Taxa TVR, experienţa mea moldovenescă şi modelul american

Iulia Bunea de la “Adevărul” m-a găsit acasă cu niște întrebări despre taxa TV, cea pe care PSD-ul vrea s-o scoată, din motive de propagandă PDL pe TVR. Sunt “acasă” nu la București, ci la Chișinău, în ideea că am studiat problema destul de serios pentru Moldova 1, televiziunea publică de aici, pentru care am un scurt contract de consultanţă. Ar fi deci câteva ceva de adăugat.

Primul lucru care ar trebui spus e că poziția PSD citată în articol, că TVR trebuie privată de finanțare din motive de propagandă PDL, e evident un sofism. E ca şi cum ai arunca un anume lucru cu tot cu oliţă, iertaţi-mi comparaţia, pe care aş fi formulat-o în cazul oricărui partid. Paradoxal, TVR e important tocmai fiindcă e slab (un necăjit loc 5 pentru primul post, pe target naţional, în ianuarie). Realitatea TV şi Antena 3 au apărut şi au putut prospera tocmai pe fondul unei degringolade a TVR, care se petrece de ani de zile şi pe care echipa Lăzescu va avea foarte mari dificultăţi în a o stopa. Aşa cum sunt aliniate în momentul de faţă, cele două televiziuni de mogul reprezintă S-ul şi L-ul din Uniunea Social Liberală, context în care tentativele lui Victor Ponta de a lăsa TVR fără bani sugerează ceea ce sugerează. Desigur, un sistem media românesc în care televiziunea publică ar dispărea arată un pic înspăimântător.

Bineînţeles, toate acestea nu justifică dezechilibrul în favoarea PDL sau a oricărui partid. Să ne gândim puţin ce urmează, de alegeri: PDL nu e-ntr-o stare foarte bună şi Uniunea Social-Liberală are şanse bune de a guverna, deci de a domina TVR-ul rămas doar la cheremul fondurilor guvernamentale, fiindcă cele câteva milioane obţinute din publicitate nu reprezintă mare scofală. E ca-n povestea cu omul gospodar, doar că PSD pare a vrea să se dea nu cu sania, ci cu TVR-ul în mandatul următor. N-aş vrea ca toate acestea să fie interpretate ca un proces de intenţie; într-o chestiune ca TVR, suntem obligaţi să formulăm astfel de scenarii, pe care în alte situaţii eu, unul, nu le aprob.

Oricum am lua-o, dacă TVR rămâne cu cele 42 de milioane din subvenţii, deci fără taxe, e clar că ne ducem, într-o ţară ca România, spre un sistem de finanţare gen postul lui Borat. O televiziune finanţată direct de guvern nu poate fi independentă într-o democraţie volatilă, cum e cea românească, chiar dacă şi taxele de la abonaţi pot fi prăduite, aşa cum s-a tot întâmplat la TVR.

Şi totuşi, taxele sunt mari. Zău? TVR e prin coada topului european, cu cei 11 euro şi ceva pe care îi percepe, pe an, a calculat tot Adevărul. E mult, în cel mai rău caz, faţă de prestaţia pe care o au posturile respective. În ţări ca Marea Britanie sau Germania, televiziunile publice dictează nişte standarde foarte înalte pieţei şi dispun de fonduri copioase, în mare parte din contribuţie publică. E drept, contribuţia publică e publică, conştientă, şi nu un bir care ţi se ia – dacă ţi se ia şi nu eşti “sărit” de perceptor -, indiferent de prestaţia instituţiei. Dar, din motive de sărăcie (raportat la BBC) şi incompetenţă, TVR nu are nicio legătură cu astfel de sisteme. Are, curios, legătură cu sistemul media american.

În SUA, PBS-ul (Public Broadcasting Service) e reţeaua publică (vreo 350 de staţii), dar nu are aspiraţii de lider. Bugetele sunt mult mai mici decât ale sclipitorilor mamuţi publici europeni, gen BBC sau ARD. PBS s-a definit prin raportare la canale de ştiinţă ca Discovery (acum acesta face altceva) sau History, fără ambiţii de competiţie cu NBC, CBS sau ABC. În schimb, în SUA există posturi politice echivalente cu Realitatea TV sau Antena 3, numite CNN, MSNBC sau Fox. Ale căror ratinguri de top sunt a zecea parte din cele făcute de superseriale pe reţelele generaliste şi aşa mai departe.

Situaţia e asemănătoare în Moldova, unde sunt, dar la timpul viitor. Moldova 1 are încă a doua poziţie din punctul de vedere al ratingurilor, dar cu un buget de numai vreo şase milioane, din care un milion-un milion şi jumătate din publicitate. E evident, cu aceşti bani nu poţi rivaliza cu posturi-mamut ca Prime, unde am jucat un sezon cu Andrei Gheorghe, STS, NIT sau alte investiţii ruseşti, a căror limbă o ştie aici toată lumea. Probabil că ratingurile încă foarte bune, din motive de acoperire naţională, ale postului public moldovenesc vor scădea în următorii câţiva ani, şi atunci se va ajunge din nou la modelul american.

Prima consecinţă a unor astfel de proiecţii e o doză de bun simţ în aşteptările legate de TVR. Pe o piaţă fragmentată şi cu pierderea de rating pe care a suferit-o în ultimii ani de zile, TVR ar avea nevoie, probabil, de managementul şi fondurile BBC ca să redevină aspirant la prima poziţie cu postul numărul unu. Or dacă ne scădem aşteptările, ar trebui să ne-apucăm să tăiem. Nu taxa TV, a cărei tentativă de tăiere se transformă în măciucă politică, ci de pildă din posturile trimise de un anumit provider TV în pachetul cu “gunoi” (posturile numerotate cu 7XX, alături de TV România de Mâine, cartonul care ţine loc de Vox News şi alţi monştri, cine are DTH ştie ce zic). Există nenumărate moduri de a tăia, care trebuie subsumate unei strategii de creştere. De unde o ştim pe aceasta?

Aici survine modelul PBS şi, în plus, mă bucur să spun că Moldova 1 are caracteristici din care TVR 1 se poate inspira. De ce s-a poziţionat PBS lângă History şi Discovery? Fiindcă, la vremea respectivă, Discovery se caracteriza prin funcţia de educare tipică pentru un serviciu public. Documentarele PBS (Nova, Frontline etc.) sunt cunoscute fanilor genului. În plus, postul public american aspiră la echilibru politic şi abordarea în profunzime a subiectelor – în orice caz tranşant diferită faţă de retorica staţiilor comerciale. Campaniile de marketing ale PBS se leagă de valori cum ar fi educaţia, curiozitatea, cunoaşterea; un slogan care mi-a plăcut foarte mult şi arată foarte bine locul reţelei în peisaj e: “If PBS Doesn’t Do It, Who Will?”

Discuţia despre poziţionarea PBS e una destul de complicată, pentru profesionişti, aşa că n-o să adaug decât că Moldova 1 are două atuuri care la TVR lipsesc de mult. E vorba de o emisiune pentru copii cu care a luat, ei bine, un Emmy (“Hai să ne jucăm”), iar show-urile pentru copii au conotaţii de altruism şi prestigiu care se potrivesc cu televiziunile publice. Iar Mesager, ştirile aceleiaşi televiziuni publice, sunt cele mai respectate conform unui sondaj din noiembrie 2010.

În rest, politicienii români vor să scoată taxele de la TVR, iar cei moldoveni se gândesc să le introducă în Moldova. Situaţiile se aseamănă totuşi, fiindcă niciuna nu include vreo proiecţie de perspectivă. E cât se poate de clar că tentaţia de a cârpi lucrurile fără a tăia în carne vie va exista în continuare. Un bun barometru care ar atesta orice tentativă de reformă serioasă ar fi desfiinţarea măcar a câtorva din porcăriile fără seamăn care gonesc publicul de pe TVR de ani de zile. Altfel, PSD va găsi în continuare sprijin popular pentru povestea cu desfiinţarea taxei.

P.S.: Apropo de politicieni, PBS i-a luat foarte în serios, fiindcă şi acolo se aduce vorba de tăieri de fonduri. Reţeaua publică americană şi-a făcut un important punct strategic din obţinerea de sprijin public în meciul cu autorităţile şi îşi dezvăluie/subliniază/accentuează poziţionarea în campanii de PR/public affairs/ATL atent concepute. E o idee pe care pornisem şi eu când am tot spus că pentru o instituţie publică trebuie un consens la fel de public, din categoria “daţi un leu pentru Ateneu”.

  1. Tiberiu Cazacioc Reply

    Salut

    Eu as dori accountability din partea TVR si SRR. Ce lipseste din partea celor doua, si asa ceva s-ar inscrie intr-o actiune strategica de “cumparare a bunavointei”, dar nu a politicienilor, ci a publicului larg. Pozitionarea, da, este necesara, ceea ce vrea sa se stie despre ea ca reprezinta, TVR sau SRR, este importanta. Sau trebuie sa fie importanta. Am avut curiozitatea si nevoia sa solicit o informatie de la Radio Romania Actualitati prin emailul de contact din site. Ce credeti, mi-au raspuns ? Ntz, aceeasi mentalitate de stapan al banilor, “noi nu dam socoteala contribuabilului”.

    In ce priveste taxele, lucrurile sunt nuantate. Am citit si eu cifra de 11 euro pe luna, este aceeasi si pentru persoane juridice si fizice ? Pentru ca la SRR, o persoana fizica plateste, 2,50 RON/luna iar una juridica 30 RON/luna. Nu este cam mult ?

  2. Iulian Comanescu Reply

    Tiberiu: sigur, accountability e a must, ca să zic aşa 🙂 Am făcut acum câţiva ani un exerciţiu, să studiez raportul de activitate al BBC prin comparaţie cu cel al TVR. Diferenţa e de la cer la pământ, între un document “cristal”, care descrie situaţia foarte clar, şi o hârţoagă criptică. Cu privire la dimensiunea taxelor, am evitat să mă pronunţ din momentul în care toată discuţia asta a încetat să fie, pentru mine, o simplă polemică publică şi a început să se lege de meserie, la propriu, prin experienţa moldovenească. Sau dacă vrei, refuz să vorbesc despre sume cât timp n-am o percepţie mai clară, internă, a întregii poveşti. Militez doar pentru un principiu, acela că o televiziune publică trebuie să depindă de public, prin taxe, şi nu de stat, prin subvenţii. Dimensiunea taxelor trebuie stabilită după un demers de management financiar. Mai important e că trebuie să căutăm şi să găsim o modalitate în care finanţarea pe care o dă publicul se transformă în control al acestuia – deci, da, accountability.

Post your thoughts