Cel mai important aspect al inovatiei in media a fost accesul mult mai facil la informatie. Pe de o parte, Internetul s-a dezvoltat in epoca post ‘89, atat ca si capacitate de a informa, cat si ca posibilitate de acces la informatie pentru multi oameni. A crescut cantitatea de informatie, a crescut accesul la ea, a fost doar un pas pana cand interactiunea umana sa fie facilitata de Internet. Beneficiile pentru presa au fost substantiale: pe de o parte puteai afla orice mult mai rapid, pe de alta parte puteai comunica tu mult mai rapid un mesaj.

Din punctul meu de vedere insa ca schimbarea aceasta a fost una destul de lenta. Daca la BBC puteai vedea frecvent si inainte de anul 2000 cum privitorii puteau sa intre in contact cu prezentatorii unei emisiuni TV prin email, in Romania acest lucru a durat ceva mai mult pana cand emailul a devenit un standard in comunicatie. Mass-media in particular, si societatea romaneasca in ansamblu a fost destul de putin receptiva la aparitia Internetului. Abia in ultimii ani s-au realizat progrese semnificative in adoptarea pe scara larga a Internetului.

Cum a reactionat mass-media la dezvoltarea Internetului?

Presa scrisa a inceput, treptat si cu pasi siguri, sa isi posteze continut pe Internet. Daca primele versiuni ale site-urilor romanesti aveau un design mai degraba neatragator, cu timpul lucrurile s-au schimbat mult in bine. In prezent exista ziare care isi actualizeaza continutul online de mai multe ori pe zi. Apoi exista ziare care ofera continut online mai mult decat in varianta scrisa. Este un fapt revolutionar ca poti intra pe Internet si sa ai o revista a presei online, sau poti citi o insemnata parte din articolele pe care altfel ai fi nevoit sa platesti.

Radioul de stat a fost nevoit, datorita concurentei posturilor private, sa furnizeze continut digital. Apoi inregistrarile si mixajul a trecut si el in zona digitala. Digitalizarea productiei de materiale pentru emisiunile radio a adus dupa ea scaderi de cost, timp, si efort.

Televiziunea a evoluat insa diferit. Desigur, formatul occidental al unor televiziuni private (Pro TV, Antena 1) poate fi considerat o evolutie, insa pana la trecerea televiziunii de la format analog la format digital mai este inca ceva drum. Pentru mine, faptul ca o televiziune are un decor modern, emisiuni cu ritm alert, prezentatori cu carisma si filme cu box-office ridicat nu inseamna neaparat ca a existat o evolutie. Continutul efectiv al programelor este o chestiune subiectiva, si exista zone in care televiziunile private sunt mai slabe decat cele de stat (dorinta de a culturaliza publicul).

Nu comentez acum justetea unor criterii precum moralitate, ce vreau sa spun este ca din punct de vedere tehnologic in felul in care sunt transmise programele TV nu au existat modificari fundamentale. In Romania predomina televiziunea prin cablu, televiziunea digitala este inca la inceput, iar formatul de inalta definitie (HD-TV) abia face primii pasi.

Ca si contra-argument al prezentarii mele se poate mentiona faptul ca societatea romaneasca in ansamblul ei a fost in continua schimbare post-1989. Evolutia si dezvoltarea mass-media ar fi astfel un fapt inerent. Tind insa sa nu cred ca simpla tranzitie la o societate democratica ar aduce progres in mass-media. Si in SUA Internetul si digitalizarea au produs un scurt-circuit in felul in care cineva are acces la informatie.

Concluzionand, IT-ul a adus schimbari importante in accesul la informatie si distribuirea ei. Presa scrisa a fost implicata direct in evolutia societatii digitale, radio-ul a progresat evident, iar in televizune schimbarile au fost pana acum in formatul emisiunilor. Televiziunea digitala este insa pe drum.

nu ma atrage premiul, nu ma entuziasmeaza programul, dar ma provoaca tema. inovatie? se ia un concept, se combina cu ceva impresii locale si se lanseaza in fabricatia de masa. eu am facut de doua ori acest lucru, inventand doua produse editoriale, in 2001 si in 2006, care au fost la vremea loc unicate in media ro
eweek. prima si vreo doi-trei ani, singura revista despre modul de utilizare a tehnologiei informatiei in business. nu computere simandicoase, nu gadgeturi de fite, ci studii de caz despre companii care isi gestioneaza stocurile de marfuri si productie cu ajutorul unor aplicatii complexe, despre firme de distributie ale caror agenti de vanzari folosesc echipamente wireless si softuri de gestiune de relatie cu clientul, cu acces VPN mobil la baze de date centrale, cu stiri despre vendorii de software din tara asta, cu materiale de tendinte despre IT-ul romanesc.
dar uite, am treaba si trebe sa inchid.
oricum, inovatia este perceputa numai la nivel de corporatie si trebe aprobata dupa minim 1001 sedinte si slide-uri.
multumesc pentru rabdare

P.S. Acu sunt la serviciu si saptamana viitoare tot acolo o sa fiu, deci nu stiu daca as ajunge pe la conferinta respectiva, desi se anunta interesanta. Dar lucrez in TV, dau programe la presa, o conferinta despre inovatie ar fi ceva nou pentru mine, nu ? Si stii ce cred eu ca ar fi o inovatie in media traditionala dar pe parte de content nu de prezentare ? Un ziar numai cu lucruri bune sau o revista. Un ziar despre lucrurile bune care se intampla la noi in Romania. Fara stiri cu accidente, morti, drame, asasinate, razboi, intrigi politice. Un ziar despre cine ce a mai donat, despre spitale construte, azile renovate, oameni care se ajuta, oameni care sunt fericiti, oameni care au reusit sa construiasca o casa, intelegi ? lucruri bune, nu rele. Chiar nu credeti ca o sa cumpere nimeni asa ceva ? Sau e greu sa gasim subiecte? nu cred, o facem lunara si gata hai, trimestriala… E ?
Am scris ce am scris doar ca sa si raspunda cineva si sa imi zica daca eu sunt intr-o eroare si nu inteleg bine sau nu sunt in eroare si inteleg ceva, ceva. Am vazut k la conferinta se va vorbi si despre inovatia in publicitate. E acolo, cred ca stam mai bine putin. Mai branduim niste scaune, mai un graffiti ceva, ne descurcam. atat as vrea, ca daca inovam ceva sa se vada bai nene, nu sa o facem mai muteste asa, mai pe ghost, mai de festival, hai sa facem chestii misto pe care sa le propunem la clienti cu bugete mari si sa le implementam pe bune, sa se vada de departe, de cat mai multi din aia care trebuie, ca de-aia e neconventionala

„Şi tu, ce faci?” vine implacabil întrebarea la a doua cafea. „Fac reviste” răspund resemnat, fiind sigur că o să trebuiască să dau explicaţii suplimentare. „Reviste? Adică eşti jurnalist?” încearcă imediat o categorisire interlocutorul de ocazie. „Mai degrabă media-develloper. Fac customer-magazine-uri”. Şi uite aşa se duc pe apa Sâmbetei 30 de minute de conversaţie. Pentru a evita genul ăsta de discuţii la cafea m-am hotărât să explic în scris.

Am un job perfect – inventez reviste, vehicule care poartă mesajul unei companii sau valorile unui brand către clienţi, existenţi sau potenţiali. Mă asigur că mesajul ajunge în bune condiţii la destinatar, îl ambalez frumos, îl manipulez cu grijă. Fac reviste „de casă” care întregesc strategii de vânzări sau de fidelizare, completez campanii de brand-awarness sau equity, impulsionez up-sales şi cross-sales. E o combinaţie de jurnalism şi PR, marketing şi strategie, dar în primul rând e un menage-a-trois fericit cu brand-ul şi publicul ţintă. Lucrez într-o zonă din media pe care mulţi o consideră Divizia B, dar în care rezultatele sunt demne de Liga Campionilor.

Customer-magazine folosesc regulile presei scrise în favoarea lor, le deturnează, fac ceva aproape de „tactical-media”, doar că nu promovează cauze sociale, ci produse, brand-uri, valori. Un customer magazin bun arată ca o revistă, e scris ca o revistă, are structura unei reviste şi informaţii pe care te aştepţi să le găseşti într-o revistă. De obicei e gratuit, preţul de copertă fiind un mod inteligent de a-i creşte valoare şi de a-l menţine pe birouri şi măsuţe de cafea. Uneori e mai inteligent, mai independent şi mai bine scris decât o revistă care se adresează aceluiaşi segment. Nu se poate? Ba se poate!

Să luăm ca exemplu Mercedes Magazine, o franciză internaţională care apare în 34 de limbi şi în 200 de ţări, cu un tiraj global de 3.1 milioane de exemplare per ediţie. E citită de 9.1 millioane de oameni pe an şi nu toţi au un Mercedes. Vorbim despre o revistă de high-life-style, mult mai bine scrisă sa Luxury sau Ceasar, cu un layout clean care bate Esquire sau Cigar Aficionado. Subiectele sunt variate: muzică clasică, design, călătorii, gastronomie – valori adăugate brand-ului Mercedes, devenit (şi) astfel sinonim pentru calitate, performanţă şi stil. Apare şi în România, într-un tiraj de 10.000 de exemplare, de patru ori pe an. Conţine multe subiecte locale şi… aparent paradoxal, reclame pentru alte mărci, de la ceasuri, la centre de beauty.

Importatorii de maşini au fost primii care au înţeles cât de inovativ şi eficient este un customer-magazine. Spirit Volkswagen, Emozioni, Mitsubishi Magazine… lista continuă să se mărescă în fiecare an. Logica e simplă: de ce să am un media plan enorm, fără efecte clare, când pot să-mi canalizez mesajul nediluat într-o publicaţie proprie, fiind sigur că va ajunge la publicul meu ţintă. Să ne înţelegem, customer-magazine-urile nu sunt broşuri upgradate, nici cataloage de vânzări, sunt reviste scrise de profesionişti, în care găseşti şi subiecte non-grata în mass-media: dans contemporan, artă, design de obiect etc. Multe dintre aceste reviste sunt mai independete decât glossy-urile, sumarul şi coperta fiind concepute fără stresul cifrelor de vânzări la chioşc. Bătălia cu revistele „clasice” nu se duce însă doar la nivelul conţinutului sau al aspectului. IC, revista pentru tineret lansată de Cosmote, bate ca tiraj Popcorn-ul şi alte publicaţii pentru adolescenţi; Blue, revista lanţului Sensiblue are un ameţitor tiraj de 130.000 de exemplare distribuite naţional prin lanţul lor de magazine.

Ca să înţelegeţi un pic dimensiunea acestui new-business la nivel global, iată câteva cifre: 3200 de titluri în Europa, 50.000 de titluri în SUA, peste 500 de titluri doar în Anglia. În UK, aproximativ 80% din populaţia adultă citeşte un customer-magazine, cele mai profitabile 250 de firme deţin unul, iar media de creştere a profitului pentru o firmă care a făcut această mişcare este de 8%. Englezii, vârful de lance în inovaţie pe piaţa de media, au şi premii anuale pentru această branşă. E normal pentru un business care, conform estimărilor, va valora jumătate de miliard de lire în 2009.

Revin la piaţa de la noi şi la o întrebare frecventă „Cine face customer-magazine?”. Jucătorii importanţi de pe piaţă sunt: Supercar, Burda, BMG şi Re:ply, cei patru totalizând aproximativ 10 titluri. E doar începutul însă, având în vedere că doar în acest an au apărut trei titluri noi, iar evoluţia generală a pieţei merge spre un desant al publicaţiilor gratuite. Divizia B din piaţa media va rescrie în curând regulile jocului, aşa cum a făcut-o în Franţa, Anglia şi Italia. Mă bucur că sunt de partea bună a baricadei.