Scurt, că-s pe fugă, despre BRAT și tiraje inexistente

Faptul că BRAT a început să scoată la iveală neregulile (în Adevărul, pe Dailybusiness.ro) legate de propriii membri mi se pare curajos, atâta timp cât astfel de lucruri nu sunt reglări de conturi interne. Sincer, nu mă aşteptam ca breasla să înceapă să facă ordine prin astfel de lucruri, de unde şi reacţia mea la speculaţiile lui Buşcu. N-am vreme acum decât de un hat tip pentru BRAT şi afirmaţia că ţin pariul, chiar dacă asta înseamnă să-l pierd Sunt în predări cu The Industry, o să revin după, în funcţie de cum evoluează lucrurile.

Un pariu pentru Bușcu: scuze contra demisie :-)

O amică mă trage de mânecă asupra zgomotului pe care a început să-l facă Doru Buşcu despre tirajul zice el artificial umflat al “României libere”. Povestea am aflat-o dintr-un interviu realizat de Anca Nicoleanu pe Jurnalul.ro, care trimite la un material din “Caţavencii”. Materialul originar nu l-am găsit pe net, dar, oricum, într-un fel sau altul Buşcu mă acuză de părtinire în privinţa “României libere”, pe motiv că sunt colaboratorul ziarului. Răspunsul meu e, desigur: Bullshit. Şi de aceea îi propun lui Buşcu următorul pariu:

• În ziua când se dovedeşte că tirajul “României libere” e cu totul altul decât cel care se vede în momentul respectiv în cifrele Biroului Român de Audit al Tirajelor (vreo 40 de mii de exemplare), şi anume din motive de “falsificări” BRAT, eu renunţ la calitatea, destul de puţin importantă pentru mine, de colaborator al “României libere”
• Dacă “România liberă” rămâne în BRAT aşa cum este, fără sancţiuni şi altele, până la 31 martie 2012, Buşcu scrie un textuleţ de scuze în revista pe care o conduce, acolo unde ar fi oricum obligat să-l scrie chiar de pe acum, fiindcă mi-a făcut un proces de intenţie. Ar fi probabil pentru prima oară când cineva de la Caţavencu şi-ar cere scuze public pentru ceva, cred Buşcu, în orice caz.

De ce am tupeul să propun toate astea: fiindcă în cei “trei ani” de care vorbeşte Buşcu în contextul “falsificărilor”, Biroul Român de Audit al Tirajelor, alias BRAT, la care şi Buşcu are acces ca şef de gazetă, le-a publicat pe ele, pe “falsificări”, iar eu nu am avut decât să iau act de ele, aşa, în afara BRAT cum mă situez.

Cu alte cuvinte, dacă toată lumea crede că “România liberă” vinde 40.000 de exemplare şi nu e adevărat, poate ar fi cazul să vedem şi cine pune în circulaţie aceste cifre şi cine buşcu’ meu e lăcusta care le-a girat ani de zile, ca director a diferite gazete membre ale organizaţiei şi participant tacit la “falsificare”, nu?

P.S.: {Mai mult…}

Complicitate prin SMS

Rămas fără soţie şi fără pretexte de a apărea la TV, Irinel Columbeanu a postat pe Youtube un mesaj în care spune că va candida la primărie. Dovadă de tâmpenie? Nu neapărat. Iri a câştigat deja prima bătălie, fiindcă presa serioasă, orice-ar mai însemna asta în 2012, s-a repezit să preia anunţul.

Nu numai “România liberă”, dar şi “Adevărul”, “Jurnalul naţional” şi “Evenimentul zilei” reiau filmul pe home page-ul site-urilor lor. Ultimul ziar îl vinde chiar cu strigarea “Exclusiv”. Oricât de prost am sta la capitolul “coeficient de inteligenţă” şi “profesionalism” în presă, e greu de imaginat că prietenii de la “Evenimentul” au crezut cu adevărat că se află în posesia unei exclusivităţi, atunci când s-au împiedicat de filmul cu Iri pe YouTube. Probabil că a fost o tentativă de a trage lucrurile de păr.

Toate acestea se întâmplau ieri, 3 ianuarie, după ce filmul fusese postat pe 2 şi, încă odată – în ziarele serioase, fiindcă apariţia în tabloide n-ar fi fost o problemă. Azi, ar trebui să vină la rând editorialiştii care să-şi dea ochii peste cap şi să susţină că aşa nu se mai poate. În această socoteală ar intra şi subsemnatul, dacă cineva ar avea chef să-i citească indignările. {Mai mult…}

The end of print media? More like the end of the print crisis...

The Romanian print advertising market has decreased, since the beginning of the crisis, from roughly 80 million to a value estimated between 24 and 27 million in 2011 (Mediaedge:cia and Initiative Media for The Industry). 2011 is the first year when print spendings will go below the Internet budgets. Titles such as “Gândul” have closed their paper edition (April 2011), while “Adevărul” lost more than two thirds of its sold circulation, since the first months of 2010. The crisis stroke badly the print segment of the media market, because economic fragility became an open door for the politicians’ and political parties’ influence and tabloid content got mixed in every publication’s formula.

In other words, things appear as they could not look any worse. Both newspapers journalists and their managers are depressive, quality titles have very little prestige left and even tabloids can complain about sold circulation.

An old logoplate of the "Adevărul" newspaper

Is it the extinction then? Not really. More like the bottom point. Or, in other words, more like the end of the crisis than the end of the print media. Obviously, print will cease to exist in its traditional form. Or it already ceased. But it’s more about a change of a business model. The decrease of the advertising spendings in the segment is only roughly 10%, 2011 versus 2010. So hopefully the market has settled down to 25-30 million euros/year. Sold circulation decrease, which also brings a decrease of the revenues, is more manifest for titles deprived of aggressive marketing (books and DVD’s inserts) such as “Adevărul” than for the rest of the market. It is organic, dealing with the consumers’ interest, to a smaller extent. So these days the issue is more the discovery of a new business model/sustainability recipe than about losing even more speed.  {Mai mult…}

O redacție și un brand

Această rubrică se referă în general la un om şi mai multe etichete. Azi e vorba de o etichetă şi mai mulţi oameni. Mai exact, de brandul “Academia Caţavencu”, care şi-a schimbat recent proprietarul, în urma licitaţiei.

Întâmplarea face ca noul proprietar să fie una şi aceeaşi persoană cu cel al “României libere”, Dan Grigore Adamescu, dar asta are mai puţină importanţă pentru rândurile care urmează. Problema e dacă suma pentru care a fost tranzacţionat brandul, ceva mai mult de 880 de mii de euro, e “adevărata valoare” a lui, orice-ar însemna asta. {Mai mult…}

Cum ar arăta o lume fără ziare? Păi uite-o!

De fapt, ştirea de media a zilei de azi – care a trecut neanunţată – e că vineri au fost concediaţi în jur de 40 de angajaţi de la “Jurnalul naţional”. Asta, cât timp preluarea Realităţii TV de către Elan Schwartzenberg fusese anunţată de Impact News sâmbătă, iar la conferinţa de azi omul de afaceri n-a spus decât lucruri previzibile, de genul că vede Realitatea TV ca pe o afacere şi că “nu tolerează” nu mai contează ce.

De ce e important? Fiindcă ceea ce se întâmplă la “Jurnalul naţional”, pus în contextul pieţei cotidienelor, începe să răspundă la întrebarea care circula acum câţiva ani, la începutul crizei, pe blogurile de media: Cum ar arăta o lume fără ziare?

Uite-aşa, cum o vedeţi Ştirea referitoare la “Jurnalul” întregeşte peisajul unei prese serioase pe punctul de a se face ţăndări, pauperizate şi reduse nu la tăcere, ci la scâncet de criza economică. Dar nu numai de ea, de criză.

E drept, de la criză nu mai sunt bani din reclamă şi, în plus, politicul presează probabil mai rău decât la începutul mandatului Năstase. Astea sunt, însă, numai un dat: de remarcat şi sancţionat e zelul sinucigaş cu care presa, prin ai săi “factori de decizie”, şi-a vârât capul în laţul creat de politicieni. {Mai mult…}

De mâine, scriu în "România liberă"

După ce, o vreme, am lipsit din paginile presei scrise, revin începând de mâine, în fiecare marţi, cu o rubrică numită Oameni şi etichete. Am ales România liberă fiindcă e unul din cotidienele quality al căror tiraj nu s-a făcut ţăndări în urma crizei. În plus, pe el nu scrie “mogul”, ci Dan Adamescu/WAZ, iar relansarea Garcia, ultima, mi se pare cea mai promiţătoare pe care am văzut-o recent.

Conform înţelegerii cu “România liberă”, textele integrale se vor găsi pe net numai pe Comanescu.ro. Iată-l pe primul:  {Mai mult…}

ymterviu.039.2. Dan Turturică: Estimarea de 100 de mii onorariu pentru Mario Garcia e exagerată

Cu o oarecare întârziere revin cu partea a doua a ymterviului despre “România liberă”, cu redactorul-şef al acestuia, Dan Cristian Turturică. E vorba în ea de elementele de poziţionare a cotidianului în format Garcia, reputaţia de publicaţie cu un public îmbătrânit şi argumentele din studii ale lui Turturică împotriva acestei reputaţii, ca şi diferenţa dintre art directorii români şi faimosul Garcia. Una de preţ, dar nu numai.

3:20:30 PM Iulian Comanescu: Poţi să-mi spui ceva despre estimarea de 100-150 de mii fee pentru Mario Garcia?

3:20:44 PM Dan Turturică: exagerata, evident

3:21:17 PM Iulian Comanescu: Pentru mine nu-i aşa evident. Habar n-am cât ia Garcia

3:21:20 PM Iulian Comanescu: Cum e cetăţeanul?

3:21:26 PM Dan Turturică: senzational

3:22:04 PM Dan Turturică: ca toti oamenii mari pe care i-am cunoscut in strainatate, pe cit de destept si de succes, pe atit de normal {Mai mult…}

ymterviu.039.1: Dan Turturică despre site-ul României libere. Comparație cu Beta.evz.ro

“România liberă” s-a relansat pe 15 martie, iar din 22 martie se vede pe internet şi noul site, mult mai bun decât cel anterior. S-a tot vorbit despre aportul lui Garcia, care a stârnit reacţii căldicele. Mie, cum spuneam la linkul de mai sus, mi se pare interesantă poziţionarea ca unic broadsheet generalist (care contează, cel puţin), cu 1,9 RON preţ pe exemplar, sensibil mai mult decât alte ziare de pe piaţă. E un loc pe care îl intuiam pentru “Cotidianul”, înainte de martie-aprilie 2007, când a fost clar că în loc de o creştere pe conţinut în continuare şi creşterea de preţ, urmează contrariul. Vorbim deci despre un ziar care încearcă să facă altceva, într-o piaţă foarte conservatoare şi pe alocuri cu totul lipsită de fantezie. De aceea, am considerat că merită să-mi dezmorţesc “întrebătorul” cu Dan Turturică, redactorul-şef al ziarului, şi să văd dacă pot să scot de la el mai mult decât a scos de pildă Petrişor Obae chiar în zilele relansării.

Începem molcom, cu o discuţie despre site, interesantă pentru profesionişti. În următoarele bucăţi din ymterviu (interviu pe messenger, pentru cei care au intrat aici după ce am renunţat să mai public astfel de conversaţii susţinut) va fi vorba de lucruri mai palpitante, ca trecerea “Evenimentului zilei” în proprietatea fraţilor Păunescu şi câte ceva despre întreaga piaţă de print din România, fee-ul real al lui Mario Garcia etc. {Mai mult…}

România liberă, esențialul: formatul și prețul mare

Ceea ce vedeţi a fost deja comentat: o schimbare radicală la singurul ziar cu aspiraţii care mai arăta ca în anii ’90. Detalii şi comentarii judicioase despre ceea ce a făcut Mario Garcia găsiţi la Cătălin Tolontan, care a vorbit pe tema asta cu cei mai cunoscuţi art directori români de ziar, Cristi Lipan şi Marian Toader. Mai multe sunt greu de spus despre grafică, cu excepţia faptului că unul din cei doi ar fi putut probabil gestiona o redesenare de o calitate asemănătoare, pentru mult mai puţini bani decât cei “100-150 de mii” ai lui Garcia.

Ar mai fi de spus doar că pagina I e foarte plină, mai ales în zona “above the fold”, jumătatea de sus a ziarului, care se vede pe tarabă dacă este împăturită. Fonturile şmale (condensate) de la titlurile de jos sunt funcţionale, ca şi restul layoutului, şi eu unul găsesc cel puţin cinci subiecte pe care le-aş citi: deschiderea ingenioasă cu Mutu, antidotul de soacră, povestea lui Dragoş Bucur (chiar dacă s-a mai spus pe alocuri, pare a fi focusată pe diabet), centrala nucleară din Transilvania şi zicerile lui Ion Iliescu.

Cu asta ajungem la miza reală a ceea ce se întâmplă la “România liberă”: conţinutul. {Mai mult…}