Povestea care urmează este despre un tip care face coperţi precum cele de mai jos, ce-a căutat el în România, de ce a contat şi unde s-ar putea întoarce.
Acum câteva săptămâni discutam cu Brăduţ despre un consultant străin care, de pe baricadele Ringier, a avut un aport important la definirea tabloidului românesc aşa cum e el şi în prezent, deci la principalul trend de pe piaţa cotidienelor: Peter Prior, care a participat la repoziţionarea “Libertatea” de la începutul acestui deceniu şi care, după ştirea mea, continuă să vină în România pentru “mentenanţă”. Ultima dată am avut de-a face cu Prior prin 2006, când am fost implicat într-un face lift al ziarului, care nu s-a prea văzut, din motive de plecare a echipei Halpert la Adevărul Holding.
Peter Prior e doar unul din oamenii de calibru pe care i-a trimis Ringier în România şi datorită cărora trustul a fost atât de influent. Un al doilea, pe care l-am cunoscut mai bine şi cu care am lucrat mai mult, este Stéphane Carpentier (foto mai jos), director creativ al grupului, care pleacă la Edipresse (Elveţia) de la sfârşitul lui septembrie.
Desigur că Ringier nu se va dărâma odată cu plecarea lui Carpentier, dar omul a relansat în jur de 40 de titluri din toată lumea pentru compania elveţiană, iar în România, şi-a pus amprenta decisiv pe “Unica”, “TV mania”, “Evenimentul zilei” şi cred că a dat o tuşă la mai toate publicaţiile din portofoliul românesc al companiei. Forma grafică din 2005 a “Evenimentului zilei” – în continuare, unul din cele mai frumoase ziare din România – i se datorează lui şi lui Marian Toader, iar la “Unica” a făcut prin 2002 o relansare decisivă. Era vorba printre altele de un logo cu literă groasă, în răspăr faţă de opinia comună, care spunea că la revistele pentru femei logoplate-urile se fac cu litere light. La “TV mania” a impus, de exemplu, foarte cititele pagini de capturi TV.
La toate acestea se adaugă trainingurile anuale pe care le-a inaugurat pentru art directorii Ringier, instructive şi amuzante. L-am ajutat şi eu, ca “mâna a doua”, acum vreo trei ani, la organizarea celui din România.
E clar din ce-am spus mai sus că un om de felul ăsta nu se ocupă doar cu layoutul. Dar, pentru că ziarele şi revistele sunt de 20 sau 30 de ani “produse”, tendinţa ownerului este ca odată la doi ani să schimbe packagingul. S-a văzut, în România, din 2005-2006 încoace, cât efect au face lifturile grafice atunci când nu sunt susţinute de o transformare editorială, la titluri ca “Ziua”, “Gândul” şi altele. Un tip de factura lui Stéphane procedează altfel. De la “ar fi cazul să facem ceva, hai să schimbăm layoutul” ajunge la motivele pentru care un layout ar putea fi aşa şi pe dincolo, deci chiar în miezul “produsului”. Aici survine de regulă o clarificare editorială importantă. Ce e publicaţia respectivă? Ce vrem de la ea? Care e publicul? Şi aşa mai departe.
De aici şi până la o mică revoluţie de resurse umane e doar un pas. Foarte zâmbăreţ şi pozitiv de felul lui, Carpentier face şi victime atunci când nu se poate altfel. Ştiu despre cel puţin un redactor-şef care a plecat la o relansare. Un consultant de factura asta îşi găseşte un număr de “băieţi deştepţi” şi dispuşi la schimbare, care de regulă au şi cu ce, şi creează nişte mecanisme şi proceduri informale de lucru. Cine nu ţine pasul rămâne pe din afară sau îşi pierde din atribuţii. Bineînţeles, consultanţii nu decid în astfel de situaţii, ci au de regulă de convins şi un manager că lucrurile nu sunt tocmai perfecte aşa cum erau până la venirea lor. Ceea ce nu e atât de simplu, fiindcă situaţia dinainte de relansare a fost girată chiar de managerul respectiv.
E vorba de o metodă care nu se prea găseşte în cărţile de management. Consultanţii de felul ăsta fac în loc să dea dispoziţii şi nu trag pe nimeni la răspundere. Chiar dacă vin de pe un palier superior al ierarhiei sau “de la centru”, infestează organizaţia de jos în sus. Preferă să asculte în loc să vorbească şi mult din ce ascultă constă în frustrări şi prostii ale oamenilor, pe care uneori reuşesc să le convertească în energii pozitive.
Dincolo de toată această gnoză, sunt câteva lucruri concrete pe care eu şi alţii le-am învăţat (sau cu privire la care am obţinut confirmare) de la Carpentier: {Mai mult…}
