Tag Archives: Victor Ciutacu

Cizmari fără pantofi (în sensul netului)

Cine se vede bine pe net și cine nu se vede așa cum ar merita/ar trebui? Din căutările Google care duc la Comanescu.ro, am extras o listă de nume de oameni din comunicare cu diferite carențe de prezență pe net.

Dintotdeauna m-am distrat, ca și voi, de căutările ciudate pe care și le pescuiesc uneori bloggerii din propria interfață de Analytics, gen lista asta de la Simona Tache. La mine, e altfel: nu prea apar căutări excentrice, iar lista începe cu o mulțime de “Comanescu” sau “Cum să devii un Nimeni”, în diferite combinații. Aș putea să mă laud deci că am un blog targetat, că lumea caută ce vreau eu să găsească pe el, dar nu asta intenționez. E vorba de numele mai mult sau mai puțin cunoscute din industrie, pe care le găsesc pe listă.

Ce înseamnă un număr mare de căutări legate de cineva? O nevoie de informare, bineînțeles. Poate fi cineva foarte “hot” sau, dacă nu, de cineva mai puțin “hot”, dar care nu e de găsit în altă parte. În orice caz, oamenii de mai jos au o carență de Continue reading

,

Criza de brand a presei scrise: unde am greșit?

Recentele întâmplări de la “Academia Cațavencu”, care a făcut vrând-nevrând un pui pe nume “Kamikaze”, mă fac să mă gândesc la o socoteală referitoare la valoarea de brand a unor titluri de presă scrisă. Ce s-a întâmplat în ultima parte a anului trecut și primele luni ale acestuia a dus la:

– “Academia Cațavencu” ruptă-n două. Kamikazii aruncă diferite săgeți către fosta revistă, ceea ce nu poate fi de bine pentru ea.
– “Cotidianul” dispărut de pe tarabă, cu o ediție de Web ținută în viață de F 5, compania de net a lui Sorin Ovidiu Vîntu.
– “Evenimentul zilei” și “Capital” trecute la un proprietar român, Bobby Păunescu, legat de media care au susținut fățiș o parte a spectrului politic în campanie (B 1), cu toate conotațiile de brand care vin de aici.

Dacă nu pare mare lucru, să ne gândim la titlurile stabile: “Gândul” dă semne de vivacitate, nu numai prin clonarea pe net a layoutului de la Huffington Post, ci și prin unele subiecte bune din ultima vreme, dar n-a fost niciodată un ziar de peste 50 de mii de exemplare vândute, iar istoria lui începe în 2005. “Adevărul” zbârnâie ca tiraj, dar e legat ombilical de inserturile de cărți, iar conținutul propriu-zis nu a convins cu aplauze. La “România liberă” se pregătește (încă) o relansare, cu Mario Garcia, dar se știe cât au ajutat redesenările până acum: deloc.

Curios, în picioare rămân două branduri de la Intact Media Group (Voiculescu), “Jurnalul național”, cu evoluția lui ușor paralelă cu restul presei, ceea ce înseamnă și bine, și rău, și “Gazeta Sporturilor”, cu ale sale conotații serioase, date de scandalul Ridzi și alte eforturi editoriale, plus reputația directorului, Cătălin Tolontan.

Văzând lucrurile ca mai sus, putem trage concluzia că majoritatea brandurilor cu reputație din presa românească își pierd ceea ce au mai bun, dincolo de modul amenințător cum arată lucrurile dacă ne uităm la cifre și alte simptome de business. Scăderea de reputație nu înseamnă implozia tirajelor peste o lună, la fel cum orientarea editorială din prezent a “Adevărului”, nu cu totul convingătoare, poate însemna un tiraj considerabil prin artificii de publishing. Dar, pe termen mediu, acest gen de pierdere de status nu e de bine.

Dincolo de climatul economic general, toate cele de mai sus se suprapun peste schimbarea de generații din presa românească. De prin 2007-2008, șefii de gazetă din generația pre-1989, adică oameni precum Cornel Nistorescu, Sorin Roșca Stănescu sau Cristian Tudor Popescu (care intră numai biologic în această generație, fiindcă nu a făcut presă pe vremea lui Ceaușescu) au dispărut din fruntea redacțiilor. Cum spuneam și în alte locuri, în locul lor a venit generația din care fac parte, în jurul a 40 de ani, formată după 1989. Pare deci verosimil că o parte din responsabilitatea pentru cele de mai sus, și pentru altele, ne revine/îi revine acestei generații. Cum s-ar repartiza vina pe diferiții manageri de redacție, divizii și altele? Continue reading

,

eba face agenda

Am vrut să scriu de câteva ori asta, dar de fiecare dată m-am oprit, fiindcă în paranoia în care trăiesc politicienii și marile grupuri media s-ar fi putut crede că am optat cu nu știu cine și am făcut nu știu ce: Cine i-a zis Elenei Băsescu să-și ia un nick sau nume de internet și să caute un drum alternativ către scaunul de europarlamentar a făcut bine. Acroșa pe care eba o are la publicul de Dorobanți e neneglijabilă și chiar dacă lucrurile astea nu par politică, sunt.

Ca dovadă faptul că din gura ebei ies lucruri serioase, pe care politicienii de obicei le tac, fiindcă, de’, nu e convenabil să vorbești despre droguri, ce-avem noi cu asta?

Nu știu dacă poziția “probabil” favorabilă a domnișoarei eba (pe la 1:52) în problema herbală a fost premeditată sau e ceva ce i-a trecut prin cap acolo, pe loc, la Ciutacu (transcript aici), dar e genul de statement politic cu penetrare maximă în zone sociale de care politicul nu se ocupă. eba își va lua probabil carul de înjurături, dar pe ziua de azi a făcut agenda presei și dacă vreodată se pune problema legalizării (sau nu) a marijuanei eba are dreptul să-și asume o temă politică serioasă, cu impact, neglijată de toți politrucii care se ceartă pe aliniatul 419 din legea cu acquis-ul reglementării 3339465.

Toată treaba e să nu se sperie cineva din staff și s-o facă să dea înapoi, dacă cumva povestea a fost spontană. Dar poate că nu – spre deosebire de alte doamne din politică, specialiste în show-off, la fata președintelui văd o consecvență în asumarea stângăciei și o atitudine constantă gen “sunt mică, dar vreau să mă fac mare” care duc undeva. Ce zic consultanții se asortează cu alte cuvinte cu ce e ea.

P.S.: Vă dați seama ce beneficii îi aduce eba lui Traian Băsescu dacă ajunge în Parlamentul Europei în chip de (pseudo)independent?

UPDATE: eba s-a răzgândit.

Ciutacu s-a supărat în direct pe propriul post

De la Chinezu, unde mai puteți găsi un fragment asemănător. Ce s-a întâmplat, de fapt: s-a creat o înghesuială pe prime-time-ul Antenei 2, cu Mihai Morar și Irina Cordoneanu printre alții. “Vorbe grele” nu mai începe la oră fixă și nu mai are o durată clară. Așa cel puțin am înțeles, că furiosul nu răspunde la tel.

,

Meciuri interne la Realitatea-Cațavencu și Antene

Două meciuri apărute nu în grupurile de media, ci în interiorul lor. Pe primul l-a sesizat Șuțu – Traian Ungureanu reacționează pe blogul lui la blogul lui Pavel Lucescu, pornind de la un citat despre care presupune că e al lui Traian Băsescu. Sau nu știu – așa lasă să se înțeleagă Șuțu, care la rândul lui rimează “ciolan” cu colegii, ceea ce adaugă la tensiune.

Al doilea meci e la capătul celălalt al… spectrului jurnalistic. Deocamdată avem o lovitură de începere de la Ciutacu, aseară, la Sinteza zilei:

Victor Ciutacu: Am și eu două vorbe. Una la mână, că toată lumea așteaptă, nu plec la primărie cu Oprescu, la ziar și la antenă, și al doilea lucru, vreau să îl anunț pe analistul politic Cătălin Tolontan, coleg cu noi de trust, care a făcut „Gazeta sporturilor” portocalie, și prin care l-a băgat pe Blaga căpitan de echipă în pagina dedicată echipei naționale, că astăzi, 15 iunie, au fost alegerile, nu pe 15 mai cum au scris ei în „Gazeta sporturilor” mare, încercuit la mine. Pe 15 mai a fost ziua mea Cătăline, pe 15 iunie bucureștenii l-au ales pe Sorin Oprescu primar, și aș vrea să îți văd comentariile de înaltă ținută politică și revoluționară postate în „Gazeta sporturilor” așa cum ai făcut și acum, în care… ultima zi ne-a îndemnat să votăm „jos comunismul”. Domnul Tolontan, un analist politic de la „Gazeta sporturilor”.
Bucureștenii au votat conform îndemnului domnului Tolontan. Mihai Gâdea, într-o pagină de sport, eu sunt cititor de ziare de sport și făcător la un anumit moment, când ai… vorbim de echipa națională și de meciul cu Italia, și Blaga este căpitanul de echip, uite atâta pleașca, 28 de consilieri își așteaptă căpitanul. 15 mai, București, viitorul său. 13 mai România-Italia.
Valentin Stan: Lasă presa în pace.
Victor Ciutacu: Cum să las presa în pace? Că ne-au călcat în picioare ca pe hoții de cai, pentru că am avut tupeul să avem alte păreri decât Traian Băsescu, îndrăznesc să cred că în țara asta încă mai pot avea alte păreri decât ale lui Traian Băsescu.
Valentin Stan: Bucură-te că te-au călcat în picioare.
Victor Ciutacu: Asta e presă Oana?
Oana Stancu: Este probabil publicitate plătită, scrie publicitate aici.
Victor Ciutacu: Auzi mă. Este la modul în care domnul Tolontan…
Victor Ciutacu: Este modul în care domnul Tolontan decide deontologic să folosească „Gazeta sporturilor”…
Mihai Gâdea: Acum vorbiți despre „Gazeta sporturilor”, despre domnul Tolontan?
Victor Ciutacu: Păi l-ai avut în direct. Am avut-o și pe soția domnului…

Cătălin, ai legătura…

UPDATE: Cătălin Tolontan răspunde:

Iulian, din punctul meu de vedere nu e nici un meci intern, fie si pentru ca un meci presupune doi combatanti. Nu raspund, nu ma razboiesc, nu exista motive. GSP a gazduit publicitate electorala de la mai multe partide, Continue reading