Ticu si CNSAS-ul, episodul doi

Evolutiile zilei de azi, 29 martie:

Ticu a zis ca-l asteapta pe Basescu in tara, pentru a discuta cu el, inainte de a-si da demisia.
Videanu a cerut PNL-ului sa nu mai faca declaratii in problema Ticu si sa nu mai aduca in discutie subiectul ca fiind unul politic, fiindca nu este. Si i-a mai cerut lui Ticu sa ramana in CNSAS ca simplu membru.

Reamintesc, Alianta se intelesese sa-l puna pe intransigentul Ticu in fruntea CNSAS si pana la urma a iesit Turianu. Oricum ai socoti, reiese ca PD nu si-a tinut cuvantul si nu l-a votat pe Ticu. O situatie senzationala din punct de vedere politic. Ce sa insemne asta?
Spre deosebire de Luci Popescu, care presupune ca omul lui Basescu din CNSAS a votat cu Ticu, eu nu cred deloc asa ceva. Si nici nu vad toata povestea ca pe o gafa a PD-ului. Cred ca PD a votat cu buna stiinta si in corpore cu Turianu, dar nu a avut nevoie de o intelegere anterioara cu PSD. Ce putea fi atat de important incat PD-ul sa nu-si respecte un angajament, desi era evident ca aceasta lipsa de cuvant politic va fi remarcata ca atare si comentata indelung?
Cu constiinta ca avansez un scenariu si nu furnizez informatii – lucru care e la locul lui pe un blog, forma de exprimare libera, dar pe care tin sa-l marchez ca atare -, presupun ca PD se temea de Ticu. Ce putea sa-i faca Ticu PD-ului? Ceea ce poate face un presedinte al CNSAS: sa scuture praful de pe anumite dosare. Dat fiind ca rasucirea PD-ului urma sa aiba cel putin ecoul unei gafe rasunatoare, probabil ca aceste dosare vizau persoane importante in PD. Daca ar fi fost vorba numai de plevusca, plevusca cu dosar se gaseste in toate partidele si PD-ul n-ar fi iesit prost din toata afacerea.
Sa coroboram toate cele de mai sus cu faptul ca PD-ul este, orice s-ar spune, un partid care asculta de Traian Basescu. Directiva “Votati Turianu” ar putea veni chiar de la presedinte. Daca nu e asa, am putea asista la prima revolta din PD, iar chestiunea Ticu nu seamana a motiv de revolta. In ultima instanta, asta ar insemna ca un partid de securisti se revolta impotriva fondatorului-pe-stil-nou, care e o persoana mai sus de orice suspiciune, ceea ce suna absurd.
Oricum am lua-o, e vorba de o piatra de hotar in politica de dupa decembrie 2004. Din cauza lui Basescu, PD-ul este mult mai aproape de statutul de mama gestanta a ideii care a castigat alegerile: jos coruptia si “sistemul” ticalosit. La fel cum PNL-ul e apropiat de perceptia de oligarhie, din cauza lui Dinu Patriciu. Or acelasi PD a facut exact ce nu trebuia cu votul din CNSAS. A pactizat, dintr-un motiv sau altul, cu dusmanii unui om cunoscut pentru intransigenta etica. Strigatele de lupta ale lui Videanu – “chestiunea nu este una politica” – nu fac decat sa agraveze situatia. Daca un partid care nu isi respecta cuvantul nu e o chestiune politica, cu ce se ocupa atunci politica, cu marmura?
Totul depinde de intalnirea dintre Ticu si Basescu. Primul a avut eleganta de a spune ca il asteapta pe cel de-al doilea in tara, pentru o discutie inaintea demisiei. Cel de-al doilea are doua variante:
1. Sa accepte discutia. Ar arata ca nu este cu musca pe caciula, dar Ticu ar spune la iesire tot ce s-a discutat si nu ar ierta nici o incercare de “seductie” politica. Prin urmare, loc de negocieri nu exista. Ce ar putea promite Basescu? sa intoarca de la groapa votul PD? Asa ceva nu se poate. Singurul lucru pe care l-ar putea face ar fi sa-si ia la scuturat propriul partid, asa cum a luat la scuturat de atatea ori PNL-ul, presa, Parchetul. Ceea ce l-ar pune intr-o pozitie nu tocmai buna.
2. Sa evite discutia, eventual cu un mesaj public dezolat cu privire la anuntul de demisie al lui Ticu. In acest caz, musca (nu Mona) s-ar reaseza pe chelia prezidentiala, dupa o portie de bazait foarte sonor.
Oricum, din aceasta dilema, Basescu nu poate iesi, am zis. Sau daca iese, voi face pentru prima oara o plecaciune in fata abilitatii lui politice. Pana acum, l-am aprobat de multe ori, dar nu l-am admirat niciodata.

Post your thoughts