Tag Archives: Umberto Eco

Layouturi pentru Șapte Seri

Dacă sunteți prietenii noștri, poate știți că la 1 martie Ana-Maria Caia a preluat Șapte Seri, ca redactor-șef. Dată fiind experiența mea matusalemică în materie de glossy și altele am făcut diverse lucruri pentru revistă, care e în momentul de față din ce în ce mai bine primită și face din ce în ce mai mulți bani. În caseta redacției sunt “consultant”, lucru pe care l-am anunțat și la portofoliu, dar în ultima vreme am produs o serie de layout-uri. Cu excepția rubricii din Dilema, e singura chestie legată de presă pe care o mai fac în momentul de față.

De ce fac layout mai nou? Cred că în 2015 trebuie să înveți să te exprimi și prin imagini. Pe lângă că-mi place. Continue reading

, ,

Scandal! Umberto Eco se uită la Sinteza zilei!

Numărul zero: Umberto Eco în aceeași vervă furioasă din Cimitirul din Praga, aceeași demonstrație de inventivitate juvenilă, ludică, dacă putem spune așa – aceleași descărcări de adrenalină intelectuală, greu de conceput la un autor de 83 de ani. Dar, de data asta, Eco nu ne mai oferă un bestiar al nebunilor ticăloși, conspiraționiști, ai secolului al XIX-lea, ci un inventar al mizeriei jurnalistice contemporane. Lectura îți provoacă o senzație contradictorie, de uluire și în același timp déjà vu, fiindcă diagnosticele formulate de italian se aplică la fix și presei românești – fie ea din aripa Gâdea sau din aripa Turcescu.  Continue reading

Cimitirul din Praga și începutul istoriei

Știm, Ministerul Adevărului al lui Orwell există. Dar minciunile cu care se ocupă sunt nu numai crezute, ci se și leagă într-un șirag hegelian, care duce istoria înainte: asta ar putea fi morala unei cărți cu un tâlc greu de sesizat, Cimitirul din Praga a lui Umberto Eco. Sau una din morale.

Cartea am citit-o și discutat-o cu Mihnea Măruță; cea care m-a făcut să scriu despre “Cimitir” e cronica lui cuminte și lămuritoare. În “Pendulul lui Foucault”, celălalt roman cu templieri și alte aiureli al lui Eco, “diabolicii” și teoriile conspirației se păstrau într-o anumită marginalitate. Le lipseau vigoarea, amplitudinea socială, persuasiunea. În “Cimitirul din Praga”, cele mai idioate invenții despre masoni, iezuiți sau evrei învârt – invențiile și nu evreii sau masonii – lumea ca un mecanism de ceas, cu toată relativa lor discreție (sau, din nou, marginalitate) raportat la spațiul public.

Leo Taxil

Așa arătau copertele broșurilor despre care vorbește Eco. Imagine de pe Wikipedia

De fapt, așa e și în 2011. Deschidem cutare sau cutare ziar și citim editorialul lui X. Plin de imbecilități reducționiste, gnoze din message kit-ul partidului care-l stipendiază, agramatism, răutate, frustrare, neîmplinire personală. Pe seama dușmanului se pun în circulație Continue reading

Cine sau ce e Assange de fapt?

Reținut de poliție sau nu, Julian Assange, personificarea WikiLeaks, e un erou neverosimil pentru niște vremuri pe măsură. Va salva el planeta sau nu?

Povestea lui Assange e rezumabilă. Australianul, care s-a ocupat cu hacking-ul sub numele de Mendax, a creat un loc, pe internet, unde oricine îi poate trimite documente secrete sau pe-aproape. Iar documentele au început să vină. Mai e loc de discuții? Continue reading