Tag Archives: leapșa

,

Unde au greșit Bușcu și Ciutacu

“Academia Cațavencu” s-a rupt în două, “Cotidianul” nu mai e pe print, “Evenimentul zilei” trece în proprietatea unor români cu bube prin anii ’90 (frații Păunescu). Așa cum spuneam acum câteva zile, aici, putem vorbi de o pierdere globală de reputație în presa (cel puțin cotidiană) românească. Lucrurile se leagă și de modul cum generația mea, în jur de 40 de ani, a gestionat situația lăsată de bătrânii lupi Cristian Tudor Popescu, Sorin Roșca Stănescu sau Cornel Nistorescu. Fiindcă problema mă pasionează vag autocritic, am adresat întrebarea “Unde am greșit?” mai multor oameni care au avut diferite poziții în managementul ziarelor. După răspunsurile lui Fumurescu, Măruță și Rogozanu, iată ce spun Doru Bușcu de la Realitatea-Cațavencu și Victor Ciutacu de la “Jurnalul național”/Vorbe grele: Continue reading

Ce cităm și cum cităm

Subiectiv vrea să știe în ce condiții aș cita sursa unei informații apărute pe un blog într-un articol publicat în ziar. Cine face purici de mai multă vreme pe un blog și a dat măcar una-două informații în premieră își închipuie unde bate Subiectiv: presa preia informațiile de pe bloguri fără să le menționeze sursa.

Un răspuns direct întâi: aș cita și am citat într-un ziar ceva găsit pe un blog în aceeași situație în care aș cita și am citat informații aici, pe blog. Adică atunci când bloggerul cutare vine cu o știre din punctul meu de vedere exclusivă. Continue reading

Și bicicleta se duce la… Diana Tușa (ro)

Diana Tusa + eu

Tura mea de leapșă de la Dragoș Bucurenci/Cicloteque s-a terminat. Bicicleta pe care am luat-o se duce la Diana Tușa, june politician liberal. Am ales-o pe Diana fiindcă e cu o pedală pe blog și cu alta în Camera Deputaților, ca să spun așa – ca să vadă și politicienii, cu alte cuvinte, cam cum e Bucureștiul atunci când te dai jos de la volan. Bănuiesc sau sper ca bicicleta să se ducă de la Diana la un alt politician, ceea ce are sens dacă ne gândim că e și un pic de militantism în ceea ce a lansat Dragoș.

Cu toate reținerile legate de faptul că nu s-a suit pe bicicletă de ani de zile (ca și mine, înainte de a încăleca luni), Diana mi s-a părut genul de om receptiv la experiența asta. Probabil că va vedea și va scrie la ea pe blog ceea ce am văzut și eu: Continue reading

Cu bicicleta prin București

Dragoș Bucurenci a avut ideea de a lansa o leapșă ecologistă prin trei biciclete oferite unor bloggeri timp de trei zile, după care se vor duce mai departe la alți bloggeri. Am acceptat fără rezerve, fiindcă îmi place să merg cu bicicleta și voiam să văd dacă dracul e chiar atât de negru în București. Primele constatări, după o tură între Facultatea de Drept și Bulevardul Carol:

– se poate merge pe două roți (și fără motor) prin București
– problema sunt mai ales oamenii, fiindcă e mai cu scaun la cap (și șa sub tine) să mergi pe trotuar pe arterele mari, mașinile sunt mai spăimoase decât în copilăria mea, când băteam orașul cu Pegasul sau “semicursiera” rusească. Chiar acolo unde sunt benzi pentru biciclete, nu vă așteptați ca pietonii să le ocolească. Valabil și pentru nesimțiții care își parchează mașinile în zonă
– se circulă foarte repede, bicicletele lui Bucurenci sunt clasice, cu torpedou, frână de picior și fără viteze, dar ajungi fără efort la 20 și ceva de kilometri pe oră, ceea ce îți furnizează probabil o medie orară mai bună decât la volan, dat fiind modul cum te poți strecura la stopuri, traversa pe traversările de pietoni ș.a.m.d.
– polițiștii nu au probleme cu tine.

Știu că-s constatări mai de ageamiu într-ale bicicletei, dar în definitiv, noi, cei care nu prea folosim vehiculul ăsta, suntem mai mulți decât cei care îl folosesc.

Una peste alta, e tentant. Plec acum spre Romana, unde am o întâlnire, bineînțeles pe bicicletă. O să cronometrez și vă țin la curent și cu Continue reading

Răspunsuri la două lepșe – despre independență și accesul la agențiile de presă

Ei, da, cuvântul ăsta, “leapșa” are și plural, ceea ce îmi ușurează scrierea acestui post.

– Cosmin Vaman mă întreabă față de ce mi-aș dori să fiu independent. E o întrebare deșteaptă, care în cazul meu a venit prea târziu, fiindcă am devenit independent acum vreo doi ani și jumătate, cu fima pe care am început-o atunci. Desigur că asta înseamnă acuzații că sunt vândut mai multora în același timp, și într-un sens așa și e, fiindcă am un număr de clienți de care depind. Totuși, prefer situația asta celei mai comode, dar mai puțin stimulatoare și bănoase în care ești salariat și leafa îți intră la sigur la fiecare sfârșit de lună. Ca să îi dau totuși un răspuns propriu-zis la întrebare lui Cosmin, voi spune că aș vrea să mă pot declara independent de traficul de la orele de vârf din București, care uneori îmi încurcă treburile, oricât aș ține la punctualitate. Asta în lipsă de ceva mai important.

– Mihnea de la Codexpolitic.us vrea să știe cum mi se pare ideea ca agențiile românești să dea conținut bloggerilor pe gratis. În primul rând, nu bag mâna-n foc că Agerpres (ex-Rompres), Mediafax sau NewsIn ar fi dispuse să facă așa ceva. În al doilea, conținutul e în bună parte disponibil la liber deja, măcar sub formă de lead (primul paragraf). În al treilea, una din premisele de succes ale bloggingului este informația proprie, de negăsit la sursele clasice, pe care nu e strict necesar să o ai, dar te ajută foarte tare când e. Altfel, așa, în abstract, m-aș bucura să am acces la un cont de agenție pe gratis, dar nu văd de ce mi-ar oferi o agenție de presă așa ceva, din motive altele decât promovarea ei, a agenției.

Dacă citiți ceea ce a scris Mihnea, vedeți de altfel că întrebarea pornește de la premisa unui acces egal la informație între ziariști și bloggeri. Mai filozofic vorbind, eu cred că diferența o face doar Continue reading

Ce discurs politic îmi place?

Am primit o întrebare de la Dorina Guțu, cu privire la discursul meu politic preferat. Nu prea vorbesc despre politică aici, inclusiv pentru că am fost implicat în două campanii, dar fiindcă am fost întrebat, răspund.

N-am o captură de YouTube sau un text preferat, dar cred că în România de azi un discurs politic bun trebuie să aibă câteva însușiri:

1. neconflictual. Politicienii români încearcă și uneori reușesc foarte bine să-și definească identitatea criticând adversarul, după modelul lui Traian Băsescu. E o situație specifică pentru comunicarea politică, fiindcă în cea de business brandul X nu poate merge foarte departe cu înjurăturile la adresa brandului concurent Y. Totuși, în România bătaia cu vorbe a ajuns la un nivel insuportabil, iar publicul fuge de ea, fiindcă nu mai înțelege, așa cum argumentam mai detaliat aici, cu efectele negative pentru politicieni și popularitatea lor care decurg.

2. specific/pe ofertă proprie. Politicienii trebuie să-și găsesască teme personale, iar ceea ce spun trebuie să fie rezultatul acțiunii politice. Mi se părea că toată scena politică e reactivă la ceea ce face Băsescu și m-am mirat când Continue reading

Leapșa de cărți – algo en Espanol

A ajuns și la mine, de la Decent. Ideea e să iei cea mai apropiată carte de tine, să o deschizi la o anumită pagină și să copiezi patru propoziții. Cu riscul de a enerva, dar ca să nu trișez – la mine e în spaniolă:

“Alli donde comen tu y tus amigos”, pensaba, pero no lo dijo. Sintio que el hombre apoyaba los dedos en su codo, sonriendo, y la invitaba a subir a la gondola. Se dejo llevar, casi intimidada, pero la sombra del aburrimento se borro de golpe como arrastrada por el gesto de Dino al clavar la pala del remo en el fondo de la laguna e impulsar la gondola con un limpio gesto en el que apenas se advertia el esfuerzo.

Julio Cortazar, “Alguien que anda por ahi”, o bucățică din “La barca, o nueva visita a Venecia”. E vorba de o tanti îmboldită să urce într-o gondolă, ceea ce și face.

Acum la partea mai grea. Regulile și cei șase bloggeri la care se duce leapșa:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Bloggerii: unu (vreun fragment de teorie macro?), doi (se va mira cu scabroasa cochetărie care îl caracterizează că l-am crezut în stare să aibă vreo carte), trei (ăsta precis are, măcar pe alea pe care le-a scris), patru (Maestrul, sperăm să fie pe recepție), cinci (și Margareta, știe ea de ce), șase (băăăăi, dooomniloruleeee! – o auzi?).