Tag Archives: Cum să devii un nimeni

“Cum să devii un Nimeni”, ebook

Îmi face plăcere să vă pot anunța că volumul pe care l-am scos la Editura “Humanitas” acum doi ani, Cum să devii un Nimeni, e printre primele vreo 40 de titluri ale editurii disponibile în format electronic.

Știți poate că genul ăsta de distribuție mă preocupă, fiindcă anul ăsta am făcut un test cu o culegere de articole self-published, Dilemele lui Comanescu. Dar, dincolo de asta, “Cum să devii un Nimeni” de hârtie nu se mai găsește prin librării. Departe de mine gândul că o să mă îmbogățesc din epub-uri în momentul de față, dar dacă doriți să citiți, poftiți linkul din magazinul virtual, de unde puteți lua un epub și un pdf.

"Cum să devii un Nimeni", coperta ebookului

"Cum să devii un Nimeni", coperta ebookului

Prefața la “Cartea fețelor”, cea care se va lansa vineri

Așa cum ați aflat dacă ați mai intrat pe aici, Brăduț Ulmanu a început, dar și isprăvit, un volum despre Facebook pe nume “Cartea fețelor”. Cartea apare în “Spații publice” – colecția care a început cu Cum să devii un Nimeni și pe care o coordonez împreună cu Radu Gârmacea, redactor-șef la Editura “Humanitas” – și se lansează mâine, la ora 17.30, la standul editurii. Cu permisiunea acesteia, îmi face plăcere să vă ofer, mai jos, prefața pe care i-am scris-o lui Brăduț Ulmanu. E un eseu de sine stătător, sper să-l savurați:

Dansul click-urilor și grimasele emoticonilor

Cea mai ciudată și în același timp definitorie trăsătură a Facebook e faimosul poke. Exprimă autismul lui Zuckerberg, deși acest diagnostic pare a fi o exagerare care a pornit de la The Social Network, filmul lui David Fincher. Cum adică poke? Am dat și primit poke doar de câteva ori, dar împunsul cu degetul, anume cel virtual, e un simptom a ceea ce se întâmplă sub ochii noștri: Facebook înseamnă că începem să vorbim între noi prin semne. Mai precis, semne virtuale. De ce facem asta? Continue reading

Cum să devii un Nimeni: lansarea

Azi, la Bookfest, de la ora 12.00 fix trecute:

Pe Radu Paraschivescu (în stânga mea) îl știți poate din comentariile publicate în Evenimentul zilei (mostră: ziarul de azi). M-am bucurat de vorbele bune despre “Cum să devii un Nimeni”, fiindcă Radu e un tip care știe să scrie cărți cu potențial de best seller (“Ghidul nesimțitului” precis vă sună cunoscut) și are anvergura culturală necesară pentru a sesiza dacă e ceva în neregulă cu o carte.

Radu Gârmacea, ochelaristul, este redactor-șef la Humanitas și mi-a redactat cartea. Cum spuneam și la lansare, Continue reading

Cum să devii un Nimeni – cuprinsul și prima parte

Cum sa devii un Nimeni - coperta desfasurata

Cum sa devii un Nimeni - coperta desfasurata

Se lansează duminică, 21 iunie, la ora 12.00, la standul Humanitas de la Bookfest. La cererea câtorva oameni de-aici, cuprinsul:

Cuvânt înainte (Dragoș Grigoriu) | Două vorbe de început

1. Imagine și brand personal Ce face brandul din om | Andreea Esca și spontaneea generație PRO | Politicienii și atributele lor de brand | Isteria t.A.T.u. | Teoria brandului personal | Noi suntem făcuți din carne și oase. Brandul nostru din ce e făcut? | Numele | Imaginea propriu-zisă, adică „vizualele“ | Brandingul sonor | Mirosuri, parfumuri și apă caldă: cum putem scrie pe noi înșine | Toate la un loc: cele două paliere ale brandingului personal | Consultanții de brand personal: cu ce se ocupă? Își merită banii?

2. Vedete și celebrități: imaginea la o altă scară O nuanță terminologică și două sau mai multe exemple | Celebritatea Mihai Eminescu | Istoria recentă: vedetele dinainte de 1989 și celebritățile de azi | Vedeta Florin Călinescu | Ce este o celebritate? Lucruri spuse de psihologi și antropologi | Mutanți ai celebrității și vedete virtuale: evoluționism românesc

3. Polii de putere și jocurile din media clasică Cei cinci mari din media românească | Marile inovații din media românească post-1989 | Care sunt cei cinci mari și mai ales de ce? | Încă o poveste cu cinci: convergența media în România | Jocurile presei și atacurile (la persoană) | Urâtele tabloide și iubirea publicului. Cotidienele serioase fără cititori | Ce nu se spune despre surse la facultatea de jurnalism. Două povești cu un singur tâlc

4. Hățișul new media Web 2.0 este atunci când… | Web 2.0 și „viața reală“. MMORPG și metafore existențiale | Calculatorul e o metaforă | Metaforele construite pe metaforă: țări virtuale cu economie reală | Blogosfera românească | Blogurile or avea sau nu cititori, dar au o istorie și o clasificare | Probleme de identitate și o fată drăguță, cu o carieră promițătoare de robot | Cum a ajuns C.I. la un job de robot onorabil | Oralizarea textului | Classic media versus new media | Tulburări de atenție, obsesiv-compulsive și anticorpii naturali ai democrației | Lanțuri de comunicare în new media, ziare personale și agregatoare | Vânători, culegători și agricultori de conținut | Brandul personal virtual. Branding pasiv și branding activ | Cine sunteți pe Google deja?

5. Politicieni și strategii de comunicare Tradiția politică românească: uniformul ca uniformă și limba de lemn | După 1990: cum s-a colorat discursul politic | Patru strategii discursive în politica anului 2009

Glosar de romgleză

În speranța că o să vă fac poftă, primele 35 de pagini.

Alte detalii pe site-ul Humanitas.

Cum să devii un Nimeni: cum e să faci o carte

Acum vreo câteva luni spuneam că următorul meu proiect new media e o carte de hârtie, pur și simplu dar nu neapărat pură și simplă, numită “Cum să devii un Nimeni”; am acum cea mai mare parte a cărții, o dată estimată a lansării (destul de repede) și un subtitlu necesar: “lumea media și mecanismele notorietății”. Cartea a fost cerută de Humanitas și pot să mă laud că într-o asemenea operațiune commissioned răspund unei nevoi sociale. E motivul principal pentru care m-am apucat să o scriu. Celălalt e că e destul de interesant să devii faiseur de livres, adică pentru mine chestia asta, a scrie cărți, e mai nouă decât blog, wiki, Twitter și alte lucruri foarte noi, fiindcă n-am făcut-o. Câteva motive pentru care să scrii o carte este “altfel”, cu o vagă încărcătură utilă în ipoteza neverosimilă că vreunul dintre voi, dragii mei cititori, v-apucați săptămânile astea de același lucru:

Cantitatea de text e considerabilă – am făcut o socoteală și a reieșit că ar trebui să lucrez cam 40 de zile full time ca să scriu cam 200 de pagini

Partea bună e că scrii fără constrângeri de lungime, spre deosebire de ziar, ceea ce se lasă mai curând cu dureri de degete și un fel de tihnă intelectuală, că lucrurile sunt așa cum le-ai făcut din prima. Nu știu alții cum sunt, dar când lucrez la un articol cu lungime fixă îmi ia mai mult să-l tai decât să-l scriu. La o carte, așterni lucrurile în calculator molcom, în ritmul lor și cred că experiența la scris pe care o am mă scutește de burți și prolixitate

Dacă ai un editor deștept, cum am eu, vei primi niște zâmbete la părțile gustoase de text, spre deosebire de blazarea din presă. E o recompensă importantă, am senzația că Continue reading

Pe ce-aș da blogul ăsta, la trei ani de când am scris prima oară

Acum vreo trei ani (și o zi, am și uitat, a trecut al naibii de repede), când scriam primul post, blogosfera era un fel de ipoteză, o chestie căznită, destul de mică. Nu existau nici bloGSPort.ro, nici Zelist și WordPress-ul era pe la 2.0.ceva, cu o interfață de administrare aproape alb-negru. Pentru taguri, de care de-abia auzisem (de’, nu sunt “nativ” de internet), trebuia ceva numit Ultimate Tag Warrior, cred că furia a început ceva mai târziu, iar Technorati părea o chestie cu un viitor inestimabil, ca și producția bloggerilor în sine.

Trei ani sunt vreo trei secole pe internet. Vorbeam deunăzi cu Victor Kapra și îmi spunea că vârsta lui de internet, timpul scurs din momentul când a văzut primul calculator conectat (1994), e de 15 ani. La mine e 13, fiindcă am luat contact cu un Netscape 2 prin 1996, la PRO TV. Într-un sens, mi-am petrecut un sfert din “viață” aici, pe blogul ăsta, și mi-e și greu să recapitulez ce-am făcut în tot acest timp. Am postat, se pare, de 1876 de ori (o mică parte din cifra dată de WordPress reprezintă intervențiile oamenilor pe care i-am găzduit la un moment dat aici), voi ați comentat de vreo 9935 de ori, iar Google Analytics îmi spune că de la 1 ianuarie 2007, de când exist pe subomeniul meu separat (înainte era blog.HotNews.ro, colectiv) am avut vreo Continue reading