Tag Archives: Securitate

, ,

Internetul Lucrurilor: vise și spaime

Pe nesimțite, în discuțiile de zi cu zi se insinuează un termen misterios: Internetul (Tuturor) Lucrurilor, zis și Internet of Things, zis și IoT, Internet of Everything sau Internet of Me. De ce ne interesează asta? Fiindcă, de fapt, dacă aveți un televizor inteligent, IoT-ul a intrat deja la dumneavoastră în casă. Și, în timp ce beneficiile acestei subrețele care depășește vechea rețea sunt uriașe, felul în care ea va modifica lumea e greu de anticipat și include riscuri. Continue reading

,

Subiecte noi – protecția datelor personale

Termenul de realitate virtuală a început prin a fi un oximoron și sfârșește prin a fi un pleonasm, spune Nicolas Negroponte. Iar una din consecințele acestui enunț e că lumea digitală e un rezervor de subiecte din ce în ce mai serioase, cum ar fi datele personale și protecția lor. De aceea am acceptat cu drag invitația Asociației pentru Tehnologie și Internet și a ActiveWatch de a face parte din juriul concursului de articole pe această temă.

Dacă depășim palierul pe care lucrurile sună ca într-un jargon mai greu de înțeles, lista articolelor din concurs conține o serie întreagă de lucruri foarte interesante. Începem cu câștigătorii: Continue reading

De ce nu putem fi prieteni. Contextul istoric

Cred că undeva prin 1940, doctorul Mișu Teodorescu s-a înrolat în Armata Română, care se pregătea să o pornească alături de nemți către Răsărit. Era ofensiva către Est o cauză patriotică? Nu știu dacă doctorul Teodorescu o percepea așa. Fiindcă Mișu era prieten cu bunicul, Aurel Comănescu, iar acesta, tot medic, urma să aibă un copil, pe mama, născută în martie 1941. Doctorul Mișu a supraviețuit: l-am cunoscut în copilărie, cînta romanțe cu o voce dogită, foarte amuzant. Dar bunicul a plecat și el, la scurtă vreme, pe front, după ce a născut bunica. S-a înrolat voluntar, la rîndul lui, pentru ca familia și apropiații să nu spună că a fost un învîrtit de război. A ajuns pînă la Odessa, de unde a venit decorat, cu două icoane ortodoxe și o rană ulceroasă de șrapnel la picior, pentru ca să moară în 1973, cînd aveam șase ani.

O astfel de povestioară pare astăzi science fiction, mai ales că nu garantez pentru acuratețea detaliilor, ca în orice istorie de familie. De ce e de spus? Fiindcă prietenia, în România, e un tip de relație grevat de felurite impurități: interese, cîrdășii, raporturi ierarhice formale și mai ales informale. De trădare și egoism, violență, izbucniri de individualism și voință de putere. Cum am ajuns aici? Continue reading