Traian Ungureanu față cu reacțiunea

Împotmolit în propria tranșee, de unde îl apără pe Traian Băsescu de forțele ostile, Traian Ungureanu aruncă cu bombe retorice în colegi care încearcă să-și facă meseria onest. Editorialistul de la “Cotidianul” se pune într-o situație periculoasă și riscă să-i aducă deservicii idolului său politic.

Am urmărit cu interes schimbul de replici dintre Doru Bușcu și Traian Ungureanu, pe tema “trebuie susținut” sau “nu trebuie susținut” Băsescu de ziariști, până a ajuns la articolul din 26 februarie, Cotidianul, al lui Ungureanu. Text care mi se pare că include și potențează niște confuzii periculoase pentru felul cum ne facem meseria și în ultimă instanță pentru înseși premisele disputei politice pe care o trăim în aceste zile.

Editorialistul ia drept exemplu ascensiunea politică a lui Dan Voiculescu, om fără electorat, dar cu partid și influență, și o pune pe seama presei, mai exact, a “sfântului oficiu al deontologiei” și “reginei obiectivității”. Ungureanu, în ultimă instanță, sugerează că obiectivitatea și deontologia sunt ceva rău, fiindcă l-au adus pe Voiculescu la putere:

Voiculescu doboara presedinti, someaza prim-ministri, demite ministri ai Justitiei, vorbeste despre „mafia din societatea civila“, interzice Apeluri semnate de intelectuali si le ia dreptul la mitinguri de protest. Voiculescu conduce gindirea dumneavoastra ca un tata incarcat de legitimitate.

Si cine a decis ca trebuie sa fiti infiati? Cine a decis, de fapt, ca fiecare roman trebuie sa fie un copil al lui Felix, un creier cu Guse sau un var miluit de Becali? Mass-media democratice si autonome. Sfintul Oficiu al Deontologiei. Regina obiectivitatii si Parlamentul constiintelor. Atentie: programele acestei institutii nu sint recomandate adultilor. Ii infantilizeaza.

La cât de supărat se arată autorul pe “sfântul oficiu al deontologiei”, voi prefera să cred că prin formula asta definește presa care, sub pretextul imparțialității, trage spuza pe turta patronilor ei. E drept, spusele de mai sus vin în continuarea acuzațiilor referitoare la faptul că Ungureanu îl susține deschis pe președintele Băsescu, iar apoi a istoriei un pic penibile cu postul de ambasador pe care l-a acceptat și care i s-a luat ulterior. Totuși nu vreau să cred că Ungureanu consideră imparțialitatea, dezinteresul, spiritul justițiar niște vorbe bune de aruncat la gunoi dat fiind că “noi” suntem în război cu “reacțiunea” și urgența situației ne obligă să renunțăm la toate aspirațiile de mai sus. Asta, în ciuda faptului că Ungureanu nu menționează că e vorba de false considerente etice nicăieri.

Dar, chiar dacă îi acordăm lui Traian Ungureanu astfel de nesolicitate prezumții de logică, tot suntem în dificultate: până la urmă, a fost chiar presa cea care a făcut din Voiculescu ceea ce este? Poate că generozitatea cu care imperiul media al familiei Voiculescu a reflectat acțiunile PUR și ulterior PC a avut o contribuție la statura politică a acestui partid fără electorat. Tiradele anti-Băsescu ale lui Ion Cristoiu, găzduite de “Jurnalul național” și Antena 3, au avut și ele probabil un rol în formarea unei opinii anti-Băsescu, prin urmare a unei justificări implicite a acțiunilor PC și ale lui Dan Voiculescu. Însă Dan Voiculescu este ceea ce este și pentru că are la dispoziție fonduri nelimitate (cheltuite altminteri cu zgârcenie) pentru acrobațiile lui politice. Dan Voiculescu este ceea ce este și pentru că a fost acceptat ca partener electoral de PSD și ca partener de guvernare de Alianța D.A. Dan Voiculescu este ceea ce este din multe alte motive, majoritatea fără nici o legătură cu principiile imparțialității și dezinteresului jurnalistic.

Și, în fine, chiar presupunând că Ion Cristoiu și celelalte cutii de rezonanță media ale lui Voiculescu l-au propulsat prin ele însele pe acesta pe locul unde e acum, cum am putea suspecta această orchestră disonantă măcar de etică mimată și obiectivitate simulată? Nu de “lucrul în sine”, ci măcar de acel gen de ipocrizie deontologică la care am presupus că se referă Ungureanu? Nu e nevoie de analize de conținut ca să vezi că lucrurile stau exact pe dos.

În fine, dar nu în ultimul rând. Presupunând – deși eu, unul, nu cred – că principiile etice ale presei sunt inoperante în situația pe muchie de cuțit în care consideră Traian Ungureanu că ne aflăm, ce facem? Abdicăm de la ele, fiindcă avem de dus o luptă împotriva reacțiunii? Asta ne mută automat din statul de drept și democrație într-un fel de stare de asediu, în care unele din preceptele etice care stau la baza lui decembrie 1989 sunt abolite. Ce ne rămâne de făcut? Să ne punem pe preparat cocktail-uri Molotov, cum au făcut alții în iunie 1990? Ultima soluție, înc-o revoluție?

Nu am nici un fel de simpatie pentru Dan Voiculescu, cu atât mai puțin pentru Ion Iliescu sau Adrian Năstase și am votat de fiecare dată cu reformiștii, anticomuniștii sau cum s-or numi ei. Mă consider liberal, nu de partid, ci ca gândire și sunt mulțumit, în mare măsură, de guvernarea Alianței. Însă nu pot accepta că, în calitate de jurnaliști, trebuie să ne asumăm sprijinul unuia sau al altuia din actorii politici. Nu cred că putem arunca la coș o zestre de câteva idei pe care le-am moștenit încă de prin dreptul roman și care constituie precara, dar acceptabila bază etică a meseriei noastre, fiindcă Băsescu e amenințat, Voiculescu e nu știu cum sau Ungureanu e supărat. Traian Ungureanu ar face mai bine să-și precizeze în primul rând raționamentele și în al doilea rând, problemele pe care le are cu deontologia și “obiectivitatea” (un cuvânt pe care eu nu-l folosesc în relație cu presa). Altfel, reputația pe care o posedă în rândul colegilor va începe să scadă. Există destui jurnaliști care caută să relateze faptele corect și care n-au pus nici măcar o mistrie de mortar la edificiul Voiculescu. Nu cred că Ungureanu are o problemă cu ei, dar după editorialele lui în doi peri, ei, colegii, s-ar putea simți vizați. Or reputația lui Ungureanu s-a construit nu pe la talk show-uri, ci începând din interiorul breslei.

22 thoughts on “Traian Ungureanu față cu reacțiunea”

  1. cred ca in articolul respectiv ungureanu foloseste sintagmele “Sfintul Oficiu al Deontologiei. Regina obiectivitatii si Parlamentul constiintelor.” cu un ton ironic. vrea sa spuna ca e atacat cu argumente din sfera deontologiei de colegi care, daca nu sufera de aceleasi lipsuri ca si el, sunt destul de inceti in a taxa atitudini similare din propria ograda. cred ca e destul de hazardat un rationament care extrage din articolul respectiv ideea ca ungureanu cere o anulare a principiilor deontologice.
    nu simpatizez cu pozitia lui ungureanu. dar are dreptul sa aiba orice opinie vrea el. ce se uita in cazul lui, si nu doar al lui, e diferenta dintre jurnalismul de opinie si jurnalismul de informare. cum nu ungureanu imi scrie stirile, care am nevoie sa fie obiective, nu am nici o problema cu el. in coltul lui de ziar poate sa scrie orice, iar eu sunt liber sa nu il cred. dar stiu clar ca bucata aia de ziar contine opinie. ca am parte de opinie si acolo unde ar trebui sa am doar informatie.. e alta mancare deontologica si abia acolo ar trebui sa intre in scena niscai principii.

  2. Gabi draga, nu-i chiar așa. Problema e că Ungureanu poate fi interpretat, în textul respectiv și nu numai, ca punând în discuție cele câteva principii pe baza cărora ne facem meseria. Și eu, și tu înclinăm să credem că “nu a vrut să spună chiar ce a spus”, dar chiar și-așa redactarea e în doi peri și raționamentul defectuos.

    Cred pe de altă parte că putem avea pretenții de logică, imparțialitate și echilibru și de la un text de opinie. Ok, există specii cum ar fi pamfletul, care ies din sfera “echilibrului”. Dar de ele se abuzează.

    Am pus în discuție cazul lui Ungureanu tocmai ca urmare a stimei înalte de care se bucură în presă. Nu m-a interesat ce parascovenii a scris acum câteva săptămâni un Mirel Curea în “Adevărul” și nu mă interesează umorile pe care și le înșiră de regulă Cristian Tudor Popescu (păcat de rarele momente de luciditate din textele lui) prin editoriale. Ia-o ca o dovadă de respect față de omul nostru, dacă vrei.

  3. Personal sunt pentru punere in context si nu pentru scoatere din context. Si consider ca asta e abordarea corecta din punct de vedere jurnalistic. Prin urmare, cred ca in reactiunea de mai sus se produce o scoatere a lui Traian Ungureanu din contextul Traian Ungureanu.

    Cine urmareste de ceva vreme opiniile lui TRU, nu poate contesta pozitia sa ferm-anticomunista, ferm-antisecurista. La fel cum, cel putin din punctul meu de vedere, TRU este ultimul om care ar putea fi banuit de instigare la rascoala in targusorul deontologiei, obiectivitatii si profesionalismului din jurnalismul romanesc. Pentru ca, cinstit vorbind, targusorul de care vorbesc inca exista, inca are multe tarabe pe care, cele 3 valori sus-mentionate, sunt al dracului de intens negociate, botezate pe sub tejghea cu zeama de partipri sau vandute second-hand.

    Deci cred ca revolta lui TRU este, de fapt, impotriva preudo-deontologiei, pseudo-obiectivitatii si pseudo-profesionalismului existente inca in mass-media. Si nu cred ca mesajul sau risca sa fie interpretat gresit de catre publicul sau tinta.

    Nu vreau sa ma scot nici pe mine din context, prin urmare trebuie sa declar ca sunt un cititor in general multumit de ce se intampla pe acest blog si de-a dreptul incantat de ce am citit pe 3.think. Cred ca suntem multi cei care ne dorim o presa corecta si profesionista si departe de mina gandul ca, in prezent, in interiorul ei, n-ar exista oameni care se bat pentru aceste valori.

    Cred ca TRU este si va ramane un jurnalist de opinie, care declara fara ocolisuri pentru ce lupta si a carui viziune, in majoritatea cazurilor, o impartasesc. Publicul va decide daca TRU merita sa se hraneasca mai departe din condei sau din altceva. Cat despre oprobiul breslei, cred ca nu e relevant in acest context, pentru ca nu acolo trebuie sa fie preocuparea jurnalistului.

  4. Horia: păi în bună parte suntem de acord, am și dat contextul, polemica Bușcu-Ungureanu.

    Povestea cu blamul breslei are totuși importanță: Traian Ungureanu e singurul simbol jurnalistic rămas după plecarea lui Carol Sebastian. Dacă omul se compromite prin rânduri pătimașe, agresive și de o logică aproximativă, cine rămâne?

    Cineva de la Vîntu îmi zicea zilele trecute: Băsescu a greșit cu afirmațiile lui nenuanțate împotriva mogulilor, fiindcă a aruncat anatema asupra câtorva mii de ziariști. Am replicat atunci cu o frază a Ioanei Lupea, care zicea că Băsescu prospera pe seama dușmanilor. Totuși – genul ăsta de blam colectiv, ca și diferitele ironii pe care Băsescu le-a adresat presei când cu ostaticii, fac ziariștii in corpore mai ostili. Nu e poruncă de la moguli, e o reacție umană. Pe care putem să încercăm să o prindem în chingile alea pe care Ungureanu le detestă, ale deontologiei/imparțialității. Dar, la urma urmei, suntem oameni.

    Ceva de genul ăsta se poate întâmpla și dacă ideile lui Ungureanu devin, cum să spun, bun public, sunt luate de-a gata de alți susținători asumați ai președintelui, mai tranșanți dar mai puțin talentați ca Ungureanu.

    Nu în ultimul rând, mă bucur de nivelul la care se poartă polemica aici. Sincer, mă așteptam la reacții de genul “ești vândut mogulilor” 🙂

  5. ” Ia-o ca o dovada de respect pentru omul nostru,daca vrei.”

    Daca nu ar fi venit aceasta ultima precizare din comentariul Dvs. eram pregatit sa va scriu altceva. Ungureanu nu are nevoie de aparatori desigur, detractori sint destui….
    Am inteles pozitia Dvs.,articolul lui Ungureanu este scris probabil” dintr-o suflare”cu ceva lacune de rationament dar o fraza pe care o citati in articol mi se pare clara in orice context:”Voiculescu conduce gindirea Dvs ca un tata incarcat de legitimitate”. Din pacate intr- o parte a Romaniei cam asa se intimpla cu produsele lui Voiculescu. Sigur n-avem ce face, este treaba ziaristilor de la respectivele ziare sau televiziuni ale grupului daca “nuanteaza “stirile,eu nu le citesc , Dvs.la fel ,dar citi sint in situatia noastra….. Colegul Dvs. Doc a facut o admirabila demonstratie despre felul cum se poate manipula prin trunchiere etc, etc…

    Demersul lui Ungureanu merita comentat (chiar si cel cu diplomatia…)Civilizat . Ma intreb de ce numai I.T. Morar a gasit de cuviinta sa raspunda josnicului atac a domnului care a fost cindva la Catavencu si acum….

    Ma “misc” printre ziare, reviste, presa de ceva ani si numai prin Scinteia am mai vazut asa atacuri la comanda (era un ins N. Corbu…..)

  6. Ioan49: Nu cred că Ungureanu are scuze gen “dintr-o suflare”. Sunt printre oamenii care au scris mult și, prin urmare, acceptă că poți spune și prostii, din eroare. Totuși, Ungureanu a mai formulat acest gen de atac la neutralitate. Provine dintr-un grup care n-a dat prea multe parale pe neutralitate nici în 2004, la “Evenimentul zilei”. Deci nu e o întâmplare.

    Nu prea înțeleg ce-i cu gândirea, cui?, pe care o conduce Voiculescu, încotro? Cred că e în seria de exagerări pornite de la faptul indubitabil că, la fel cum există profesioniști stimabili la Voiculescu, se găsesc și “șopârle” care fac diferite tipuri de propagandă. Pe mine fraza mă zăpăcește în loc să mă lumineze, poate-mi explicați 🙂

    Puteți da linkurile către polemică?

    Și, da, mai presus de toate sunt pentru schimbul de idei civilizat.

  7. Iulian, de ce are nevoie presade “eroi”, precum TRU sau Carol Sebastian, ca sa fie legitima? de ce trebuie sa existe ziaristi fara de pata care prin exemplu individual sa calauzeasca o intreaga breasla? sau macar sa o credibilizeze prin extensie…

  8. Gabi: Păi nu zic că trebuie. Mie nu mi-au trebuit. Dimpotrivă, am insistat dintotdeauna pentru separarea opiniei de informație, pentru echilibru și toate cele. Chiar dacă știu că nu sunt valori prea comerciale. Pe Carol l-am cunoscut în preajma scandalului și am mai vorbit după. Pe Traian Ungureanu nu-l cunosc. Totuși, vei accepta că asta-i situația pe teren 🙂

  9. Iulian, cred ca iritarea ta nu este justificata> Traian Ungureanu este ziarist, dar nu unul ca mine, sau ca tine. Traian Ungureanu este editorialist. El transmite opinii- face sens sa intri in polemica cu el altfel decit a facut Doru Buscu, cu un alt editorial? Opinie contra opinie! Eu cred ca asta-i masura.

  10. Victor: in primul rand ca nu sunt iritat, ci mai curand ingrijorat. Si in al doilea, cred ca am facut si eu ce-a facut Buscu si ce are voie oricine sa faca: mi-am spus o parere despre pozitia lui Ungureanu. Ce ti se pare altfel? Poate ca-s mai potolit si aproape de analiza?

  11. Apropo de infantilizare și de nevoia de tătuc a poporului român.
    Băsescu a devenit președinte în 2004 cu o comunicare inteligentă, rațională, pronunțat umoristică. Pt. prima oară se făcea apel la mintea românului mai mult decît la inima lui. Au fost f. rare distorsiuni de la această regulă (“țepele din piața publică” etc.) și la momentul resp. au fost trecute cu vederea de către noi toți cei care am sperat că de data asta se întoarce foaia în domeniul conștientizării electoratului, a formării cetățeanului, a intrării într-o Europă a discernămîntului public.
    Acum Băsescu pretinde mai multă putere, forțează limitele funcției, o dă pe aia cu “jucătorul”, iar TRU ne garantează că merită să-i dăm credit, ca atlet anti-corupție, și să-i îngăduim unele derapaje. Numai că sînt destui ziariști și analiști care, resimțind probabil un vechi reflex, au pornit mitizarea lui Băsescu, “tătucizarea” lui. Și tentativa de re-infantilintilizare a noastră. Ei sînt adevărații adversari ai lui TRU (și chiar ai lui Băsescu însuși). Întrucît adversarii democrației. Următorul editorial va trebui să fie despre ei, cei care ne dirijează ocult conștiințele, da, dar de pe același versant al baricadei cu el.
    Related link dsp. inflexiunea comunicării politice a lui Băsescu post-2004:
    http://textier.blogspot.com/2007/02/napoi-la-culcare-dragi-conceteni.html

  12. 1. Analiza si suma stirilor ne permit Dvs.,D-lui Ciutacu,mie etc sa ne formam o opinie. Este foarte important sa avem stiri corecte si nu dupa interes sau ureche.Necazul este ca noi alergam in zece locuri pina sa fim convinsi ca stirea este corecta. Pe cele mai multe le “mirosim” din prima…. dar cei care nu au o oarecare experienta ce fac?
    2. Din perspectiva istorica sigur ca in 2004 la “Evenimentul zilei” acel grup nu era deloc neutru…. Daca era neutru probabil acum aveam in media o ….singura opinie. A fost un tavalug la roata caruia au impins multi jurnalisti azi risipiti in uitare,marginalizati si important, care nu prea au obtinut ….sinecure pentru efort(meritul lor daca nu le-au cerut sau le-au refuzat).Poate in anumite momente din istorie nu ne este permis sa fim neutrii…. (teoretic sint de acord cu Dvs. in ce priveste neutralitatea !) Dar asta este o alta discutie….
    3. Nu-i cer domnului director de la Cotidianul sa fie de acord cu jurnalistul care “scrie” opinii la ziarul pe care-l conduce .Ii cer ca “executia” sa fie cumva mai rafinata…. Se vede cusatura…
    4.Este treaba D-lui Voiculescu ca arunca pe piata tot felul de idei tulburate. Treaba jurnalistului este de a-i aloca trei patru rinduri pentru redarea corecta a stirii …..daca este de interes. Altfel ajungem ca stirile sa fie facute (vorbesc prin prisma densitatii prezentei in mass media ) numai de Dl. Voiculescu si Dl. Becali). Si pentru multi …suma stirilor =opinia!
    5. Exista (de fapt sint cei multi!)ziaristi onesti.Vreau sa nu cred ca Ungureanu
    a vizat pe toata lumea.Dar exista destui din cei ce ar trebui sa se simta vizati.
    6. Nu cunosc pe T. Ungureanu(numai scris incepind cu Viata Studenteasca)sau C. Sebastian(iert dar nu pot sa uit niciodata din pacate!)

  13. Florin: dincolo de “raționalismul” campaniei lui Băsescu, idee care pe mine nu mă convinge, constat că dinspre Ungureanu și ai lui situația se vede pe dos: oamenii vânduți mogulilor sunt mulți, ei, depozitarii gnozei, sunt foarte puțini. Dar, probabil, somnul rațiunii lui Ungureanu naște niște epigoni tare nasoi.

  14. Mi-a scăpat un dezacord în comment-ul anterior: sorry.
    Acum la cestiune:
    Tentația “tătucizării” e mult prea mare. Există intelectuali de bună-credință care au zis în anumite momente “hai să închidem un ochi, că e pt. cauza cea bună”. Zoe Petre, Caramitru și C-tinescu însuși cînd s-a lăsat consiliat “s-o dea mistic”, cu vizitele la pustnic, cu ochelarii balansați și întrebarea din finală: Credeți în Dz, d-le Iliescu? etc. Dar toate astea s-au contorizat la capitolul “infantilizare” (cf. TRU). Au fost pași înapoi în maturizarea publicului. Au fost pentru un scop îndeajuns important încît să scuze restul?
    Și apoi sînt oportuniștii cu periuțele și limbuțele care așteaptă un singur semn și gata, “și-au pornit colinda”.
    Care sînt mai vinovați?
    România are un trecut de propagandă voievodală, îmbălsămătoare și pupincuristă mult prea greoi ca să nu fim mefienți mai degrabă față de lăudători decît față de critici. S-or înregistra în ambele tabere tentative de manipulare prin infantilizare, mitologizare și atavizare. Dar e elementar să fim mai atenți în primul rînd la “poeții de curte”. Tonul lui TRU ar căpăta credibilitate dacă s-ar disocia de aceștia și dacă el însuși ar acuza tentativele de aburire a opiniei publice venite de pe propria parte a baricadei. Altminteri… va repeta greșelile lui Caramitru, Zoe Petre etc. Nici nu vreau să mă gîndesc ce ne așteaptă la următoarele campanii electorale, la finala Băsescu-Becali… Cred că or să-i vedem călare, cu lănci și coifuri bătîndu-se în turnir… Și-am încălecat pe-o șa…

  15. Iulian, sunt un vizitator permanent al blogului tau.Si de data aceasta, ne duci pe un subiect foarte atractiv. Dar polemica “Buscu-Ungureanu” este tot doar o particica de deasupra apei a aisbergului in care s-a transformat Romania. Eu cred ca T.U .are toate drepturile: si sa-l ridice-n slavi pe presedinte, si sa-i critice pe alti ziaristi (doar ne bucuram de libertatea opiniilor), si sa-si doreasca un post de ambasador (doar nu e primul jurnalist convins ca se poate afirma si in alt domeniu). La fel, D.B. este liber sa se indoiasca de sinceritatea si obiectivitatea lui TU, fara a se afisa in acelasi timp drept un adversar declarat al presedintelui tarii.
    Pericolul imens se afla in partea ascunsa a aisbergului. Este cu adevarat razboiul “Basescu-moguli” unul dintre “arhanghelul dreptatii” si “fortele intunericului”? Daca ar fi asa, T.U .ar fi perfect indreptatit in tot ce spune.
    Dar daca razboiul este purtat numai intre “grupuri de interese nelegitime”, care vor sa-si adjudece controlul total si asupra politicii, si asupra economiei? Nu sunt nici pe departe un aparator al “mogulilor”, dar nu pot sa nu recunosc ca se mai ocupa si cu treburi “legitime”. In schimb, am fost ingrozit de ultimele dezvaluiri ale lui Mugur Ciuvica despre conexiunile de afaceri ale familiei semi-prezidentiale Udrea-Cocos. Nici n-are rost sa le mai comentez aici, toti cei cat-decat avizati stiu despre ce este vorba. Si informatiile de la Ciuvica nu sunt decat un nou episod dintr-un adevarat serial – pana unde va continua? Sper ca nu va fi de dimensiunile lui “Tanar si nelinistit”… Sa lasam gluma deoparte, deoarece tanara si atractiva blonda, promovata cu asiduitate inclusiv prin pictoriale life-style, ascunde mai multe mistere decat oricare alta femeie din Romania. Alt mister: ce-a cautat familia Anghelescu la Cotroceni? Va imaginati o situatie asemanatoare intr-o tara “serioasa”, in care sotul unei doamne, aflate intr-una din cele mai respectabile pozitii OFICIALE langa seful statului, se sinucide in timpul unei cercetari pentru evaziune fiscala de proportii? O doamna ministru din cabinetul Clinton a demisionat, parca, atunci cand s-a aflat ca avea o guvernanta fara drept de sedere in SUA… Alt mister: de ce au plecat dl Andrei Plesu si dna Renate Weber de la Cotroceni? Sa nu mai vorbim de misterele “biletelelor” primite sau emise de la Cotroceni, ale conexiunilor cu ALRO sau RAFO, ale caselor RAAPPS/Mihaileanu, de ele se ocupa altii.
    Daca T.U. poate trai fericit inconjurat de atatea mistere (cred ca despre unele a fost intrebat si aseara, n-am urmarit toata emisiunea), nu pot decat sa-l invidiez. Ca adopta si pozitii ofensive in favoarea presedintelui – treaba lui, alti ziaristi adopta pozitii ofensive impotriva aceluiasi personaj, dar de pe pozitii de mercenariat declarat sau numai vizibil.
    Miezul problemei se afla in mizele reale ale razboiului autentic care se poarta acum pe toata scena politica si pe toate canalele media in Romania. Singurul efect pozitiv este acela ca ies mult mai multe la iveala decat in timpul legislaturilor si guvernarilor precedente. Efectele negative sunt infinit mai multe. O “bomba nucleara” ar exploda daca vom afla ca, de fapt, nu este decat o batalie ca intre grupari mafiote care vor fiecare sa controleze un oras, sau o piata – sau o tara, in cazul nostru. Doamne, fereste! Nu ne ramane decat sa speram ca, in conditiile in care rufele murdare se spala la tot mai multa vedere, iar justitia va evolua ca in visele frumoase ale doamnei Macovei, toate partile beligerante se vor vedea nevoite sa se concentreze doar pe interese legitime – doar asa vom avea cu totii de castigat. Idilic, nu?
    Pana atunci, ne mai putem invarti cat vrem in jurul unei pseudo-probleme de etica gazetareasca. Aici e mult mai simplu si trebuie sa recunosc, Iulian, ca si acum ai aruncat cartoful fierbinte inca din primul paragraf: “colegi care încearcă să-și facă meseria onest”… Zau daca mai pot sa-i identific cu aceeasi usurinta cu care o faceam cu 10-15 ani in urma! Pana azi, te citam (cu prenume si nume, te asigur!) oricand aveam ocazia, cu una din cele mai memorabile afirmatii despre presa romaneasca de azi: “am ajuns sa avem mai multi ziaristi prosti decat ziare bune”. Imi pare sincer rau ca m-am mai ales cu un citat din textele tale… parca incep sa-i prefer pe ziaristii (doar)prosti!

  16. Corespondentul Europei Libere la Washington D.C, Valeriu Sela, face aici: http://andreibadin.blogspot.com/2007/02/analiz-europa-liber-bsescu-trebuie-s-se.html (fișier audio), o analiză interesantă printre care se referă și la acuzațiile făcute “în bloc” presei de Băsescu. Și TRU cade în același păcat. Dă în stânga și în dreapta. Indiferent- dacă este pentru un scop nobil sau nu- modalitatea de abordare este fundamental greșită. Interesant pentru mine este că TRU scrie la “mogulul” pe care îl înjură cel mai vârtos. …Cred că sfatul lui Sela este valabil atât pentru Băsescu cât și pentru TRU.

  17. Alin: dacă ar fi de reproșat ceva lui Băsescu și susținătorilor lui, ar fi faptul că sunt la remorca intereselor UE/globale, și nu implicați în… Găinăriile lui Cocoș. Dar mă opresc aici din ce-am de spus, mie mi-e frică de idei mai tare decât de oameni și n-aș vrea să mă pomenesc precursor al vreunui curent de opinie anti-UE și pro-mogul 🙂

    În privința colegilor care încearcă să-și facă meseria, ei există, i-am văzut eu. Dați o căutare cu Călin Cosmaciuc pe “Evenimentul zilei”. Uitați-vă la o emisiune a lui Răzvan Dumitrescu, de la Realitatea TV, nu l-am mai văzut de mult, dar când mă uitam la el era foarte echilibrat și grijuliu să preia opinia tuturor părților implicate în conflict. Atât de grijuliu, încât gonea audiența dornică de adevăruri simple, de povești polițiste gen Turcescu, pentru care am toată stima, dar evidențiază un model al ziaristului-detectiv, câine-de-pază, care cere socoteală unui invitat și noi trebuie să urmărim “confruntarea” ca pe un film polițist. Uitați-vă la felul cum scrie Ioana Lupea, deși ori de câte ori ne întâlnim râdem fiindcă ea mă consideră pe mine “anti-Băsescu” și eu, pe ea, “pro-Băsescu”. Căutați în arhivă lucrurile semnate de Valentin Zaschievici, ei da, la cel mai detestat mogul, Voiculescu. Citiți reportajele lui Liviu Iolu, care știe că subiectivitatea naratorului nu trebuie să se regăsească în etichete maniheiste și că cititorul trebuie să deducă el – și nu să i se servească grotesc pe tavă – ce e bine și ce e rău.

    Vreți să mai continuu lista? E vorba de oameni care s-au forțat să fie onești și imparțiali în orice situație. Au încercat să-și facă meseria. Părerea mea e că cine nu e tot timpul atent la echilibru și nu e dezinteresat riscă să se situeze în filiația lui Rică Venturiano.

    Pentru mine e grav că lumea ar putea înțelege – și, de altfel, a început să înțeleagă, după cum se vede mai sus – că oamenii ăștia sunt “vânduți mogulilor” numai fiindcă lui Traian Ungureanu i-a trecut prin cap că deontologia și obiectivitatea sunt lucruri de luat în râs fără prea multe nuanțe. Nu e o falsă problemă de deontologie. De fapt, ei, cei de mai sus sunt minoritatea, puțin cunoscută și puțin aplaudată, în România. Și nu ziariștii “implicați”.

    Altminteri, sunt foarte mulțumit de faptul că mă citești și, încă o dată, de nivelul la care se poartă discuția aici. Mă bucur că analiza mea potolită a dat tonul într-o discuție în care ideile sunt mai importante decât persoanele.

  18. Iulian: perfect de acord, sustinatorii lui Basescu sunt in marea lor majoritate la remorca intereselor corecte si – in mizeria morala in care traim – se agata de el ca naufragiatul de pai. Si eu as vrea tare mult ca “paiul” sa se dovedeasca a fi macar un barcaz autentic, poate chiar un mineralier de 150.000 tdw, dar pana atunci nu pot uita proverbul multor popoare si care in romaneste incepe cu “spune-mi cu cine te intovarasesti…”.
    Sigur ca ai dreptate, mai exista inca oameni care fac publicistica onesta in Romania si apreciez toate numele pe care le-ai citat. Mai sunt oameni buni si la Romania libera, le apreciez pe Rodica Culcer si Corina Dragotescu, chiar si cu CTP sunt de acord in multe cazuri… Din pacate, sunt atat de izolati… Chiar daca ai dat mai multe nume de la EvZ, nu pot in ruptul capului sa extind aura lor de valoare si obiectivitate asupra ziarului.
    Sa ne bucuram, asadar, de cei pe care-i apreciem si, totodata, sa le multumim si celor “implicati” pentru toate bombele pe care le arunca asupra dusmanilor patronilor lor. Mare dreptate are un foarte bun prieten comun (pionier al presei electronice, barbos, recent tatic, mare fumator – ghici, ciuperca?): s-a spart gheata si nu se mai face la loc, totul poate iesi oricand la iveala, e meritul lui Base!

  19. Alin: numele pe care le-am dat de la EVZ sunt într-adevăr atipice pentru “tonul” general al ziarului, care e mult mai implicat. Motivul pentru care am dat atâtea nume de acolo este că am lucrat cu acei oameni. Sunt convins că în cele mai multe redacții bune se găsesc ziariști admirabili, mai puțin tentați de vedetism și bombe de presă decât de lucrul făcut temeinic. Subscriu, de pildă, la Culcer și Drăgotescu. Nu sunt un mare cititor al editorialelor scrise de cea dintâi, dar ceea ce a făcut în TVR mi-a depășit toate așteptările. Nu fiindcă mi se părea că Rodica Culcer e o incapabilă, ci fiindcă acolo mi se pare un sistem foarte greu de schimbat. Din păcate, diferitele probleme pe care le are în ultima vreme tind să-mi dea dreptate în privința deznodământului luptei.

    În ce-l privește pe Băsescu, nu am nici o simpatie personală pentru el, dar i-am recunoscut și îi recunosc meritul de a fi scuturat celălalt “sistem”, mai mare și mai greu de zgâlțâit. Să vedem ce se întâmplă azi și în zilele următoare. Sebastian Lăzăroiu îmi spunea acum un an și jumătate că există riscul apariției unei conspirații prezidențiale. Uite-o-n parlament. Atunci identificasem două pârghii ale puterii lui Băsescu: CSAT și discursul. Deocamdată, Băsescu n-a apărut în Parlament la propria-i suspendare, iar în CSAT a pierdut influența prin dispariția lui Mihai Răzvan Ungureanu…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *