Taxa TVR, experiența mea moldovenescă și modelul american

Iulia Bunea de la “Adevărul” m-a găsit acasă cu niște întrebări despre taxa TV, cea pe care PSD-ul vrea s-o scoată, din motive de propagandă PDL pe TVR. Sunt “acasă” nu la București, ci la Chișinău, în ideea că am studiat problema destul de serios pentru Moldova 1, televiziunea publică de aici, pentru care am un scurt contract de consultanță. Ar fi deci câteva ceva de adăugat.

Primul lucru care ar trebui spus e că poziția PSD citată în articol, că TVR trebuie privată de finanțare din motive de propagandă PDL, e evident un sofism. E ca și cum ai arunca un anume lucru cu tot cu oliță, iertați-mi comparația, pe care aș fi formulat-o în cazul oricărui partid. Paradoxal, TVR e important tocmai fiindcă e slab (un necăjit loc 5 pentru primul post, pe target național, în ianuarie). Realitatea TV și Antena 3 au apărut și au putut prospera tocmai pe fondul unei degringolade a TVR, care se petrece de ani de zile și pe care echipa Lăzescu va avea foarte mari dificultăți în a o stopa. Așa cum sunt aliniate în momentul de față, cele două televiziuni de mogul reprezintă S-ul și L-ul din Uniunea Social Liberală, context în care tentativele lui Victor Ponta de a lăsa TVR fără bani sugerează ceea ce sugerează. Desigur, un sistem media românesc în care televiziunea publică ar dispărea arată un pic înspăimântător.

Bineînțeles, toate acestea nu justifică dezechilibrul în favoarea PDL sau a oricărui partid. Să ne gândim puțin ce urmează, de alegeri: PDL nu e-ntr-o stare foarte bună și Uniunea Social-Liberală are șanse bune de a guverna, deci de a domina TVR-ul rămas doar la cheremul fondurilor guvernamentale, fiindcă cele câteva milioane obținute din publicitate nu reprezintă mare scofală. E ca-n povestea cu omul gospodar, doar că PSD pare a vrea să se dea nu cu sania, ci cu TVR-ul în mandatul următor. N-aș vrea ca toate acestea să fie interpretate ca un proces de intenție; într-o chestiune ca TVR, suntem obligați să formulăm astfel de scenarii, pe care în alte situații eu, unul, nu le aprob.

Oricum am lua-o, dacă TVR rămâne cu cele 42 de milioane din subvenții, deci fără taxe, e clar că ne ducem, într-o țară ca România, spre un sistem de finanțare gen postul lui Borat. O televiziune finanțată direct de guvern nu poate fi independentă într-o democrație volatilă, cum e cea românească, chiar dacă și taxele de la abonați pot fi prăduite, așa cum s-a tot întâmplat la TVR.

Și totuși, taxele sunt mari. Zău? TVR e prin coada topului european, cu cei 11 euro și ceva pe care îi percepe, pe an, a calculat tot Adevărul. E mult, în cel mai rău caz, față de prestația pe care o au posturile respective. În țări ca Marea Britanie sau Germania, televiziunile publice dictează niște standarde foarte înalte pieței și dispun de fonduri copioase, în mare parte din contribuție publică. E drept, contribuția publică e publică, conștientă, și nu un bir care ți se ia – dacă ți se ia și nu ești “sărit” de perceptor -, indiferent de prestația instituției. Dar, din motive de sărăcie (raportat la BBC) și incompetență, TVR nu are nicio legătură cu astfel de sisteme. Are, curios, legătură cu sistemul media american.

În SUA, PBS-ul (Public Broadcasting Service) e rețeaua publică (vreo 350 de stații), dar nu are aspirații de lider. Bugetele sunt mult mai mici decât ale sclipitorilor mamuți publici europeni, gen BBC sau ARD. PBS s-a definit prin raportare la canale de știință ca Discovery (acum acesta face altceva) sau History, fără ambiții de competiție cu NBC, CBS sau ABC. În schimb, în SUA există posturi politice echivalente cu Realitatea TV sau Antena 3, numite CNN, MSNBC sau Fox. Ale căror ratinguri de top sunt a zecea parte din cele făcute de superseriale pe rețelele generaliste și așa mai departe.

Situația e asemănătoare în Moldova, unde sunt, dar la timpul viitor. Moldova 1 are încă a doua poziție din punctul de vedere al ratingurilor, dar cu un buget de numai vreo șase milioane, din care un milion-un milion și jumătate din publicitate. E evident, cu acești bani nu poți rivaliza cu posturi-mamut ca Prime, unde am jucat un sezon cu Andrei Gheorghe, STS, NIT sau alte investiții rusești, a căror limbă o știe aici toată lumea. Probabil că ratingurile încă foarte bune, din motive de acoperire națională, ale postului public moldovenesc vor scădea în următorii câțiva ani, și atunci se va ajunge din nou la modelul american.

Prima consecință a unor astfel de proiecții e o doză de bun simț în așteptările legate de TVR. Pe o piață fragmentată și cu pierderea de rating pe care a suferit-o în ultimii ani de zile, TVR ar avea nevoie, probabil, de managementul și fondurile BBC ca să redevină aspirant la prima poziție cu postul numărul unu. Or dacă ne scădem așteptările, ar trebui să ne-apucăm să tăiem. Nu taxa TV, a cărei tentativă de tăiere se transformă în măciucă politică, ci de pildă din posturile trimise de un anumit provider TV în pachetul cu “gunoi” (posturile numerotate cu 7XX, alături de TV România de Mâine, cartonul care ține loc de Vox News și alți monștri, cine are DTH știe ce zic). Există nenumărate moduri de a tăia, care trebuie subsumate unei strategii de creștere. De unde o știm pe aceasta?

Aici survine modelul PBS și, în plus, mă bucur să spun că Moldova 1 are caracteristici din care TVR 1 se poate inspira. De ce s-a poziționat PBS lângă History și Discovery? Fiindcă, la vremea respectivă, Discovery se caracteriza prin funcția de educare tipică pentru un serviciu public. Documentarele PBS (Nova, Frontline etc.) sunt cunoscute fanilor genului. În plus, postul public american aspiră la echilibru politic și abordarea în profunzime a subiectelor – în orice caz tranșant diferită față de retorica stațiilor comerciale. Campaniile de marketing ale PBS se leagă de valori cum ar fi educația, curiozitatea, cunoașterea; un slogan care mi-a plăcut foarte mult și arată foarte bine locul rețelei în peisaj e: “If PBS Doesn’t Do It, Who Will?”

Discuția despre poziționarea PBS e una destul de complicată, pentru profesioniști, așa că n-o să adaug decât că Moldova 1 are două atuuri care la TVR lipsesc de mult. E vorba de o emisiune pentru copii cu care a luat, ei bine, un Emmy (“Hai să ne jucăm”), iar show-urile pentru copii au conotații de altruism și prestigiu care se potrivesc cu televiziunile publice. Iar Mesager, știrile aceleiași televiziuni publice, sunt cele mai respectate conform unui sondaj din noiembrie 2010.

În rest, politicienii români vor să scoată taxele de la TVR, iar cei moldoveni se gândesc să le introducă în Moldova. Situațiile se aseamănă totuși, fiindcă niciuna nu include vreo proiecție de perspectivă. E cât se poate de clar că tentația de a cârpi lucrurile fără a tăia în carne vie va exista în continuare. Un bun barometru care ar atesta orice tentativă de reformă serioasă ar fi desființarea măcar a câtorva din porcăriile fără seamăn care gonesc publicul de pe TVR de ani de zile. Altfel, PSD va găsi în continuare sprijin popular pentru povestea cu desființarea taxei.

P.S.: Apropo de politicieni, PBS i-a luat foarte în serios, fiindcă și acolo se aduce vorba de tăieri de fonduri. Rețeaua publică americană și-a făcut un important punct strategic din obținerea de sprijin public în meciul cu autoritățile și își dezvăluie/subliniază/accentuează poziționarea în campanii de PR/public affairs/ATL atent concepute. E o idee pe care pornisem și eu când am tot spus că pentru o instituție publică trebuie un consens la fel de public, din categoria “dați un leu pentru Ateneu”.

4 thoughts on “Taxa TVR, experiența mea moldovenescă și modelul american”

  1. Salut

    Eu as dori accountability din partea TVR si SRR. Ce lipseste din partea celor doua, si asa ceva s-ar inscrie intr-o actiune strategica de “cumparare a bunavointei”, dar nu a politicienilor, ci a publicului larg. Pozitionarea, da, este necesara, ceea ce vrea sa se stie despre ea ca reprezinta, TVR sau SRR, este importanta. Sau trebuie sa fie importanta. Am avut curiozitatea si nevoia sa solicit o informatie de la Radio Romania Actualitati prin emailul de contact din site. Ce credeti, mi-au raspuns ? Ntz, aceeasi mentalitate de stapan al banilor, “noi nu dam socoteala contribuabilului”.

    In ce priveste taxele, lucrurile sunt nuantate. Am citit si eu cifra de 11 euro pe luna, este aceeasi si pentru persoane juridice si fizice ? Pentru ca la SRR, o persoana fizica plateste, 2,50 RON/luna iar una juridica 30 RON/luna. Nu este cam mult ?

  2. Tiberiu: sigur, accountability e a must, ca să zic așa 🙂 Am făcut acum câțiva ani un exercițiu, să studiez raportul de activitate al BBC prin comparație cu cel al TVR. Diferența e de la cer la pământ, între un document “cristal”, care descrie situația foarte clar, și o hârțoagă criptică. Cu privire la dimensiunea taxelor, am evitat să mă pronunț din momentul în care toată discuția asta a încetat să fie, pentru mine, o simplă polemică publică și a început să se lege de meserie, la propriu, prin experiența moldovenească. Sau dacă vrei, refuz să vorbesc despre sume cât timp n-am o percepție mai clară, internă, a întregii povești. Militez doar pentru un principiu, acela că o televiziune publică trebuie să depindă de public, prin taxe, și nu de stat, prin subvenții. Dimensiunea taxelor trebuie stabilită după un demers de management financiar. Mai important e că trebuie să căutăm și să găsim o modalitate în care finanțarea pe care o dă publicul se transformă în control al acestuia – deci, da, accountability.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *