Visual

Aventuri cu un point and shoot

Recunosc, dacă e vorba de pozat, îmi plac lucrurile complicate, cum ar fi filmele și rangefinderele vechi (Zorki, Leica). Atunci când McCann mi-a propus să-mi dea în teste un point and shoot, m-am întrebat dacă pot face ceva interesant cu el. După aceea, mi-am dat seama că pot, tocmai fiindcă va trebui să mă adaptez la o cameră care “pozează singură”, cum se zice.

ISO 80, F=5,2 mm (echivalent 24 mm), diafragmă 1/2, expunere 1/30

Canon Powershot S 110 e cea mai avansată cameră din seria S, în momentul de față, ceea ce înseamnă 12 megapixeli, sensibilitate ISO până la 12.800 și o serie de features care se găsesc pe DSLR-uri, cum ar fi formatul RAW sau prioritatea de timp/diafragmă. Cum detaliile tehnice și testele propriu-zise se găsesc de la lansare în locuri bine cunoscute fotografilor, n-o să mă ocup de ele. Camera o găsiți în România cu 1725 de RON pe Fotohobbyshop.ro (la F64 e un pic mai scumpă). Cam astea ar fi informațiile obligatorii. Mai departe, o să vă spun cum se compară cu un DSLR și, pe de altă parte, cu un iPhone. Continue reading →

Hardware, Visual

E ceva ce nu poți face cu un Nikon D4? Habar n-am ce

BY Iulian Comanescu

Nikon D4. Ce caută el la mine pe blog? Amicii știu că fotografia mă interesează din ce în ce mai tare, ca alternativă la datul în taste, nu de alta, dar am făcut o socoteală și scriu, cred, peste 150.000 de semne pe lună, cu totul. Ca să nu se facă 160.000, o să zic doar că am contactat F64 pentru rubrica de hardware din The Industry, unde o să citiți în numărul următor despre DSLR-uri recente, și am primit capul de serie de la Nikon în teste.

Dat fiind că Nikon marchetează aparatul drept “built for speed”, mi-ar fi plăcut să-l văd cum se mișcă dacă pui pe el un 70-200 bun. Nu sunt însă fotograf de sport și nici de natură, așa că nu m-a deranjat prea tare că am avut la dispoziție doar un banal – dar bunicel – 50/1.8.

Cu aceste limitări, aparatul e într-adevăr acolo unde te-ai aștepta ca performanțe – sau chiar dincolo. N-am ținut în mână un 1Dx de la Canon, care e principalul concurent, dar ca utilizator de DSLR Canon mai de entry-level am fost surprins de cât de bine se simte în mână un aparat de două ori mai mare și mai greu (cam 1,3 kilograme, față de 0,5 kilograme, versiunile consumer). Autofocusul e foarte rapid chiar și cu obiectivul nu prea performant pe care l-am avut și, mai ales, se duce unde trebuie, ceea ce e o mare ușurare față de o cameră mai proastă. Dincolo de recognoscibila și interesanta cromatică Nikon și imaginea ireproșabilă, dată de senzorul mare și procesorul de imagine state of the art, spectaculos mi s-a părut modul cum se comportă aparatul la sensibilități mari (până la 12.800 ISO, extins – 204.800). Am pozat pe înserat sau pe noapte și ceea ce am obținut e mai jos, în ordinea crescătoare a sensibilităților ISO:

640 ISO, 1/25

800 ISO, 1/13

Continue reading →