În decembrie 1989 ne-am luat raţia de viitor

Orice revoluţie, sau răsturnare socială de proporţii, îşi are liderii şi în ultimă instanţă personificările ei, figurile legendare cu faţa întoarsă către viitor, pe care istoria, după caz, pune semnul plus sau minus. Pentru noi, românii, decembrie 1989 egal uciderea lui Ceauşescu, ceea ce e ca şi cum ai spune că Revoluţia Franceză înseamnă sfârşitul lui Ludovic al XVI-lea sau cea bolşevică e asasinarea lui Nicolae al II-lea. Din ecuaţie lipsesc, în ce ne priveşte, Robespierre, Danton, Marat, Lenin sau Troţki: cum am putea să îi identificăm pe aceştia cu Iliescu, Dinescu sau Mazilu? Lipsa unor figuri providenţiale înseamnă că… Read more »


Paricidul, Ceauşescu, România

De ce are succes filmul lui Andrei Ujică, “Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, în afara faptului că este construit pe o idee sclipitoare? Pentru că ne vorbeşte de un mister. Misterul Ceauşescu. Mai întâi o reverenţă pentru ideea cea bună: filmul e construit din imagini aprobate de Ceauşescu, deci e oarecum “brandul Ceauşescu”, aşa cum l-ar fi construit acesta. Dar, probabil, orice altă construcţie nouă ar fi atras publicul numeros despre care scriu cei care au văzut filmul. Pur şi simplu, (more…)