Tarabum, tarabum: Concurs cu invitații la Inovația în Media!

Așa cum am mai scris, pe 11 octombrie, la Howard Johnson are loc conferința “Inovația în media 2007”, organizat de Media Management Institute și Freedom House. Dacă scrieți un comentariu/eseu pe tema “Inovația în media românească după 1989”, puteți beneficia de una din cele trei invitații pe care le pun la bătaie aici, prin amabilitatea Aurei Iordan, de la Media Management Institute. Iată mai întâi despre ce e vorba la conferință, pentru ca după aceea să vedeți condițiile de concurs.

“Inovația în media 2007” e o succesiune de prezentări despre noi trenduri în media, susținute de vorbitori cunoscuți. Favoriții mei de pe listă:

– Jim Chisholm, consultant care are în portofoliu proiecte cu “The Guardian”, “FT” sau “Le monde”, – Dragoș Stanca, singurul GM de grup mare (Realitatea-Cațavencu) care a pornit din jurnalism
– Cătălin Tolontan, care ar fi putut să rămână o vedetă a presei sportive, dar și-a construit o reputație cu totul aparte pe zona informații pertinente din media, analize manageriale etc.
– Ioan Mărgărit, prietenul meu de la HotNews, care a făcut un business de aproape un milion de RON (cifra de afaceri pe 2006) pornind de la un calculator și o antenă de FX, în 2000.

Programul poate fi consultat aici. Așa cum se vede, există taxe de participare, ca la orice eveniment de aceste dimensiuni.

Tocmai de aceea, am căutat și găsit trei invitații gratuite la eveniment. Concursul e după cum urmează:

– comentariu de 2000-5000 de semne pe tema “Inovația în media românească după 1989”, postat aici, în subsol, sub formă de text curgător sau de link la un text de pe site-ul/blogul autorului. Fiindcă mă aștept să apară întrebări, vă rog să însoțiți postările de mențiunea: “pentru concurs”, ca să știm ce luăm în considerare și ce nu.
– poate participa: oricine, cu excepția oamenilor din top și middle management (grupuri de media, agenții), pentru care taxa de participare nu cred să constituie o problemă. Cu alte cuvinte: jurnaliști aflați sub redactor-șef adjunct în ierarhie, alți oameni din grupurile de media cu poziții asemănătoare, bloggeri, copywriteri și oricine altcineva decide să se înscrie.
– strict necesar: o adresă de mail reală, pentru ca să putem lua legătura în caz de succes. Altfel zis, puteți scrie cu pseudonim, dar se va ști cine sunteți dacă ați câștigat și apăreți la conferință.
– juriu: Aura Iordan, GM Media Management Institute, organizatorul conferinței. Brăduț Ulmanu, prof la FSJC, blogger (Jurnalismonline.ro), trainer la NewsIn. Subsemnatul, despre care aflați detalii de aici și de aici.
– criterii de evaluare: pertinența comentariului/eseului, logica, argumentația. Ne interesează mai curând un punct de vedere original, fundamentat, decât fraza rotunjită. Pe de altă parte, scrisul cu “sh” și “tz”, grafia neglijentă, de forumuri vor descalifica textele.
– termen-limită de postare a comentariilor: duminică, 7 octombrie, ora 24.00.
– hinturi: nu e musai să vă ocupați de toată media românească, puteți lua un segment sau un om. Puteți fi la fel de bine analitici și bazați pe cifre, dar și speculativi la modul articulat și creativ.
– disclaimer: vom ține ștacheta destul de sus, ceea ce înseamnă că la limită, concursul s-ar solda cu zero premii. În ipoteza fericită că vor fi mai mult de trei texte bune, vom avea în vedere suplimentarea numărului de premii/invitații gratuite.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

34 thoughts on “Tarabum, tarabum: Concurs cu invitații la Inovația în Media!”

  1. Mda, nu știu dacă sunt permise comentariile sau flame-urile dar … în opinia mea, e doar mult snobism și ipocrizie !
    O aulă a vreunei facultăți nu puteați să luați pentru eveniment ? La Hotel ?!
    O să plătiți câștigătorului/ilor de la Tecuci (presupunând că e unul luat de ape care va câștiga) și transport/masă/cazare în capitală sau doar intrarea aia infimă de X milioane ?
    Banii rezultați vor fi donați unei cauze nobile sau sunt indemnizația domnilor străini și/sau faimoși deja ?

    Aș mai avea întrebări dar mă opresc, nu știu dacă veți răspunde și poate mai vor să interogheze și alții … cât despre inovația în media românească, pe moment mi-e greu să mă gândesc la ceva original românesc inovator care să nu fi fost preluat/copiat/modificat/cosmetizat/upgradat/adaptat/etc din afară și pentru România.

  2. Inromania: aici nu e cu flame-uri, ești off-topic, fiindcă subsolul ăsta e dedicat concursului, dar totuși am să-ți răspund:

    – conferințele astea au loc în hoteluri, cu taxă, de regulă. Nu e nici o acțiune de caritate, nici un curs pentru studenți. Totuși, atât organizatorii, cât și eu, am considerat că e important ca acolo să intre și oameni tineri și talentați, așa că am disponibilizat cele trei invitații.

    – câștigătorul din Tecuci obține intrarea gratuită, dar în rest, el va trebui să își achite cheltuielile.

    – nu știu dacă va exista profit de pe urma conferinței, dar, dacă ar exista, nu văd de ce ar fi donat unei cauze nobile. Organizarea de conferințe e un business, și în România, și în alte părți. Plătești ca să asculți niște oameni cu idei pertinente în specialitatea ta, la fel cum plătești ca să te duci la Filarmonică sau la film.

    Da, inovația în media românească după 1989 e un subiect spinos și tocmai de aceea l-am ales pentru concurs. Nu e exclus să premiem un comentariu care argumentează convingător că nu există genul ăsta de inovație, la fel cum am putea premia și unul care susține contrariul, pentru tot peisajul old și new media sau pentru un segment.

  3. [pentru concurs; publicat și pe Jeg]

    Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit.

    “Cine comprimă vocale “k s ekonomiseask tmp” dilată degeaba vremea pierdută pe citit…” (vechi proverb de pe Internet)

    Domeniul bloggingului se aliniază ideii de “inovație în media românească după 1989”, din două argumente foarte simple: este o inovație PENTRU România și – invariabil – se mișcă la fel de încet ca orice ÎN România, după 1989.

    Dacă, pe plan mondial, conceptul de blogger s-a “maturizat” în locul nostru, evoluând din stadiul de formă de comunicare (uneori derizorie), la cel de formator de opinie (deseori relevantă), ar fi totuși decent să nu folosim ca scuză pentru faptul că noi “nu ne mișcăm mai cu talent” necesitatea trecerii prin același proces, de la infantil la acătării. Când oricum ne trezim mai târziu, măcar de ne-am trezi în miezul problemei. Ei bine, n-o facem. Ba chiar ne bălăcim în comoditate.

    Blogosfera românească se bazează aproape în totalitate pe natura sa de fenomen, fără să simtă vreun impuls de a și transmite neapărat ceva, ci făcând relativ interesant modul în care (nu) îl transmite. Interactiv, cu feed-back, tot tacâmul și fastul informațional, mesajul unui pensionar nervos, al unui liceean complexat sau al unui șomer frustrat poate ajunge, dintr-o garsoniera amărâtă, un net-café sau un apartament pe cale de evacuare, în studiourile de televiziune, redacțiile sau microfoanele radio și, mai departe, la urechile și sub ochii publicului larg (iar – în el – poate chiar ai unor oameni importanți). Dar atâta tot. În cel mai bun caz, textul e articulat coerent. Asta fără să aibă musai un conținut.

    Bloggeri de calitate există. Indiferent de domeniu. Doar că vorbim despre ei atât de tainic, cu însuși acest “există” curios, la fel, din motive cum nu se poate mai limpezi: habar n-avem de ei. Nu-i cunoaște grosul targetului de consumatori de blog. Dacă te-ntreabă cineva despre zece bloggeri de calitate (nu de top!), cel mai probabil n-o să știi nici chiar tu, ca blogger, să-i zici, de necontestat, câteva exemple potrivite. Sau, dacă te scremi și scornești câțiva, prietenul tău blogger din dreapta nu-i citește pe nici jumătate dintre ei.

    Mai exact, se nișează. Dintr-un public, chiar și așa destul de restrâns, care măcar cere ceva în schimbul lecturii, se împart cititorii pe categorii. Iar nișele bune rămân în spate, uitate. Pentru prima dată, termenul de “scursură” – raportat la un content, nu autorul acestuia! – nu își mai poate păstra sensul metaforic de “la fund” sau “pe margini”. E chiar invers: se preling prea puține lucruri ce ar putea fi sorbite cu același nesaț demn de-o cauză mai bună, epuizat acum pentru un conținut nu tocmai “hrănitor”, ci, mai degrabă, nociv.

    În viața de zi cu zi, ne degradăm deja voit: mâncăm plasticuri, bem vopsele, respirăm diverse gaze. Acum doar ne orbim cu pixeli sclipicioși. Ni s-a dat șansa să reinventăm “virtual” batăr un canal cu standarde și nu numai că n-am folosit-o, dar nici n-am remarcat c-o avem. Și culmea, cineva se descurcase deja înaintea noastră. Dacă tot e să copiem mereu, măcar aici puteam începe cu asta.

    În aceast context, abia aștept prima blogoligarhie media. Or fi unele segmente din cele tradiționale corupte până-n fundul călimării, dar nu cred că se concretizează o mafie editorială multilateral dezvoltată mai clară decât în blogosferă. Deja se face o bisericuță pe aici, una pe acolo, se adună două-trei mii de enoriași, “ăsta n-are voie să zică ceva dacă nu-i dau voie ceilalți”, “ceilalți tre’ să zică toți ce-a dictat unul singur”, iar, până să ne dezmeticim, blogării de frunte, ce fac omlete la webcam, se pișă-n piscine sau își schimbă tricourile doar când le dă un sponsor nou altul mai curat, au propriul lor trust. Și prostia e mogul.

  4. One. Bravo. Desigur, nu pot da un verdict înainte ca toate textele să se strângă, și nu de unul singur – fiindcă o să jurizez alături de Aura Iordan și Brăduț Ulmanu. Cu toate acestea, trebuie să-i mulțumesc lui Darius pentru că a deschis seria cu un text articulat, scris îngrijit, în fine – eligibil.

  5. Când am văzut prima oară titlul “Inovația în media românească după 1989″ n-am fost deloc intrigat nici prin curiozitate, nici spre fascinația privind ideea unei noi conferințe, o altă dudă de PR. După aceea chiar am stat să mă gândesc pe mine însumi și să încerc să găsesc ceva inovator (dar și original ) românesc și mai mult, care să fi avut și succes. Încă mai ponderez.
    Inovația tehnologică e clar importată, de la noile metode de printare la ultima modă, digitalul și HD-ul. Nu e o îndoială, media a evoluat. Presa o găsești la orice intersecție și în apropierea oricărei stații de autobuz, radiourile transmit și în munți iar televiziunile sunt câtă frunză și iarbă. Accesul la media e limitat doar de bani, dar nici atunci, nu rare sunt cazurile în care ghetto-urile noastre de garsoniere au antene de satelit la geam dar în același timp telespectatorii au datorii la întreținere și alte utilități. Hmm, asta pare a fi o inovație autentic românească și de succes … se pare că nu, favelas sud-americane ne-au luat-o înainte și aici.
    Să trecem așadar la inovația de „content”. În primul rând am să fac câteva observații ajutătoare. S-a creat un cerc vicios, noi hrănim media și media „ne hrănește” pe noi. Și nu, nu mă refer la celebra sintagmă „pâine și circ”, ci o să dau un alt exemplu printre altele existente. În `94 când plângeam la mama să îmi pună cablu să văd desene animate exista numai TVR-ul. Pot să spun că am crescut sub imperiul lui Berlusconi, canalele MediaSet Italia1, Canale 5 și Rete4 fiind cele care le urmăream cel mai mult. Astăzi, după mânăria firmelor de cablu, dar probabil și a unui acord cu televiziunile, avem 35-40+ de posturi românești și abia mai vezi un post străin. Pe italieni nici nu-i mai prind, abia dacă îmi clătesc ochii pe RaiUno cu amabilitatea unui acord „inovator” între televiziunile naționale. Revenind, pe cele `nzeci de televiziuni ți se livrează orice, vezi orice și nici nu mai poți face comparația cu străinii, d-apoi să mai spui, parcă am mai văzut – Florin Călinescu/Marius Tucă Show, „Video Magazin”, „Tip top mini top”, „Știi și câștigi”, „Telerebus”, „Robingo”, „Roata norocului”, „Prețul Corect”, „PRO Fashion”, „Procesul etapei”, „Big Brother”, „Din dragoste”, „Vrei să fii miliardar( în lei)”, Bingo și cărțile poștale, „Surprize Surprize”, „Duminica în familie”, „Megastar”, „Cronica cârcotașilor”, „Trădați în dragoste”, „Ciao TV”, „Veniti cu noi pe Programul 2”, „Tonomatul DP2”, „Dansez pentru tine”, decor de știri ca al celor de la Antenă, scroll ca al celor de la Realitatea, clip publicitar ca al celor de la Pro, echipă de investigații ca a celor de la OTv, dedicații ca la Atomic, Chat ca al celor de la Utv, (și lista poate continua pe pagini întregi, iar exemplele, unele frumos alăturate, sunt cu oameni care ne-au schimbat în bine și sunt și acum ”inovatori” în media) – pe undeva, nu-mi aduc aminte unde și pe ce post. Aa, nu mai am acces la canalele străine. Și e la fel și în presă, tabloidizarea, „Fata de la Pagina XXX”, rebusul de pe ultima pagină, etc și în radio, faimoasele farse, top-urile și dedicațiile, show-ul de la miezul nopții, totul despre sex etc. Totul e furat. Ok, sunt prea dur, aproape tot. Mda și „furat” e prea mult, să zicem adaptat/importat/upgradat/stilizat/integrat/modificat/customizat/preluat/editat în/pentru România. Bineînțeles poate există ceva inovator, nu știu dacă de succes, dar original românesc. Dar dată fiind situația și antecedentele, de unde știu eu că nu e copie a ideilor americane, europene, a televiziunii de stat chineze, a celor japoneze (pe aceștia chiar aș vrea să îi copie românii, au niște show-uri cu adevărat hilare, recomand The No Laugh Or You Get Beat Show/Gaki No Tsukai) sau mai știi, de la arabi.
    Ce ne mai rămâne ? Inovația, aș numi-o de atitudine, care ține mai mult de ideea de o zi, de șarmul moderatorului/realizatorului/bebelușelor, de „am fost primul în România care …”, de inspirația producătorului ce vrea să modifice aspectul decorului din dreapta sus spre stânga jos, de oamenii noi și de vremurile și evenimentele noi. Aici s-ar încadra Călinescu, băieții de la Zero Productions, câțiva de pe la radio-urile și televiziunile independente de la începuturi, vechile emisiuni pentru copii de la TVR și altele, nu-mi vin în minte acum. Totuși aici nu e vorba de inovație pură zic eu, de acel ceva ce va schimba fața mass-media, eventual va face furori și în străinătate.
    Acum au apărut televiziunile de nișă, blogging-ul, presa și radioul pe net, în curând totul va fi pe digital, pe HD, pe celular, aduse dinafară … dar ideile (cele românești originale, inovatoare și de succes) ?

    P.S.: Din fericire sunt „din Tecuci”.

  6. Da, filmul ala despre clone, cu pac pac si bum bum, Scarlett Johanson in forma maxim-dezirabila. Cred ca poanta cea mai intelectuala in toata povestea e ca filmul e la randul lui o clona dupa “Brave New World”.

  7. blog n-am asa ca: in direct si exclusivitate iata materialul meu pentru concurs 🙂

    Povestea Pro-ului: Adaptarea ca inovație

    Rating istoric
    Scânteia care stă la baza universului mediatic românesc poate fi găsită prin arhivele video sub eticheta “Decembrie 89. Revoluție”. După ani de zile de frimituri din partea televiziunii unice, românii au putut urmări la finele lui ’89 un veritabil show mediatic: Revoluția în direct. Cei puțini care au ieșit atunci în stradă au primit certificate de revoluționar. La fel de bine, cei mulți, care au stat în fața televizoarelor, ar fi putut primi certificate de telespectator. Dincolo de orice semnificație social-politică, revoluția televizată a avut toate caracteristicile unui format de succes: dramă, suspans, personaje pitorești, focuri de armă și, mai important, se baza pe fapte reale. Entertainment de proporții istorice pentru un public care, în numai câteva ore de stat în fața televizorului, se transformase dintr-un public captiv într-un public captivat. În termeni de bussines: o rară oportunitate.

    Operator de oportunitate
    Cu siguranță cei ce au întrezărit șansa afacerilor de presă nu au fost puțini. Cei care au reușit să o valorifice însă au fost. Mai toate instituțiile media cu ceva istorie locală își regăsesc originile în acțiunile întreprinse de câțiva „aleși” în zilele acelui sfârșit de decembrie. Cel mai elocvent exemplu este cel al lui actualului „mogul” Adrian Sârbu, la acea vreme operator la Sahia Film. Prezent în sediul Comitetului Central începând cu 22 decembrie acesta s-a plasat în apropierea protagoniștilor revoluției filmând unele dintre cele mai importante scene din acea perioadă. Prezența la momentul potrivit în locul potrivit s-a tradus ulterior prin numirea sa ca șef de cabinet al premierului Petre Roman, iar mai apoi ca secretar de stat pentru Mass media în Ministerul Culturii. Cu un aparat de filmat și câteva scene prinse pe peliculă, Adrian Sârbu făcea deja cunoștință cu beneficiile pe care media le putea aduce într-o societate nou nascută. Astfel, în octombrie ’90 acesta renunța la funcția pe care o avea în aparatul guvernamental și își îndrepta atenția către afacerile de presă, înființând în luna decembrie a aceluiași an compania Media Pro. Nu părăsește însă funcția de secretar de stat din Ministerul Culturii înainte de a-și pune semnătura pe prima lege a audiovizualului românesc, document ce deschidea operatorilor privați piața audiovizuală. Prin comparație, Ungaria avea să adopte o lege similară abia în 1996.

    Un loc la masă
    Sârbu demarează primele operațiuni în audiovizual în 1993 prin lansarea televiziunii Canal 31. Cu posibilități financiare limitate și fără să aducă neapărat un suflu nou, investiția, după cum el însuși recunoștea într-un interviu din 2005, a avut totuși meritul de a „securiza un segment de piață” necesar dezvoltării ulterioare. Indiferent de ambițiile sale Adrian Sârbu risca să rămână un jucător irelevant pentru piața media din acea vreme. Antena1 și Tele7 abc, alte doua investiții locale, reușeau deja să răspundă fascinației publicului pentru programe de televiziune prin filme vestice, intervale de emisie mai mari și, în general, oferind puțin mai mult decât televiziunea publică. Dacă voia un loc la masa televiziunilor postul lui Sârbu trebuia să vină cu altceva. Probabil că cel mai inovativ lucru pe care Adrian Sarbu l-a făcut pe piața media românească a fost să caute sprijin în afara ei. Banii dar mai ales experiența pentru realizarea unui produs care să conteze cu adevărat într-o piață cu un public avid de televiziune și fascinat de occident, cu siguranță nu erau aici.

    Din nou cu revoluția pe sticlă. Acum și cu bussines plan.
    Pe tot parcursul lui 1994 Adrian Sârbu a căutat investitori. Sprijinul a venit din partea grupului de investiții CME, grup cu experiență în piețe media din țări recent ieșite de sub comunism. Întâlnirea pe care Adrian Sârbu a avut-o în decembrie ’94, la Londra, cu Robert S. Lauder, principalul investitor din cadrul CME, a marcat începutul unui nou capitol pentru Media Pro și, în special, pentru televiziunea patronului român. Lauder s-a lasat convins destul de ușor. „Între timp învățasem bussines development cu bussines plan-uri”, spunea Sârbu în 2005 despre nivelul la care ajunsese în căutarea de parteneri. Cu sau fără planul de afaceri al fostului operator de la Sahia cert e că grupul american avea tot interesul să investească în România după ce în Cehia reușise să dezvolte, cu Nova TV, o rețetă ce cucerise mare parte din public. Rețetă ce putea fi reprodusă.
    Un an mai tarziu, în 1995, după investiții consistente în aparatură și personal, Canal 31 se transformă în Pro TV. Lansat cu fast pe 1 decembrie, de Ziua Națională, într-un ambalaj ce țipa a occident, Pro TV-ul nu a putut fi ignorat nici de public nici de concurență. „Era ceva din viitor” spunea Sârbu privind în urmă către momentul lansării. Sau din trecut. Trecutul unora pe care aspiram să îi prindem din urmă.
    La cinci luni de la lansare, într-un articol despre investițiile în media ale magnatului american Robert Lauder, New York Times scria despre rețeta din spatele Pro TV-ului: „Ca și Nova TV, prima investiție a domnului Lauder în Europa Centrală, Pro TV-ul produce știri rapide, cu un aspect nou, difuzează filme americane de succes și are un program matinal vioi”. Aliniindu-se la tendințele occidentale, adaptând local rețete verificate de alții, Pro TV-ul lui Sârbu inova în România. În doar câteva luni, mizând pe setea publicului pentru un nou tip de televiziune și pe curiozitatea sa pentru tot ce însemna occident, Pro TV-ul a reușit să revoluționeze piața media locală. Maniera prin care postul se promova, tehnicile de marketing agresiv prin care își atrăgea telespectatorii, „mânuțele lui Călinescu”, campania „Te uiți și câștigi”, „Generația Pro”, evenimentele cu care scotea oamenii în stradă, toate transmiteau semnalul că un jucător din altă categorie s-a așezat la masa.

    Rețeta merge mai departe. Inovația?
    După 12 ani, modelul, rețetele și „bussines plan-urile” Pro TV sunt încă prezente. Rolul de televiziune avangardistă s-a mai estompat deși postul continuă să fie cea mai de succes televiziune din România. Perioada revoluțiilor s-a dus și ea, Pro TV-ul găsindu-și echilibrul, sub presiunea rating-ului, market share-ului și a GRP-urilor, în zona lui „iți dăm ce vrei”. Acum când mai toate televiziunile „mari” arată la fel, de la știri la programe de divertisment, e greu să crezi că Sârbu și al său Pro TV au inovat ceva în media autohtonă. Și totuși așa s-a întâmplat. E suficient să aprinzi televizorul în orice cameră de hotel din regiune pentru a înțelege că se putea și mai rău.
    Până acum inovația televiziunii lui Sârbu a constat în adaptarea cu succes a unor modele de import. Nu e deloc puțin având în vedere câte formate consacrate în afară au dat rateuri în România. Însă odată cu apariția unui public care nu are habar de scenele filmate de Sârbu în decembrie ‘89 dar a văzut deja toate seriile din Prison Break luate de pe internet, Pro TV-ul va trebui să inoveze cu adevărat. Face asta sau, laolaltă cu restul televiziunilor românești, redevine Canal 31.

  8. [pentru concurs; un pic în nori și un pic cam sincer]

    Inovația în media, pentru începători

    Ca tânără jurnalistă, vreau să ajung la “Inovația în media” pentru a vedea și asculta oameni care au mișcat ceva în presa românească/internațională. Și dacă nu au mișcat, măcar au tras cu ochiul, în mic și mare, au tras concluzii și par dispuși să ni le împărtășească. Invitații conferinței sunt oameni care pot fixa, măcar teoretic, harta mass-media pe coordonate fixe: România, 2007. Un tablou puternic diferit față de cel de dinainte de 1989.

    Teoretic (din citite și auzite),
    Presa comunistă era un instrument al propagandei, care avea ca scop mobilizarea maselor, combaterea dușmanilor ideologici și preamărirea realizărilor regimului. Înainte de 1989, presa funcționa sub control total, de la distribuția centralizată a resurselor până la cenzură, iar jurnaliștii erau selectați conform intereselor de partid. După căderea comunismului, mass-media a început sa funcționeze după legile economiei de piață, iar selecția gazetarilor s-a bazat pe criterii de performanță. Au fost trasate reguli deontologice, după modelul internațional, iar învățământul universitar a început să prindă contur, prin înființarea primelor facultăți de profil.

    Conținutul furnizat de mass-media a evoluat de la informația oficială, cu valoare propagandistică, scrisă în limbaj de lemn, până la materiale cu valoare informativă, care redau realitățile exterioare. Tehnologia, care se ocupa atunci de accentuarea sensurilor propagandei și de lifting facial pentru Ceaușecu, a devenit unul din elementele de bază care marchează competiția. Publicul, scăpat de sub oroarea presei militante, s-a orientat spre faptul divers, din presa tabloidă, care a apărut în peisaj imediat după 1990. Multitudinea de publicații apărute după Revoluție s-a constituit în trusturi de presă solide sau a dispărut, după cum răspundea nevoilor de informare ale publicului, schimbărilor de mentalitate și intereselor financiar-politice ale mediilor de afaceri.

    Oferta s-a îmbogățit și s-a diversificat, iar mass-media și-a adăugat în portofoliul de canale și Internetul; instituțiile de presă au început să se implice în tot felul de proiecte, conexe sau nu cu teritoriul lor; s-au înființat ong-uri cu focus pe mass-media; s-au dezvoltat blogurile, noi tribune personale de comunicare; în paginile ziarelor a aparut o nouă rubrică: “media”, semn de autoanaliză și profesionalizare.

    Din scurta trecere în revistă cu iz școlăresc, vedem că mass-media românească a făcut un salt gigantic după 1989. Cu sau fără influențe din afară, cu sau fără originalitate, inovația există.

    Practic (din văzute și vorbite),
    În afară de audio-vizualul public, presa este o afacere, menită să scoată profit. Trusturile de presă sunt colorate politic, iar tinerii jurnaliști sunt încă “îndrumați” în alegerea unghiului de abordare înainte să-și tasteze articolele. Până la profesionalizare completă mai e mult, iar studiile în domeniu nu sunt un “must”. Tehnologia rămâne, în viziunea unora, singura inovație veritabilă adusă în mass-media. Publicul se bucură de o ofertă variată, însă alege, în proporție covârșitoare, tabloidizarea – atât la TV, cât și în presa scrisă.

    Jurnaliști puțin mai trecuți prin viață si prin presă susțin că online-ul (publicații, bloguri) încă nu are putere în mass-media, autoritatea fiind concentrată în mâinile dinozaurilor din presă, nume vechi și prăfuite. Că salariile mari vin la pachet cu răutăți și mâncătorie, că tinerii ajunși în locuri cu perspectivă își intră repede în rol și îmbracă haine de dinozauri. Și atunci, unde e inovația?

    Personal (din trăite și gândite),
    Cred ca mass-media inovează și progresează. Lucrurile nu sunt perfecte, dar înaintează optimist într-o direcție bună. Presa poate fi un loc în care un tânăr să se poată dezvolta, cu perseverență și corectitudine. Cred într-un loc de muncă civilizat și mă bucură fiecare mail de la vreun cititor care îmi spune că i-a plăcut un articol scris de mine. Cred în învățământ și m-a bucurat link-ul primit pe messenger care îmi arăta că am cele mai mari note din anul întâi, la FJSC.

    Cred de asemenea în online, în inovația tehnologică și în blogurile inteligente. Cred în autoanaliză și în autoreglementare. Presa e departe de independență, dar cred că își slăbește tot mai mult chingile. De asemenea, cred că generațiile se schimbă și aduc cu ele profesionalism, responsabilitate și idei inovatoare. Ca tânără jurnalistă, îmi permit să cred în inovație 

  9. Pentru concurs

    E foarte greu să vorbești de « inovație media » în presă romanească. Cele mai multe dintre produsele media de pe piata românească au un « model de afară » sau tind către unul, adaptat mai mult sau mai puțin la condițiile din România. Nu vreau să spun că romanii nu ar avea imaginație, dar cum n-am inventat noi « roata » e mai dificil să
    găsești ceva original. In rândurile de mai jos mă voi referi în special la presa scrisă pentru că e principala mea preocupare.
    In ultimii doi ani, ziarele s-au întrecut în schimbarea aspectul grafic. Evenimentul Zilei, Romania Liberă , Adevărul, Cotidianul, Gandul au adoptat litere si formate diferite.
    Cea mai radicală « inovatie » a făcut-o Adevărul, care nu numai că si-a schimbat grafica, dar a micsorat si formatul. Putem spune ca Adevarul e copia, poate are un centimetru în plus, a cotidianului britanic The Times. Ultimele date de la BRAT arată o usoară crestere a tirajului, dar nu putem spune dacă mărirea tirajului e datorată schimbării graficii sau subiectelor publicate.
    Evenimentul zilei a renuntat la bulina roșie și a adoptat globul. In opinia mea, ca aspect grafic, Evenimentul Zilei, cu litere mari și rotunde, e ziarul cel mai ușor de citit, ceea ce poate fi considerata o inovatie în presa.

    Pe de altă parte, spre deosebire de ziarele serioase din străinate, care au un singur subiect pe prima pagină, ziarele de la noi abundă in trimiteri, care mai de care mai plicticoase către interior. Aspectul de « ghiveci » nu cred că e benefic pentru ziar, pentru că cititorul își va lua informația dintr-un singur loc. Dar la limită și asta poate fi o inovație.

    Cei mai mulți dintre editorii de ziare au ințeles că textele foarte lungi nu au succes la public așa că au micșorat numărul de semne pentru un articol. Ceea ce poate fi o altă inovație. In străinătate scurtimea articolele e condiția obligatorie a scrisului.

    Numai că, atunci cand faci o asemenea schimbare cred că nu trebuie să o faci numai de dragul schimbării. Cel puțin dacă ziarul nu a mai făcut schimbări de multă vreme ar trebui să-și anunțe cititorii in prealabil despre intenții. De consultat ar fi prea mult….Eu cel puțin n-am asistat la niciun anunț public despre schimbările de la ziare. Poate numai pe bloguri.

  10. Clientul vostru, cititorul nostru

    „Și tu, ce faci?” vine implacabil întrebarea la a doua cafea. „Fac reviste” răspund resemnat, fiind sigur că o să trebuiască să dau explicații suplimentare. „Reviste? Adică ești jurnalist?” încearcă imediat o categorisire interlocutorul de ocazie. „Mai degrabă media-develloper. Fac customer-magazine-uri”. Și uite așa se duc pe apa Sâmbetei 30 de minute de conversație. Pentru a evita genul ăsta de discuții la cafea m-am hotărât să explic în scris.

    Am un job perfect – inventez reviste, vehicule care poartă mesajul unei companii sau valorile unui brand către clienți, existenți sau potențiali. Mă asigur că mesajul ajunge în bune condiții la destinatar, îl ambalez frumos, îl manipulez cu grijă. Fac reviste „de casă” care întregesc strategii de vânzări sau de fidelizare, completez campanii de brand-awarness sau equity, impulsionez up-sales și cross-sales. E o combinație de jurnalism și PR, marketing și strategie, dar în primul rând e un menage-a-trois fericit cu brand-ul și publicul țintă. Lucrez într-o zonă din media pe care mulți o consideră Divizia B, dar în care rezultatele sunt demne de Liga Campionilor.

    Customer-magazine folosesc regulile presei scrise în favoarea lor, le deturnează, fac ceva aproape de „tactical-media”, doar că nu promovează cauze sociale, ci produse, brand-uri, valori. Un customer magazin bun arată ca o revistă, e scris ca o revistă, are structura unei reviste și informații pe care te aștepți să le găsești într-o revistă. De obicei e gratuit, prețul de copertă fiind un mod inteligent de a-i crește valoare și de a-l menține pe birouri și măsuțe de cafea. Uneori e mai inteligent, mai independent și mai bine scris decât o revistă care se adresează aceluiași segment. Nu se poate? Ba se poate!

    Să luăm ca exemplu Mercedes Magazine, o franciză internațională care apare în 34 de limbi și în 200 de țări, cu un tiraj global de 3.1 milioane de exemplare per ediție. E citită de 9.1 millioane de oameni pe an și nu toți au un Mercedes. Vorbim despre o revistă de high-life-style, mult mai bine scrisă sa Luxury sau Ceasar, cu un layout clean care bate Esquire sau Cigar Aficionado. Subiectele sunt variate: muzică clasică, design, călătorii, gastronomie – valori adăugate brand-ului Mercedes, devenit (și) astfel sinonim pentru calitate, performanță și stil. Apare și în România, într-un tiraj de 10.000 de exemplare, de patru ori pe an. Conține multe subiecte locale și… aparent paradoxal, reclame pentru alte mărci, de la ceasuri, la centre de beauty.

    Importatorii de mașini au fost primii care au înțeles cât de inovativ și eficient este un customer-magazine. Spirit Volkswagen, Emozioni, Mitsubishi Magazine… lista continuă să se mărescă în fiecare an. Logica e simplă: de ce să am un media plan enorm, fără efecte clare, când pot să-mi canalizez mesajul nediluat într-o publicație proprie, fiind sigur că va ajunge la publicul meu țintă. Să ne înțelegem, customer-magazine-urile nu sunt broșuri upgradate, nici cataloage de vânzări, sunt reviste scrise de profesioniști, în care găsești și subiecte non-grata în mass-media: dans contemporan, artă, design de obiect etc. Multe dintre aceste reviste sunt mai independete decât glossy-urile, sumarul și coperta fiind concepute fără stresul cifrelor de vânzări la chioșc. Bătălia cu revistele „clasice” nu se duce însă doar la nivelul conținutului sau al aspectului. IC, revista pentru tineret lansată de Cosmote, bate ca tiraj Popcorn-ul și alte publicații pentru adolescenți; Blue, revista lanțului Sensiblue are un amețitor tiraj de 130.000 de exemplare distribuite național prin lanțul lor de magazine.

    Ca să înțelegeți un pic dimensiunea acestui new-business la nivel global, iată câteva cifre: 3200 de titluri în Europa, 50.000 de titluri în SUA, peste 500 de titluri doar în Anglia. În UK, aproximativ 80% din populația adultă citește un customer-magazine, cele mai profitabile 250 de firme dețin unul, iar media de creștere a profitului pentru o firmă care a făcut această mișcare este de 8%. Englezii, vârful de lance în inovație pe piața de media, au și premii anuale pentru această branșă. E normal pentru un business care, conform estimărilor, va valora jumătate de miliard de lire în 2009.

    Revin la piața de la noi și la o întrebare frecventă „Cine face customer-magazine?”. Jucătorii importanți de pe piață sunt: Supercar, Burda, BMG și Re:ply, cei patru totalizând aproximativ 10 titluri. E doar începutul însă, având în vedere că doar în acest an au apărut trei titluri noi, iar evoluția generală a pieței merge spre un desant al publicațiilor gratuite. Divizia B din piața media va rescrie în curând regulile jocului, așa cum a făcut-o în Franța, Anglia și Italia. Mă bucur că sunt de partea bună a baricadei.

  11. Eu zic ca e cam greu sa vorbesti despre inovatie in media romaneasca de pana acum. Dupa revolutie de abia am pornit-o in publicitate cu Titan Ice si “Alta viata” si am ajuns pana la “mai curat, mai uscat”. Iar in media cu Tinerama si ajunseram la “Libertatea”. Unde incape inovatia aici ? Cred ca ar trebui sa mai treaca niste timp pana cand sa vorbim de adevarata inovatie. Deocamdata am facut ce au facut si altii si inca mai suntem in urma. Asa suntem noi, romanii, trebuie sa tragem mereu ca sa recuperam decalajele. Inovatia sa fie inovatie pe bune, nu asa. Ca na, ai putea sa zici ca in momentul in care a aparut primul tabloid a fost o inovatie in Romania, ca de era ceva nou, deci o inovatie. Nu asta e inovatia insa, inovatia e atunci cand gasesti o modalitate chiar noua sa surprinzi publicul si sa-l chemi spre tine. Da, e greu sa re-inventezi roata… Daca o sa fac o revista sau un ziar de sport cu orice altceva decat fotbal, atunci zic ca ar fi o inovatie, nu sa mai fac inca un ziar de sport cu 80% fotbal, dar care are cu 10 pagini mai mult decat celelate si o pagina mai mica decat toate celelalte.
    Inovatia inseamna sa surprinzi. Mie imi e foarte teama ca nu o sa avem timp sa inovam nimic, fiindca timpurile or sa mearga asa repede ca la un moment dat cand o sa zicem k ne-am saturat, hai sa facem ceva nou o sa ne uitam in afara si o sa observam ca iar suntem in urma si iar trebuie sa o luam de la capat si sa recuperam ceva. Si aia nu cred ca o sa se cheme inovatie. Ca sa intelegeti mai bine, cand un nene la Paris a dat nastere dadaismului a fost o inovatie, nu cand Eminescu a scris prima elegie din limba romana. Adica in romana, da, era o premiera, dar nu o inovatie. Tot asa, inovatia in media romaneasca trebuie sa fie un fel de dadaism.
    Eu cred ca daca vrem sa avem o sansa sa inovam ceva sa ne apucam repede de internet. Semne sunt ca media acolo se va duce. Un amic plimbat prin SUA Si Canada imi zicea ca anul trecut advertiserii au constatat ca investitiile lor nu mai sunt profitabile fiindca vanzarile nu reflecta deloc suma investita in publicitatea TV. Asta pentru ca oamenii care sunt isteti si se descurca si mai au ceva bani, nu se mai uita al televizor ci prefera sa acceseze internetul sa se informeze, sa se distreze, uneori sa faca sex. Si la televizor raman cei cu educatie medie si sub si venituri la fel. Deci, cred eu ca targetul bun d epublicitate se duce pe internet si daca vrei sa inovezi acolo trebuie s afaci ceva. DE altfel, cele mai mari inovatii in media au fost pe net, nu ? youtube, second life, blogging… habra nu am ce o sa mai vina, dar o sa mai vina. Prin urmare se ia un trust de presa se face o sedinta mare cu trei categorii de oameni (jurnalisti buni, specialisti de content – una, manageri buni – doi si specialisti pe calculatoate si internet – trei) si se discuta pana iese ceva. Are toate sansele sa iasa ceva nou, adica o inovatie. Si , la anul, daca o sa mai fie conferinta asta, sa fie un studiu de caz pe inovatie in media romaneasca. Da unul pe bune.

    P.S. Acu sunt la serviciu si saptamana viitoare tot acolo o sa fiu, deci nu stiu daca as ajunge pe la conferinta respectiva, desi se anunta interesanta. Dar lucrez in TV, dau programe la presa, o conferinta despre inovatie ar fi ceva nou pentru mine, nu ? Si stii ce cred eu ca ar fi o inovatie in media traditionala dar pe parte de content nu de prezentare ? Un ziar numai cu lucruri bune sau o revista. Un ziar despre lucrurile bune care se intampla la noi in Romania. Fara stiri cu accidente, morti, drame, asasinate, razboi, intrigi politice. Un ziar despre cine ce a mai donat, despre spitale construte, azile renovate, oameni care se ajuta, oameni care sunt fericiti, oameni care au reusit sa construiasca o casa, intelegi ? lucruri bune, nu rele. Chiar nu credeti ca o sa cumpere nimeni asa ceva ? Sau e greu sa gasim subiecte? nu cred, o facem lunara si gata 🙂 hai, trimestriala… E ?
    Am scris ce am scris doar ca sa si raspunda cineva si sa imi zica daca eu sunt intr-o eroare si nu inteleg bine sau nu sunt in eroare si inteleg ceva, ceva. Am vazut k la conferinta se va vorbi si despre inovatia in publicitate. E acolo, cred ca stam mai bine putin. Mai branduim niste scaune, mai un graffiti ceva, ne descurcam. atat as vrea, ca daca inovam ceva sa se vada bai nene, nu sa o facem mai muteste asa, mai pe ghost, mai de festival, hai sa facem chestii misto pe care sa le propunem la clienti cu bugete mari si sa le implementam pe bune, sa se vada de departe, de cat mai multi din aia care trebuie, ca de-aia e neconventionala 🙂

  12. am vazut ca si altii s-au mai exprimat in directia in care am argumentat eu sau am incercat. mi-am exprimat doar opinia mea, nu am cautat cu tot pretul sa fiu original. iar daca si altii sunt de aeeasi parere eu cred ca e ok, nu ? ma bucur, poate ca pe aici pe aproape e adevarul. cum ar spune cineva: “parerea mea…”

  13. no blog, no forum, no chat, asa ca direct si la obiect:

    nu ma atrage premiul, nu ma entuziasmeaza programul, dar ma provoaca tema. inovatie? se ia un concept, se combina cu ceva impresii locale si se lanseaza in fabricatia de masa. eu am facut de doua ori acest lucru, inventand doua produse editoriale, in 2001 si in 2006, care au fost la vremea loc unicate in media ro
    eweek. prima si vreo doi-trei ani, singura revista despre modul de utilizare a tehnologiei informatiei in business. nu computere simandicoase, nu gadgeturi de fite, ci studii de caz despre companii care isi gestioneaza stocurile de marfuri si productie cu ajutorul unor aplicatii complexe, despre firme de distributie ale caror agenti de vanzari folosesc echipamente wireless si softuri de gestiune de relatie cu clientul, cu acces VPN mobil la baze de date centrale, cu stiri despre vendorii de software din tara asta, cu materiale de tendinte despre IT-ul romanesc.
    dar uite, am treaba si trebe sa inchid.
    oricum, inovatia este perceputa numai la nivel de corporatie si trebe aprobata dupa minim 1001 sedinte si slide-uri.
    multumesc pentru rabdare

  14. Pentru concurs:
    Aspectul de care ma voi lega in eseu este influenta tehnologiei informatiei (IT) in mass-media dupa 1989. Eu pornesc de la premiza ca cele mai importante evolutii in mass-media romaneasca dupa 1989 s-au inregistrat pornind de la IT.

    Cel mai important aspect al inovatiei in media a fost accesul mult mai facil la informatie. Pe de o parte, Internetul s-a dezvoltat in epoca post ‘89, atat ca si capacitate de a informa, cat si ca posibilitate de acces la informatie pentru multi oameni. A crescut cantitatea de informatie, a crescut accesul la ea, a fost doar un pas pana cand interactiunea umana sa fie facilitata de Internet. Beneficiile pentru presa au fost substantiale: pe de o parte puteai afla orice mult mai rapid, pe de alta parte puteai comunica tu mult mai rapid un mesaj.

    Din punctul meu de vedere insa ca schimbarea aceasta a fost una destul de lenta. Daca la BBC puteai vedea frecvent si inainte de anul 2000 cum privitorii puteau sa intre in contact cu prezentatorii unei emisiuni TV prin email, in Romania acest lucru a durat ceva mai mult pana cand emailul a devenit un standard in comunicatie. Mass-media in particular, si societatea romaneasca in ansamblu a fost destul de putin receptiva la aparitia Internetului. Abia in ultimii ani s-au realizat progrese semnificative in adoptarea pe scara larga a Internetului.

    Cum a reactionat mass-media la dezvoltarea Internetului?

    Presa scrisa a inceput, treptat si cu pasi siguri, sa isi posteze continut pe Internet. Daca primele versiuni ale site-urilor romanesti aveau un design mai degraba neatragator, cu timpul lucrurile s-au schimbat mult in bine. In prezent exista ziare care isi actualizeaza continutul online de mai multe ori pe zi. Apoi exista ziare care ofera continut online mai mult decat in varianta scrisa. Este un fapt revolutionar ca poti intra pe Internet si sa ai o revista a presei online, sau poti citi o insemnata parte din articolele pe care altfel ai fi nevoit sa platesti.

    Radioul de stat a fost nevoit, datorita concurentei posturilor private, sa furnizeze continut digital. Apoi inregistrarile si mixajul a trecut si el in zona digitala. Digitalizarea productiei de materiale pentru emisiunile radio a adus dupa ea scaderi de cost, timp, si efort.

    Televiziunea a evoluat insa diferit. Desigur, formatul occidental al unor televiziuni private (Pro TV, Antena 1) poate fi considerat o evolutie, insa pana la trecerea televiziunii de la format analog la format digital mai este inca ceva drum. Pentru mine, faptul ca o televiziune are un decor modern, emisiuni cu ritm alert, prezentatori cu carisma si filme cu box-office ridicat nu inseamna neaparat ca a existat o evolutie. Continutul efectiv al programelor este o chestiune subiectiva, si exista zone in care televiziunile private sunt mai slabe decat cele de stat (dorinta de a culturaliza publicul).

    Nu comentez acum justetea unor criterii precum moralitate, ce vreau sa spun este ca din punct de vedere tehnologic in felul in care sunt transmise programele TV nu au existat modificari fundamentale. In Romania predomina televiziunea prin cablu, televiziunea digitala este inca la inceput, iar formatul de inalta definitie (HD-TV) abia face primii pasi.

    Ca si contra-argument al prezentarii mele se poate mentiona faptul ca societatea romaneasca in ansamblul ei a fost in continua schimbare post-1989. Evolutia si dezvoltarea mass-media ar fi astfel un fapt inerent. Tind insa sa nu cred ca simpla tranzitie la o societate democratica ar aduce progres in mass-media. Si in SUA Internetul si digitalizarea au produs un scurt-circuit in felul in care cineva are acces la informatie.

    Concluzionand, IT-ul a adus schimbari importante in accesul la informatie si distribuirea ei. Presa scrisa a fost implicata direct in evolutia societatii digitale, radio-ul a progresat evident, iar in televizune schimbarile au fost pana acum in formatul emisiunilor. Televiziunea digitala este insa pe drum.

  15. Bun, este ora 0.00, incepe ziua de luni, iar eu trag linie pentru textele participante la concurs aici. Mulțumesc tuturor, repet că sunt bucuros de ce-a ieșit, iar câștigătorii își vor merita invitațiile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *