Tag Archives: Parlamentul European

Uncategorized

[Guest Post:] Îmi pare rău de Mircea Badea

Îmi pare rău de Mircea Badea. L-am cunoscut așa cum i-am cunoscut mai mult sau mai puțin pe toți cei din circuit. Oameni cu care te întâlnești, îi saluți, cu unii ajungi să lucrezi, să te împrietenești, cu alții rămâi distant și rece. Ca într-o bilă se învârt tot Bucureștiul și toată România, o bilă populată de cei de la televizor și de cei din imediata apropiere a acestuia. Bani, putere, glorie, faimă – cu toții înoată împreună, la vedere, în acvariul public. La un moment dat, ajungi să ai cam despre toți păreri. Știi cine minte, cine înșală, cine-i ticălos și cine e de treabă.  Continue reading

Sarkozy: vocea și căștile

Apariția lui Nicolas Sarkozy în prim-planul întâlnirii dintre FMI și Banca Mondială e un bun prilej pentru ca să îmi aduc aminte de un episod în care l-am văzut pe viu pe președintele în cauză. O serie de atribute mai greu de remarcat la TV sau în ziar explică o parte din priza pe care o are un astfel de lider.

Prin noiembrie 2007, mă aflam într-o vizită la Strasbourg, unde vedeam la lucru plenul Parlamentului European. Cei 788 de parlamentari erau prezenți aproape în păr în sala futuristă, cu aspect de navă galactică pe jumătate vie, unde votau paragrafe și amendamente de lege, într-un ritm care ar rușina total tentativele de legiferare din Camerele noastre. Sistemul nervos al navei era compus dintr-o complicată încrengătură de fire electrice, care legau între ele microfonul vorbitorului, translatorii în cele 27 de limbi ale Uniunii și, mai departe, căștile de pe pupitrele europarlamentarilor, dar și ale presei.  Continue reading

, ,

Păstorul și turma

Cu capitalul de imagine din 1989, László Tőkés ar fi putut fi omul care să unească românii și ungurii din Ardeal. E cel care îi dezbină.

Vicepreședintele Parlamentului European a fost un disident autentic. Contrar impresiei că evenimentele din decembrie 1989 au pornit doar întâmplător de la refuzul pastorului de a părăsi casa parohială, Tőkés are în CV o revistă clandestină pe nume Ellenpontok, la care a contribuit la începutul anilor ’80, și luări de poziție împotriva politicii regimului comunist legate de biserici, din cauza cărora a rămas fără parohie.

Ce s-a întâmplat după 1989? Continue reading