Tag Archives: PSD

,

Cine nu votează votează de fapt. Cu PSD

Aceasta nu e o postare pentru oameni foarte informați politic, e o postare pentru voi, cei mulți și mai puțin interesați de politică – cât se poate de justificabil, la felul cum ne-au dezamăgit politicienii până acum. Vouă vă spun un lucru cunoscut printre sociologi, jurnaliști, cei din apropierea partidelor: a nu te duce la vot înseamnă a da, de fapt, un vot, PSD. Toate sondajele de opinie spun că la o participare redusă, partidul care poate forma guvernul e PSD, împreună cu ALDE și, dacă intră în parlament, și PRU. Procentul care se vehiculează e 40% participare la vot, cam simetric cu scorul pe care l-ar putea obține PSD. Sub el, PSD crește, restul lumii scade. N-o să mă pierd în cifre fiindcă nu despre asta e vorba, ci despre o două sentimente sau idei inoperante în conjunctura electorală de mâine. Continue reading

Analize, Oameni și etichete, Politică

De ce a pierdut Nicușor Dan

Nicușor Dan a obținut un scor peste sondajele pre-alegeri la Primăria Capitalei; la ora la care scriu el nu este cunoscut, dar exit poll-urile îi acordă 29-30 de procente. Rezultatul pare bun pentru un om aflat la prima candidatură și o construcție politică foarte tânără, Uniunea Salvați Bucureștiul. Totuși, în campanie, matematicianul și-a dezamăgit constant potențialii fani. Probabil, nu i-ar fi fost greu să câștige, de unul singur sau obținând o retragere a lui Predoiu. Greșelile merită contabilizate și analizate.  Continue reading

, , ,

Bani de la Guvern pentru presa bolnavă, dar prietenoasă

Un raport al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) care va fi dat publicității chiar în ziua în care apare Dilema veche, joi, 19 iunie, cuprinde o indicație foarte interesantă despre politizarea mediei românești: publicitatea publică, adică banii dați de Guvern și agențiile acestuia presei, s-a ridicat în 2013 la aproape 77 de milioane de euro, o sumă foarte importantă comparativ cu volumul publicității comerciale, de 305 milioane. Din cauza procedurilor de atribuire, e puțin probabil că suplimentul de bani s-a dus la canalele media populare, omologate de public. Rămân cele cu surse de finanțare neclară, dar opțiuni partizane clare. Continue reading

,

Cu România-n gură

“România” și “român” sunt prezente în majoritatea sloganurilor de la europarlamentarele din acest an. Judecând după formulele-descânt, 12 din cele 15 campanii ale partidelor și ale independenților cât de cât vizibili sunt tot atâtea accese de naționalism sau localism, într-o Uniune Europeană care scârțâie, dar mai ales într-o țară în care Europa a venit la pachet cu criza și cu discordia României anti-PSD, iar euroentuziasmul din sondaje s-a topit ca gheața pe nisipul fierbinte.

Continue reading

,

De ce și cum e verdele noul portocaliu

Dilema veche mi-a dat ca temă să analizez felul cum partidele se împodobesc cu diferite culori, pentru un număr dedicat acestora, culorilor. Postez articolul și mai la vale, cu precizarea că începând de ieri revista e la chioșc:

Ce-au culorile cu partidele? Păi să vedem ce-au ele, culorile, cu noi, în general, pentru ca după aceea să vedem ce iese dacă vopsim în ele formațiunile politice. Sau, în fine, de ieșit iese fie roșu, fie galben-albastru, fie portocaliu. Dar de ce e așa?

Orice culoare are, în linii mari, două înțelesuri sau două paliere simbolice. Unul e cel arhetipal, general valabil, și un al doilea e cultural, dobândit. Roșul înseamnă viață, vitalitate, dar și violență, pericol, fiindcă se asociază cu sângele și focul și ambivalența lor. În schimb, purpura, apropiată de zona roșie, e imperială fiindcă e o culoare foarte rară în natură, proprie doar unor scoici care exclud aproape tot spectrul vizibil din radiația reflectată, cu excepția capetelor roșu și indigo. Rară înseamnă scumpă și scumpă înseamnă dorită de conducători. Probabil că împărații din stepă nu au avut acces deloc la ea (în ce s-o fi îmbrăcat Gengis Han?), așa că toate conotațiile de glorie și mărire sunt de tip cultural, legate de un anume loc și timp: Roma, Bizanțul și altele asemănătoare. Continue reading

Stânga lui Ponta și poza Roxanei

Roxana Golban, tânăra social-democrată care s-a dezbrăcat în Playboy, e un caz interesant: în destinul ei se bat cap în cap două seturi diferite de valori de stânga.

E adevărat, tânăra socialistă ar merita niște penitență măcar pe Wikipedia, poate chiar printr-o bibliotecă. Dar nu pe motiv că s-a dezbrăcat într-un studio foto, ci pentru că susține că asta e artă. Hugh Hefner, fondatorul Playboy, a afirmat răspicat, la începuturile din anii ’50 ale revistei, încărcătura erotică a fotografiilor publicate.

Primul Playboy (decembrie 1953)

Ceea ce Roxana Golban ar fi trebuit să afle la cercul de socialism revoluționar al TSD e următorul lucru: presupunând că nu e pornografie, nu e deloc musai Continue reading

Cine îl caută pe dracul pe blog îl găsește

Blogul te face mai cunoscut, și anume exact pentru lucrurile pentru care ai dori să fii cunoscut. Totuși, există și cazuri în care riști să-ți ruinezi imaginea. Iar unul din acestea e al lui Victor Ponta.

Președintele PSD a făcut vâlvă cu o însemnare de pe Blogponta.Wordpress.com, datată 12 decembrie, în care îl trimitea la dracul pe Traian Băsescu, pe motiv că “Băsescu-Scaraoțchi” își “bagă coada” peste tot.

Însemnarea e o tentativă împiedicată în genul cupletelor de Constantin Tănase. E violentă și scârțâie din punct de vedere retoric, după o introducere ezitantă în care Ponta își ia cu dificultate avânt ca să înceapă tirada. De la un președinte de partid, pe deasupra și avocat, te-ai putea aștepta la mai multe. Dar, pentru un politician român, modul cum dondăne Ponta pe blog nu e o surpriză. De ce ne ocupăm de el atunci? Continue reading