În lipsa unor concluzii politice mai certe (refuz să mă ocup de politică aici, dar şi dacă m-aş ocupa, tot nu le-aş avea), ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii, Piaţa Unirii şi celelalte locuri în ultimele zile e un soi de repetiţie generală pentru modul cum va funcţiona media în acest an electoral şi, probabil, şi după el. Câteva simptome şi concluzii le ştim de pe acum:
Media tradiţională se comportă pur şi simplu dezgustător. Vizibil dezgustător, dincolo de analize şi alte evaluări mai fine. Orice om cu un coeficient de inteligenţă normal, nepolarizat politic, nu poate fi decât scârbit de tentativele de a trage spuza pe turta fiecăruia pe care le vedem în aceste zile. Pe televiziuni, singurul lucru care-ţi mai rămâne de făcut e montajul cu telecomanda: {Mai mult…}
Dilema veche mi-a cerut un text despre mass media şi modificarea percepţiei realităţii. Mie mi se pare mai degrabă că media pe stil nou prelungeşte realitatea cu un domeniu virtual, în loc să dubleze/reflecteze mai mult sau mai puţin fidel/modifice realitatea offline. Am scris în consecinţă, aşa cum se poate vedea mai jos.
În paranteză fie spus, apropo de scindarea Realităţii TV, de care m-au tot întrebat diverşi amici, nu prea am ce spune mai mult decât ce e la vale. Motivul? Nu mă interesează. Singura chestie pe care aş putea s-o adaug e că dacă tai o râmă în două, se regenerează în loc să moară.
“Noi facem realitatea!” scria, triumfător, după scindarea Realităţii TV din seara de 23 octombrie, sub noua siglă a noii RTV, cea care emite din vechiul sediu al Realităţii, cu vechea echipă, dar cu noul patron Sebastian Ghiţă. Simplă frustrare legată de foştii colegi, rămaşi sub sigla veche, dar în sediul nou?
Nu tocmai. Sau nu numai. Sloganul inventat pe genunchi – pe care autorii au neglijat să-l scrie cu majuscule, jocul de cuvinte ar fi fost perfect… – face parte dintr-o succesiune de mantre superstiţioase, cam cum sunt strigătele de luptă din arena politică. De talismane verbale, descântece confundate de proprietarul afacerii cu sloganele bine alese şi eficiente. Ceva ce poate fi analizat. Ca să ne ducă, desigur, la ideea de realitate. {Mai mult…}
De fapt, ştirea de media a zilei de azi – care a trecut neanunţată – e că vineri au fost concediaţi în jur de 40 de angajaţi de la “Jurnalul naţional”. Asta, cât timp preluarea Realităţii TV de către Elan Schwartzenberg fusese anunţată de Impact News sâmbătă, iar la conferinţa de azi omul de afaceri n-a spus decât lucruri previzibile, de genul că vede Realitatea TV ca pe o afacere şi că “nu tolerează” nu mai contează ce.
De ce e important? Fiindcă ceea ce se întâmplă la “Jurnalul naţional”, pus în contextul pieţei cotidienelor, începe să răspundă la întrebarea care circula acum câţiva ani, la începutul crizei, pe blogurile de media: Cum ar arăta o lume fără ziare?
Uite-aşa, cum o vedeţi Ştirea referitoare la “Jurnalul” întregeşte peisajul unei prese serioase pe punctul de a se face ţăndări, pauperizate şi reduse nu la tăcere, ci la scâncet de criza economică. Dar nu numai de ea, de criză.
E drept, de la criză nu mai sunt bani din reclamă şi, în plus, politicul presează probabil mai rău decât la începutul mandatului Năstase. Astea sunt, însă, numai un dat: de remarcat şi sancţionat e zelul sinucigaş cu care presa, prin ai săi “factori de decizie”, şi-a vârât capul în laţul creat de politicieni. {Mai mult…}
Daţi afară de la Realitatea TV, Adrian Ursu şi Oana Stancu au ajuns la Antena 3. Robert Turcescu, Ioana Molla şi Sanda Nicola, foşti la Realitatea, apar mai nou pe B 1 şi tot acolo au ajuns Ion Cristoiu şi Vlad Petreanu, ex-Antena 3. Şi, în fine, pentru ca să se închidă cercul, Radu Moraru a lăsat baltă B 1 pentru 10 TV, chiar dacă această televiziune abia se (mai) vede. Cine câştigă din toate aceste permutări, combinări şi mai ales aranjamente?
Itinerariile tuturor celor de mai sus sunt unul din semnele nervozităţii de pe piaţa TV, care a început să arate ca şi cum ar fi vorba de pregătiri de alegerile locale. Însă cei care fac aceste manevre uită că marile vedete sunt, pentru posturile pe care apar, personificări. O Andreea Esca se identifică cu PRO TV, la fel ca gazde americane gen Barbara Walters, Dan Rather sau Walter Cronkite. {Mai mult…}
Faţă de cazuri ca Tunisia, când au percutat cu o întârziere de vreo două zile fiindcă erau ocupate cu cine ştie ce prostii de politică internă, televiziunile româneşti de ştiri s-au aflat în avangarda brechin niusurilor în privinţa centralei de la Fukushima Daiichi. Ele nu numai că s-au depăşit pe sine, dar au reuşit să învingă detaşat televiziuni străine precum CNN-ul, la capitole ca temperatura miezului din reactoare şi altele, aşa cum se poate vedea din capturile de mai jos, făcute la câteva minute distanţă:
CNN, 11.45 ora României
Antena 3, 11.42 ora României
Se vede clar că acolo unde incompetenţii ăia de la CNN n-au alte idei decât situaţia din Japonia, Antena 3 {Mai mult…}
Aşa cum ştiu câţiva prieteni şi parteneri, în ultima vreme m-am ocupat de diferite proiecte legate de televiziune, prin Indie Studio şi nu numai. Fiindcă avem diferite negocieri în locuri destul de îndepărtate, unde DVD-urile de prezentare nu ajung atât de uşor, o platformă de prezentare video de internet a devenit strict necesară. Cum rezoluţia bună era şi ea la fel de necesară, am folosit Vimeo, cu un cont “plus”.
Aşa arată un cont customizat de Vimeo
După ce am făcut Vimeo.com/indiestudio, ni s-a părut că Indiestudio.ro nu mai prea are obiect de activitate, aşa că l-am pus să forwardeze la Vimeo.
Pentru cunoscători, un proiect lucrat de Indie pentru Realitatea TV prin 2008; ghici cine se-nveleşte în cearşafuri:
Stă în picioare comparaţia dintre Realitatea şi Antena 3, pe de o parte, şi Fox News, de cealaltă? Pornind de la ceea ce-am aflat la un colocviu de media de la Frankfurt, am încercat să văd cum se prezintă situaţia detaliat, într-un text pentru “Dilema”:
Ceea ce fac Antena 3 şi Realitatea TV pare o invenţie tipic românească: ştiri cu buget redus, tendenţiozitate politică, retorică simplistă şi violentă. Cine, într-o ţară civilizată, şi-ar permite aşa ceva la televizor? – tindem să ne întrebăm, roşi de obsesii localiste. Ei bine, îşi permite. Și mai precis, în SUA, cea mai liberală piaţă media din lume; iar televiziunea care face aşa ceva nu e prin vreo fundătură a cablului, ci se numeşte Fox, cea care a reuşit să bată zdravăn, ca ratinguri, CNN-ul de prin 2009 încoace.
Stă în picioare analogia Antena 3 – Realitatea – Fox? Înainte de a ne ocupa mai atent de ea, trebuie să menţionăm că nu e una autohtonă. {Mai mult…}
Ultimele Premii TV mania, care s-au dat acum o săptămână, reflectă destul de bine situaţia din piaţa TV a momentului. PRO TV şi Acasă TV au luat cinci “linguri de pantofi” din cele zece oficiale, iar Antena 1 a rămas de data asta fără nimic. Cel care a salvat oarecum onoarea grupului Voiculescu a fost… Mihai Gâdea, cu premiul pentru talk-show, de la Antena 3. Lista celor zece premii e aici, dar nu de ea vreau să mă leg, ştirea e veche de o săptămână.
Un lucru care ne-a preocupat pe noi, cei din juriul care a făcut nominalizările, în ultimii ani, era faptul că prea puţine se schimbă de la un an la altul. Motivul: după nominalizările noastre, premiile propriu-zise le dau cititorii, prin vot. “TV mania” face parte dintr-un grup care nu are şi televiziune (dacă nu scocotim cele 25% deţinute de Ringier la Kanal D, care nu prea contează), aşa că premisele de imparţialitate şi relevanţă există.
Andreea Esca s-a prezentat în persoană ca să ia al şaptelea premiu al Ştirilor PRO TV
Noutatea nu e că Andreea Esca a plecat acasă cu o distincţie. E adevărat, poate că PRO TV are afinităţi cu cititorii revistei, care sunt şi ei din categoria 18-49, urban, bla, bla, raportat la piaţa ghidurilor TV. Dar în anii trecuţi, Antena 1 mai primea câte ceva. De fapt, ce s-a întâmplat în ultimul timp, pe genuri tv? {Mai mult…}
Săptămâna trecută am fost la Frankfurt pe Oder, la ediţia a noua a “Days on Media Law”, organizate de Universitatea Europeană Viadrina şi Asociaţia Germană pentru Studii Est Europene. Prezentarea cu care am defilat eu se referă la Stenogramele Realitatea:
Celelalte luări de poziţie au fost mai filozofice, legate de sistemul legal, atunci când au vorbit occidentalii, şi mai factuale şi jurnalistice, dacă a fost vorba de invitaţii din Est. Câteva notiţe pe care le-am luat, cu scuze pentru eventualele inexactităţi, fiindcă am lucrat după traducerea din cască: {Mai mult…}
Revista 22 mi-a solicitat un comentariu referitor la scandalul stenogramelor Realitatea TV. Am mers pe ideea că mult din ce a vorbit Sorin Ovidiu Vîntu la telefon cu managerii lui e din categoria… vorbe şi că trebuie văzut cum s-au legat acestea de politica editorială a canalelor media din Realitatea-Caţavencu. Cu alte cuvinte:
Ce e important în scandalul stenogramelor? Dacă tiradele obscen-flamboyante ale lui Sorin Ovidiu Vântu au sau nu au efecte. Astfel de conversaţii au loc şi în alte grupuri media din România. Am asistat cu ochii mei la şuturi în pereţi de rigips, extremităţi băgate şi scoase şi altele asemenea pe oriunde m-am dus – şi aici e cazul să luaţi act de un conflict de interese, în ce mă priveşte: am colaborat şi cu Realitatea-Caţavencu, în chip de consultant independent, din 2006 încoace. A fost unul dintre clienţii mei. Acestea fiind zise, cine ce-a făcut dintre cei care-au vorbit la telefon? {Mai mult…}
Ştirea referitoare la “Jurnalul” întregeşte peisajul unei prese serioase pe punctul de a se face ţăndări, pauperizate şi reduse nu la tăcere, ci la scâncet de criza economică. Dar nu numai de ea, de criză.
