Mogulii noștri, mogulii lor și raportarea la public

“Evenimentul zilei” a făcut o poveste despre ceea ce se întâmplă în aceste zile în Realitatea-Caţavencu şi mi-a cerut şi mie părerea. Puteţi citi despre ce e vorba aici. Dar asta nu înseamnă că am, neapărat, vreo bucurie fiindcă structura media a lui Vîntu se face bucăţi. Stau şi mă gândesc de ce se face, în afara motivelor evidente. Poate că problema cu mogulii români nu e că sunt moguli. Ci, mai curând, că nu prea sunt. Sau în măsura în care nu sunt. Cum vine asta?

O să înţelegeţi ce vreau să spun dacă vă povestesc că anul trecut, un amic din Chişinău, om foarte serios, cu presă occidentală în CV, îmi spunea cu un dram de invidie: “Măi, dar voi nu staţi rău, dacă puteţi vorbi despre EBa aşa cum vorbiţi în media. La noi, numele lui Oleg (Voronin) nu se pronunţa înainte de 7 aprilie nici măcar pe stradă.” Da, e adevărat, la Chişinău sunt lucruri care nu se spun decât metaforic, în timp ce la Bucureşti se vorbeşte uneori prea mult. Dar morala poveştii e clară: unul sau mai mulţi poli de putere financiară, opuşi politicului, care să fundamenteze şi susţină media va să zică un fel de vis al oricărei democraţii. {Mai mult…}