Cum se transformă o temă

O declaraţie a preşedintelui Băsescu de la World Blogging Forum a gâdilat orgoliile internauţilor:

În România putem găsi foarte mulţi ziarişti care s-au refugiat din presa scrisă în comunicarea pe Internet, fiindu-le mai scumpă libertatea decât preţul pe care-l aveau lucrând la ziare, care nu mai făceau deja o politică a publicului, ci făceau o politică a patronului.

“Cotidianul” îi dă azi un bobârnac preşedintelui cu o constatare în linii mari corectă: mulţi dintre cei mai citiţi bloggeri-jurnalişti provin mai ales din zona Voiculescu (Ciutacu, Bădin, Badea, Tolontan). Sau, pre limba titlurilor, “Tonomatele, în topul bloggerilor deontologi”.

E drept, Mircea Badea nu se consideră jurnalist şi nu are un discurs de tip jurnalistic. Totuşi, e destul de adevărat, mulţi dintre bloggerii-jurnalişti cu trafic provin din zona Antenelor. Ce nu se potriveşte? {Mai mult…}

Roșca Stănescu, capul lui Moțoc al presei românești

Bun, deci aşa cum ştiţi poate, că au anunţat prietenii de la HotNews.ro, am fost cooptat şi eu în proiectul Adenauer-HotNews-CJI prin care mai mulţi bloggeri se transformă în câinii de pază ai câinelui de pază numit presa “mare”, acum, în campanie, când lucrurile devin incendiare.

Subiectul zilei e înregistrarea aruncată pe piaţă ieri de “Curentul”, în care Sorin Roşca Stănescu încearcă să obţină informaţii despre conturile unor lideri PD-L de la Cătălin Macovei, şeful Agenţiei Naţionale pentru Integritate, după ce aduce vorba de două istorii incomode, posibil incriminatoare pentru acelaşi Cătălin Macovei: un raport al Curţii de Conturi pe care acesta l-ar fi blocat şi un împrumut pentru care Macovei a semnat în calitate de martor. Am analizat toată povestea pe Presa.nu, dar cum acolo nu ne dăm cu părerea, o să vin aici şi o să spun ce cred. {Mai mult…}

Startul lui Băsescu, fotbalismul lui Oprescu, stângismul lui Antonescu. Împreună, bineînțeles, cu Geoană

O invitaţie pe care am primit-o ieri dimineaţă de la Realitatea TV, ca să vorbim despre strategii de campanie şi candidaţi, m-a obligat să-mi fac temele cu privire la prezidenţiale. Fiindcă am făcut oarece săpături, vă propun şi vouă nişte concluzii care mi se par interesante:

1. Startul lui Traian Băsescu e bun. Cum argumentam şi aici, referendumul pentru unicameral e o idee portantă, actualul preşedinte are un program în sens public (şi nu al maculaturii de pe site-uri), cam minimal ce-i drept; unicameralul nu e o idee dezbătută în public serios şi nici nu mi se pare coloana vertebrală a unei campanii valide, dar e mai mult decât nimicul celorlalţi candidaţi. (Din nou, nu mă refer la programele pe puncte ale acestora, ci la lucrurile pentru care militează explicit.) Prin “De ce le e frică, nu scapă”, mesajul care a început să se vadă mai des decât “Băsescu pentru România” pe outdoor-uri, prezidentul pune în defensivă ceilalţi candidaţi şi formulează un enunţ negativ, aşa cum ne-a obişnuit, dar cu conotaţii constructive-pozitive, prin rudimentul de program (referendum).

2. Sloganurile sunt relativ civilizate, dar nu excelează cu nimic, la candidaţii importanţi. Să ne reamintim, în ordine alfabetică:

Antonescu: “România bunului-simţ”
Băsescu: “Băsescu pentru România”
Geoană: “Învingem împreună”
Oprescu: ”Hai, România”

Probabil că al lui Oprescu e cel mai curajos, iar al lui Geoană, cel mai conformist, cam cum zicea şi Şuţu. Al lui Antonescu seamănă cu ce aş fi aşteptat de la liderul PNL, dar, din păcate, {Mai mult…}