Tag Archives: George Orwell

, ,

ymterviu.047: Cu Mona Dîrțu despre subiectivitate, obiectivitate, imperialism, americanism, jurnalism

Mona Dîrțu e genul de personaj discret în public, dar cu un CV impresionant și fani necondiționați în breaslă. După ce a trecut pe la Monitorul și Business Magazin, a pus pe roate una din puținele idei creative și solide din Realitatea-Cațavencu, Money Express, o revistă de business deplasată puțin spre actualitate generală și story de personaj, care merita o soartă mai bună decât a avut. La fel ca și TVRInfo.ro, mașinăria de știri digitale a TVR, pe care Mona a pus-o la punct în mandatul Lăzescu. Discuția de mai jos am început-o prietenește, dar de la un punct încolo mi-am dat seama că în ea apar lucruri relevante pentru oricine e interesat de locul unde se duce jurnalismul și ceea ce vine după el.

Iulian Comanescu: …dracu’ știe. Am scris ceva bun despre televiziuni. Ai citit cumva Simulacra and simulation a lui Baudrillard?

Mona Dîrțu: Nu.

Iulian Comanescu: Îți distruge orice iluzii despre presa așa cum ți-ai dori-o.

Mona Dîrțu: Citit. Fain textul.

Iulian Comanescu: Meritul lui Baudrillard, în mare parte. Chestia aia cu simulacrul care devorează realul. N-am citit toată cartea, sunt curios unde duce. Am ajuns într-un loc în care spune despre Watergate că deconspirarea s-a produs exact cu mijloacele fărădelegii, așa ceva. Și că n-ar fi existat “scandal” dacă nu exista reflectarea media. Îți sună familiar, nu? În capul meu toate astea au legătură cu formula de incertitudine a lui Heisenberg, dacă mai ții minte.

Mona Dîrțu: Zice Baudrillard de Heisenberg? Sau e comparația ta? Continue reading

Poți să-ți faci PR chiar și dacă Orwell zice de rău de tine

În 1984 a lui Orwell există o cameră pe nume Room 101, a celor mai rele temeri, cea în care are loc stadiul final al torturii. După unele presupuneri, numele încăperii vine de la Room 101 din BBC, unde Orwell a lucrat în timpul războiului și puțin după. BBC despre care scriitorul a lăsat niște pagini nu tocmai măgulitoare, referitoare la propagandă și știrile deformate legate de aceasta.

Acum câțiva ani, BBC a luat decizia de a demola Room 101, lucru care s-ar fi putut lăsa cu reacții nu tocmai amabile din partea unei prese care știe să scotocească după astfel de subiecte. Ce se putea face? Simplu, BBC a chemat o artistă plastică pe nume Rachel Whiteread ca să facă un mulaj al camerei și a realizat un documentar pe tema asta, pe care l-am găsit pe YouTube:

Continue reading

Trezia de cuvinte

Sorin Pâslaru de la “Ziarul financiar” se întreba, zilele trecute, cum de Alexandru Nazare, foarte tânărul (32 de ani) ministru al transporturilor, folosește construcții bizare gen “A lipsit coerența în prioritizare” sau “e un lucru pe care îl facem cu expertiză internațională”, din moment ce avea doar nouă ani în 1989. Se dovedește că limba de lemn nu e apanajul comunismului. Dar cum vine asta?

Dacă sintagma limbă de lemn a apărut în Franța prin anii ’70, pentru a fi examinată de Fraoise Thom în volumul omonim apărut în 1987, fenomenul e cunoscut mult mai de mult. În Politics and the English Language (1946), George Orwell vorbește despre el fără a-i da un nume și fără referiri la comunism. Se poate spune că la Orwell e vorba de birocrația care secretă un cocon de cuvinte, constând în clișee, cuvinte fără sens, prețiozitate, toate ascunzând realitatea nu numai cu intenție, ci și fără. Iar din acest punct de vedere, apucăturile vagi-neologistice ale ministrului Nazare sunt explicabile: Continue reading