Cum m-am îmbogățit pe seama lui Eminescu, fără să vreau

În ianuarie, la vreo săptămână după ziua lui Eminescu, am postat la mine pe blog și în alte locuri o carte electronică cu Poesiile, ediția antumă a lui Maiorescu. Și e-book-urile au soarta lor, iar ceea ce s-a întâmplat cu al meu (sau, mai degrabă, al lui Eminescu) este instructiv.

Deși textele poetului sunt public domain și se găsesc în numeroase locuri pe Internet, nu exista nicăieri o ediție cumsecade electronică, pentru dispozitivele contemporane pe care se citesc cărți – tabletă, mobil sau Kindle. Pe gutenberg.org am dat peste un fișier care provine din Republica Moldova,… Read more »


Eminescopații de ieri și de azi

Abuzat ba în chip de proto-legionar (“Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire…”), ba ca precursor al socialismului (“Împărat și proletar”), Eminescu a fost de-a lungul timpului obiectul unor fantasmagorii nesfârșite. Interesant e că e în continuare pretextul productiv al unor astfel de lucruri. Ne-ar servi să le studiem? Eu zic că da. Încă de acum vreo cinci ani, când îmi scriam cartea despre imagine (Cum să devii un Nimeni), mi-a fost clar că gogoșile și fantasmagoriile spuse pe seama lui Eminescu îl transformă pe acesta într-un fel de personaj de tabloid avant la lettre. Oamenii serioși, de… Read more »


România plagiatoare și rădăcinile ei

Despre plagiat s-a tot vorbit în ultimii ani, mai ales în legătură cu politicienii. Dar, undeva sub știrile de-a-ntâia, în societatea românească există o pânză freatică de fenomene intelectuale (în sens larg), din care se naște blamata ciudățenie a copierii neasumate. Un inventar al acestora e util. Plagiatul a fost o temă de notorietate pe la începutul anilor ’90, pe când Eugen Barbu încă trăia. Printre acuzațiile la adresa acestui scriitor e și o frază memorabilă de la vremea respectivă, a lui Nicolae Manolescu. Înainte de a decide dacă domnul Eugen Barbu e un mare scriitor sau un scriitor mai… Read more »