa se dovedeasca a fi macar un barcaz autentic, poate chiar un mineralier de 150.000 tdw, dar pana atunci nu pot uita proverbul multor popoare si care in romaneste incepe cu “spune-mi cu cine te intovarasesti…”.
    Sigur ca ai dreptate, mai exista inca oameni care fac publicistica onesta in Romania si apreciez toate numele pe care le-ai citat. Mai sunt oameni buni si la Romania libera, le apreciez pe Rodica Culcer si Corina Dragotescu, chiar si cu CTP sunt de acord in multe cazuri… Din pacate, sunt atat de izolati… Chiar daca ai dat mai multe nume de la EvZ, nu pot in ruptul capului sa extind aura lor de valoare si obiectivitate asupra ziarului.
    Sa ne bucuram, asadar, de cei pe care-i apreciem si, totodata, sa le multumim si celor “implicati” pentru toate bombele pe care le arunca asupra dusmanilor patronilor lor. Mare dreptate are un foarte bun prieten comun (pionier al presei electronice, barbos, recent tatic, mare fumator – ghici, ciuperca?): s-a spart gheata si nu se mai face la loc, totul poate iesi oricand la iveala, e meritul lui Base!

  20. Iulian Comanescu Reply

    Alin: numele pe care le-am dat de la EVZ sunt într-adevăr atipice pentru “tonul” general al ziarului, care e mult mai implicat. Motivul pentru care am dat atâtea nume de acolo este că am lucrat cu acei oameni. Sunt convins că în cele mai multe redacţii bune se găsesc ziarişti admirabili, mai puţin tentaţi de vedetism şi bombe de presă decât de lucrul făcut temeinic. Subscriu, de pildă, la Culcer şi Drăgotescu. Nu sunt un mare cititor al editorialelor scrise de cea dintâi, dar ceea ce a făcut în TVR mi-a depăşit toate aşteptările. Nu fiindcă mi se părea că Rodica Culcer e o incapabilă, ci fiindcă acolo mi se pare un sistem foarte greu de schimbat. Din păcate, diferitele probleme pe care le are în ultima vreme tind să-mi dea dreptate în privinţa deznodământului luptei.

    În ce-l priveşte pe Băsescu, nu am nici o simpatie personală pentru el, dar i-am recunoscut şi îi recunosc meritul de a fi scuturat celălalt “sistem”, mai mare şi mai greu de zgâlţâit. Să vedem ce se întâmplă azi şi în zilele următoare. Sebastian Lăzăroiu îmi spunea acum un an şi jumătate că există riscul apariţiei unei conspiraţii prezidenţiale. Uite-o-n parlament. Atunci identificasem două pârghii ale puterii lui Băsescu: CSAT şi discursul. Deocamdată, Băsescu n-a apărut în Parlament la propria-i suspendare, iar în CSAT a pierdut influenţa prin dispariţia lui Mihai Răzvan Ungureanu…

Post your thoughts