Tag Archives: Eurovision

Ouatu și România travestită

Încurajat febril de fani și plin de fanfaronadă în presa locală, Cezar Ouatu nu a reușit decât un loc 13 la Eurovision. În schimb, el s-ar putea clasa pe locul I în topul celor mai penibile dintre penibilele noastre prestații la concursul de muzică. Din păcate, asta nu e o simplă curiozitate, fiindcă Ouatu și alții ca el au susținătorii lui și un astfel de personaj ne-ar putea reprezenta, cum se spune, și în contexte mai serioase decât un spectacol TV lipsit de pretenții. Continue reading

De ce să iei Eurovisionul în serios?

Ca în fiecare an, finala Eurovision pe România nu numai că a făcut un rating bunicel pentru TVR, dar a stârnit și o mulțime de discuții despre câștigător, cei care meritau să câștige în locul lui și așa mai departe. Pe de altă parte, în cercurile cultivate există un consens referitor la faptul că România, și nu numai ea, e reprezentată la Eurovision de paiațe. Și atunci, de ce se vorbește și se scrie atâta despre concurs?

Prin 2006, eram la Praga, unde luam notițe la un seminar despre jurnalismul legat de afacerile europene și aderarea la UE. Cel mai interesant trainer, din punctul meu de vedere, a fost un jurnalist britanic, pe nume Graham Bowley, pe vremea aceea la Financial Times [acum, la New York Times]. Deși ziarul la care lucra Bowley era – și este – una din publicațiile cele mai bine informate în dificilele chichițe ale politicii europene, jurnalistul pe care îl urmăream ne-a spus două lucruri frapante. Primul, că o poveste bună, legată de Uniunea Europeană, se găsește oriunde altundeva decât la Bruxelles. Instituțiile nu interesează pe nimeni. Și al doilea, înrudit cu primul, că temele mari, de interes pentru public, legate de aceeași Uniune sunt în număr de trei: UEFA Champions League, migrația forței de muncă și, v-ați dat seama, Eurovision.

Totuși, asta mai degrabă întărește decât explică interesul publicului pentru concurs. Dar cărui fapt i se datorează acesta? Continue reading

O lecție de journablogging de la Heidi Stephens/The Guardian

Eurovision este un fel de coș de gunoi pentru melodiile executate la comandă de diverși compozitori bine cotați în țările lor, majoritatea specializați oricum în kitsch (da, știu, la UK a fost Andrew Lloyd Weber, dar totuși…). Subiectul cu votul politic a fost deja scris, o analiză de director de imagine la toată nebunia cu scena din LCD-uri (cred) e prea criptică chiar și pentru voi, cei care citiți acest blog, iar eu nu sunt director de imagine. Ce rămâne de făcut? Pe ei, pe mama lor! de Heidi Stephens de la The Guardian.

De obicei invectivele de genul ăsta, cronicarul care stă-la-televizor-și-face-pe-toată-lumea-de-rahat sunt deplasate sau deplasat. De data asta era cazul. Fragmentele despre Moldova și România, în, ăăă, română, pentru grăbiți:

9.00 PM: Ne-am întors. E MOLDOVA – iar triluri de la o fată pe nume Nelly, care arată ca Geri Halliwell într-un costum național moldovenesc (gâl, gâl, of, of). Sau dacă nu, face un casting pentru Peter Pan. O mulțime de dansatori bărbați care prestează un cazacioc în spate (gâl, gâl) și țipă “hoi, hoi” ca pirații. Îmi place. E voie? Gâl, gâl, gâl.

9.35 PM: Aproape am terminat, fraților – mai mult de patru sau cinci nu mai sunt, nu?

ROMÂNIA, cu Elena, care e o altă încarnare a lui Geri Halliwell, într-o zdreanță de culoarea cărnii, cântând despre fetele din Balcani. Dacă ar fi să ne luăm după ce face ea acolo, fetele din Balcani au toate extensii de păr de sfoară, se bronzează cu baiț de mobilă și umblă în veșminte sfâșiate de sirenă.

Coapsele Elenei au luat foc, se pare. Există medicamente pentru asta, dragă. O mostră de pop ieftin – e bun totdeauna. Mai vreau.