Tag Archives: George W. Bush

Hipsterul din Centrul Vechi

Ce e cu adevărat subversiv, letal în protestele care au loc în piețe în aceste zile? Nici reinventarea Molotoavelor, nici transformarea pavelelor în proiectile și nici vitrinele sparte. Ceea ce e cu adevărat subversiv și de lungă durată e râsul unui jandarm, atunci când un hipster cu șapcă și fular îi face o temenea cu palmele lipite, găurind scutul de plastic gros cu un zâmbet malițios. Printre excesele sporadice ale protestatarilor scoate capul un tip social răspândit numeric, cu caracteristici personale redutabile, care și-a schimbat până acum propria soartă și are destule resurse pentru a o schimba și pe cea a României.

Fotografie de Vlad Ilaș

Fotografie de Vlad Ilaș

Un nume care a fost pomenit adesea pentru o asemenea persoană, în presă și mai ales pe rețelele sociale, e cel de hipster. Denumirea se leagă de faptul că protestele se desfășoară aproape de barurile din Centrul Vechi, plin în zilele de week-end, când mișcarea stradală a explodat. Pe undeva prin zonă, Vlad Ilaș a făcut fotografia de la care am pornit.

Dar ce este un hipster? Continue reading

George W. Bush, ironizat într-o reclamă Philips

George W. Bush promovează în ziarele britanice un charger Philips, chiar în ziua adresei inaugurale a succesorului său Barack Obama. Ideea aparține agenției DDB din Londra. Mă întreb: A fost contactat/a primit bani George W. pentru apariția asta? În mod normal, ar trebui să existe acordul viitorului fost președinte.

Sursa.

,

Despre degradarea discursurilor politice. La ei și la noi

Un review la “The Anti-Intellectual Presidency: The Decline of Presidential Rhetoric from George Washington to George W. Bush”, publicat de “First Things”, cuprinde câteva constatări interesante cu privire la discursurile președinților SUA. Ervin T. Lim, autorul volumului, spune, printre altele, următoarele:

– lungimea propozițiilor a scăzut, la fel ca și nivelul lexicului folosit
– rutina “frază cheie, punchy, care caută aplauze” a apărut în administrația Nixon
– logosul (argumentația logică), unul din cei trei constituenți ai retoricii, după Artistotel, alături de pathos (emoție) și ethos (credibilitate), a fost eclipsat în discursurile prezidențiale. Bush “W” accentua pathos-ul, care se obține, nebanal, și prin platitudini în retorica politică
– un sincron TV (declarație) măsura în medie 42 de secunde pe vremea lui Nixon și a scăzut către 8 secunde în 2000 (pe televiziunile americane)
– pasajele explicative din discursurile lui Woodrow Wilson și Franklin Delano Roosevelt nu se mai regăsesc în speech-urile de azi
– oratoria lasă loc stilului/strategiei conversațional(e), la Bill Clinton de pildă.

Desigur că modul cum vorbesc președinții SUA spune ceva și despre felul cum se întâmplă/spun lucrurile în politica românească. Totuși, nu trebuie să ne grăbim să constatăm similitudinea perfectă, fiindcă diferențele sunt poate mai importante decât direcția în care merge lumea: Continue reading