Ouatu și România travestită

Încurajat febril de fani și plin de fanfaronadă în presa locală, Cezar Ouatu nu a reușit decât un loc 13 la Eurovision. În schimb, el s-ar putea clasa pe locul I în topul celor mai penibile dintre penibilele noastre prestații la concursul de muzică. Din păcate, asta nu e o simplă curiozitate, fiindcă Ouatu și alții ca el au susținătorii lui și un astfel de personaj ne-ar putea reprezenta, cum se spune, și în contexte mai serioase decât un spectacol TV lipsit de pretenții. (more…)


De ce să iei Eurovisionul în serios?

Ca în fiecare an, finala Eurovision pe România nu numai că a făcut un rating bunicel pentru TVR, dar a stârnit și o mulțime de discuții despre câștigător, cei care meritau să câștige în locul lui și așa mai departe. Pe de altă parte, în cercurile cultivate există un consens referitor la faptul că România, și nu numai ea, e reprezentată la Eurovision de paiațe. Și atunci, de ce se vorbește și se scrie atâta despre concurs? Prin 2006, eram la Praga, unde luam notițe la un seminar despre jurnalismul legat de afacerile europene și aderarea la UE. Cel mai… Read more »


O lecţie de journablogging de la Heidi Stephens/The Guardian

Eurovision este un fel de coş de gunoi pentru melodiile executate la comandă de diverşi compozitori bine cotaţi în ţările lor, majoritatea specializaţi oricum în kitsch (da, ştiu, la UK a fost Andrew Lloyd Weber, dar totuşi…). Subiectul cu votul politic a fost deja scris, o analiză de director de imagine la toată nebunia cu scena din LCD-uri (cred) e prea criptică chiar şi pentru voi, cei care citiţi acest blog, iar eu nu sunt director de imagine. Ce rămâne de făcut? Pe ei, pe mama lor! de Heidi Stephens de la The Guardian. De obicei invectivele de… Read more »