Tag Archives: Leni Riefenstahl

,

Inglorious Basterds: Riefenstahl în culori și Tarantino, moralist

Apetit pentru violență amestecat(ă) cu umor, binecunoscuta pasiune pentru filme etalată în referințe la “Dirty Dozen” și westernuri spaghetti, un Cristoph Waltz care acaparează filmul deși Brad Pitt e în același timp surprinzător și la înălțime, la fel ca europenii Melanie Laurent sau Michael Fassbender, cel mai bun Tarantino de la “Pulp Fiction” încoace: cam astea au fost toate punctele, obligatorii, atinse în cronicile unor tipi pe care-i citesc după ce văd un film, ca James Bernardinelli sau metafizicianul Roger Ebert. Eu totuși am văzut altceva în “Inglorious Basterds”: influențe din Leni Riefenstahl, ambițioasa și talentata actriță și regizoare germană care a mizat pe naziști – și a pierdut. Riefenstahl este autoarea unor tulburătoare, poetice și tocmai de aceea foarte pernicioase glorificări ale lui Hitler precum “Triumful voinței”, un fel de mega-reportaj de la Congresul Partidului Național-Socialist din 1935, care în același timp au scos-o din circulație după război, în chip de colaboratoare a Führerului, și au fixat standarde greu de atins în materie de propagandă politică.

În ultimele capitole (așa se cheamă) din “Inglorious Basterds” găsim o fascinație pentru simbolistica nazistă care ar fi fost caracterizată drept bizară, dacă bizarul n-ar fi nota dominantă a filmelor lui Tarantino. Am senzația că fasciile, svasticile, uniformele, zona roșie-stacojie-brună a spectrului sunt etalate cu o satisfacție secretă care nu e exclus să aibă de-a face cu succesul de box office al filmului.

“Triumful voinței”, filmul de propagandă nazistă, a fost multă vreme pus la index și azi nu e prezentat decât din considerente de studiu, aceleași din care vă propun și eu un fragment. La Leni Riefenstahl, lucrurile arătau cam în felul următor: Continue reading