Un răspuns neașteptat la ''Unde am greșit?''

În discuţia noastră despre generaţia 40 şi eşecul presei scrise a intervenit o voce neaşteptată: a lui Cornel Nistorescu.

Criza de brand a presei scrise are legătură şi cu schimbarea de generaţie, spuneam acum câteva zile, într-o postare care punea întrebarea: “Unde am greşit?” Generaţia mea, cea aflată acum la 40 de ani, a preluat după 2004 cotidienele cunoscute de la oamenii formaţi înainte de 1989, precum Cornel Nistorescu, Sorin Roşca Stănescu sau Cristian Tudor Popescu, iar ceva din degringolada în care se află ziarele acum are de-a face şi cu noi, cei ajunşi în fruntea bucatelor.

Pornind de la constatarea asta i-am rugat să spună ce cred pe câţiva oameni ca Doru Buşcu, Victor Ciutacu, Alin Fumurescu, Mihnea Măruţă, Costi Rogozanu. La un moment dat a venit vorba şi de “bătrâni” şi mă gândeam că ar fi trebuit să-i implicăm şi pe ei, dar nu prea sunt pe internet. Uite că unul din ei s-a sesizat singur şi mă bucur: Cornel Nistorescu. A remarcat-o şi Alin Fumurescu. Printre rândurile destul de seci se ascund două lucruri care sună încurajator: că generaţia 40 încă nu a ratat nimic, fiindcă războiul ei de-abia a început, şi că încă nu s-a definit stilistic:

La 40 de ani nu se poate spune nimic despre scrisul cuiva. Abia începe să aibă expresie şi profunzime.

Cu alte cuvinte, în felul lui distant, Nistorescu ne spune (sau spune celor care mai sunt în redacţii, fiindcă eu nu mai prea fac jurnalism decât pe blogul ăsta sau în chip de colaborator) să mai avem răbdare şi să {Mai mult…}

Unde au greșit Bușcu și Ciutacu

“Academia Caţavencu” s-a rupt în două, “Cotidianul” nu mai e pe print, “Evenimentul zilei” trece în proprietatea unor români cu bube prin anii ’90 (fraţii Păunescu). Aşa cum spuneam acum câteva zile, aici, putem vorbi de o pierdere globală de reputaţie în presa (cel puţin cotidiană) românească. Lucrurile se leagă şi de modul cum generaţia mea, în jur de 40 de ani, a gestionat situaţia lăsată de bătrânii lupi Cristian Tudor Popescu, Sorin Roşca Stănescu sau Cornel Nistorescu. Fiindcă problema mă pasionează vag autocritic, am adresat întrebarea “Unde am greşit?” mai multor oameni care au avut diferite poziţii în managementul ziarelor. După răspunsurile lui Fumurescu, Măruţă şi Rogozanu, iată ce spun Doru Buşcu de la Realitatea-Caţavencu şi Victor Ciutacu de la “Jurnalul naţional”/Vorbe grele: {Mai mult…}

Criza de brand a presei scrise: unde am greșit?

Recentele întâmplări de la “Academia Caţavencu”, care a făcut vrând-nevrând un pui pe nume “Kamikaze”, mă fac să mă gândesc la o socoteală referitoare la valoarea de brand a unor titluri de presă scrisă. Ce s-a întâmplat în ultima parte a anului trecut şi primele luni ale acestuia a dus la:

- “Academia Caţavencu” ruptă-n două. Kamikazii aruncă diferite săgeţi către fosta revistă, ceea ce nu poate fi de bine pentru ea.
- “Cotidianul” dispărut de pe tarabă, cu o ediţie de Web ţinută în viaţă de F 5, compania de net a lui Sorin Ovidiu Vîntu.
- “Evenimentul zilei” şi “Capital” trecute la un proprietar român, Bobby Păunescu, legat de media care au susţinut făţiş o parte a spectrului politic în campanie (B 1), cu toate conotaţiile de brand care vin de aici.

Dacă nu pare mare lucru, să ne gândim la titlurile stabile: “Gândul” dă semne de vivacitate, nu numai prin clonarea pe net a layoutului de la Huffington Post, ci şi prin unele subiecte bune din ultima vreme, dar n-a fost niciodată un ziar de peste 50 de mii de exemplare vândute, iar istoria lui începe în 2005. “Adevărul” zbârnâie ca tiraj, dar e legat ombilical de inserturile de cărţi, iar conţinutul propriu-zis nu a convins cu aplauze. La “România liberă” se pregăteşte (încă) o relansare, cu Mario Garcia, dar se ştie cât au ajutat redesenările până acum: deloc.

Curios, în picioare rămân două branduri de la Intact Media Group (Voiculescu), “Jurnalul naţional”, cu evoluţia lui uşor paralelă cu restul presei, ceea ce înseamnă şi bine, şi rău, şi “Gazeta Sporturilor”, cu ale sale conotaţii serioase, date de scandalul Ridzi şi alte eforturi editoriale, plus reputaţia directorului, Cătălin Tolontan.

Văzând lucrurile ca mai sus, putem trage concluzia că majoritatea brandurilor cu reputaţie din presa românească îşi pierd ceea ce au mai bun, dincolo de modul ameninţător cum arată lucrurile dacă ne uităm la cifre şi alte simptome de business. Scăderea de reputaţie nu înseamnă implozia tirajelor peste o lună, la fel cum orientarea editorială din prezent a “Adevărului”, nu cu totul convingătoare, poate însemna un tiraj considerabil prin artificii de publishing. Dar, pe termen mediu, acest gen de pierdere de status nu e de bine.

Dincolo de climatul economic general, toate cele de mai sus se suprapun peste schimbarea de generaţii din presa românească. De prin 2007-2008, şefii de gazetă din generaţia pre-1989, adică oameni precum Cornel Nistorescu, Sorin Roşca Stănescu sau Cristian Tudor Popescu (care intră numai biologic în această generaţie, fiindcă nu a făcut presă pe vremea lui Ceauşescu) au dispărut din fruntea redacţiilor. Cum spuneam şi în alte locuri, în locul lor a venit generaţia din care fac parte, în jurul a 40 de ani, formată după 1989. Pare deci verosimil că o parte din responsabilitatea pentru cele de mai sus, şi pentru altele, ne revine/îi revine acestei generaţii. Cum s-ar repartiza vina pe diferiţii manageri de redacţie, divizii şi altele? {Mai mult…}

Cum s-a împărțit presa la moguli (și alții) în 2008

Am mai zis aici acum câteva săptămâni că lucrez la o carte pe nume “Cum să devii un nimeni”, despre mecanismele notorietăţii, branduri personale şi piaţa media din România. Un capitol e despre “cei cinci mari” din media românească, adică Sârbu/CME, Vociulescu, Ringier, Patriciu şi Vîntu. Cum se-mparte prăjitura publicului între ei? Piaţa cotidienelor cu plată, cea a revistelor glossy şi cea a televiziunilor arată cam aşa:

Cotidiene

Cote de piata dupa proprietar, cotidiene

Pe titluri şi tiraje, socoteala e după cum urmează:
Ringier România = Libertatea, Evenimentul zilei = 276.800
Alţii = Cancan, România liberă, Ziua, Gardianul = 173.029
Patriciu = Click!, Adevărul = 172.212
Voiculescu = Gazeta Sporturilor, Jurnalul naţional = 154.819
Sârbu = PRO Sport, Gândul, Ziarul financiar = 95.116
Vîntu = Cotidianul, Business Standard = 25.715
Total piaţă = 897.691

Şi aici, şi mai jos, e vorba de tiraje vândute şi ziare cu plată (am exclus “Adevărul de seară”, răposatul “Compact”, “Ring”, “Curentul”. Mai lipsesc ziare care nu au încă cifre pe site-ul BRAT, ca Financiarul lui Voiculescu. Dacă luăm în calcul informaţiile neoficiale despre Ziua şi Gardianul la Vîntu, cota de piaţă a acestuia se dublează aproape (vreo 20 de mii de exemplare în plus, din cele două titluri).

Reviste glossy de femei

Este a doua cea mai puternică piaţă de print, care include jucători puternici specializaţi, ca Edipresse A.S. şi Sanoma Hearst România.

Cote de piata, reviste

Am luat în calcul numai lunarele magazin (fără titluri specializate) pentru femei. {Mai mult…}

Tirajele la zenitul inserturilor

Vânzările cotidienelor româneşti oscilează din motive de strategie promoţională, schimbări de management şi de politică editorială. E singurul lucru cert care se poate spune pornind de la tirajele pe al doilea trimestru din 2008, apărute zilele trecute pe site-ul Biroului Român de Audit al Tirajelor (BRAT), la Cifre de difuzare.

Circulaţia a scăzut atunci când publisherul a renunţat la inserturi şi a crescut în caz contrar. Dacă au existat şi renunţări, putem presupune că DVD-urile, CD-urile şi cărţile, ultimul răcnet în materie de publishing, în anul care a trecut, au ajuns pe undeva, pe la zenit. Grupurile de media evaluează probabil în prezent câştigurile de tiraj şi eventualele pierderi financiare din aceste întreprinderi, despre care s-a spus că distrag atenţia de la produsul principal, dar în unele cazuri aduc audienţă acestuia.

Tirajele: încă o confirmare pentru tabloide
În ordine alfabetică (fiindcă ierarhia Libertatea-Click!-Gazeta Sporturilor e previzibilă), situaţia e cam următoarea:

Adevărul 26.529/26.966, creştere abruptă în iunie (peste 37 de mii), legată de inserturi.
Can-Can 92.841/40.305 (medie parţială)
Click! 122.477/56.575 (medie parţială, apărut în martie 2007) – se stabilizează mult peste 100 de mii.
Cotidianul 20.976/17.964, dar scade de la 27 de mii în februarie la 17 şi ceva de mii în iunie, din cauza renunţării la DVD-uri.
Evenimentul zilei 51.974/62.532.
Gândul 25.887/28.046, cu o cădere abruptă de la 36.000 la 22.000.
Gardianul 4.457 (ianuarie-martie)/5.894
Gazeta Sporturilor 100.832/71.402
Jurnalul naţional 66.514/84.267
Libertatea 237.585 (ianuarie-martie)/269.752.
Pro Sport 57.155/65.390.
România liberă 56.341 (ianuarie-martie)/55.121.
Ziarul financiar 15.716/16.539
Ziua 15.503/18.384.

Cifrele reprezintă medii BRAT pentru tiraj vândut, comparaţia primelor şase luni din 2008 cu aceeaşi perioadă a lui 2007 (înainte şi după slash), dacă nu am specificat altceva în paranteză.

Fără mari diferenţe în lista de mai sus, “Cotidianul” şi “Adevărul” au în primul semestru din 2008 o evoluţie spectaculoasă (primul cu albastru, al doilea cu negru – grafic BRAT): {Mai mult…}

Ultimul SNA: semne de clarificare pe piața cotidienelor

Piaţa presei cotidiene din România dă primele semne de clarificare, după investiţiile masive ale lui Patriciu, Vîntu şi Voiculescu din perioada 2005-2007. Categoria istorică a cotidienelor “de referinţă” o duce rău, ziarele de sport scad, dar două noi tabloide, “Can-Can” şi “Click!” se impun în peisaj cu tiraje care le plasează în top 3. Urmează decesele?

Cifre şi corecţii legate de metodă

Ultimele date referitoare la presa scrisă provin din Studiul Naţional de Audienţă (SNA), care măsoară audienţa (numărul de cititori ai unei publicaţii) în valuri anuale. Rezultatele nou apărute se referă la perioada aprilie 2007-aprilie 2008. Locurile obţinute de “Can-Can” şi “Click!” sunt mai slabe decât în topul tirajelor, ceea ce nu trebuie să ne mire. Aşa cum spuneam şi în “Evenimentul zilei”, explicaţia probabilă este notorietatea pe care o măsoară implicit SNA. Un brand mai vechi sau care reprezintă extensia unei televiziuni (“Pro TV Magazin” întruneşte ambele atribute) va fi pomenit mai des de respondenţii la sondaj, la categoria “am citit”, fără să fie vorba de o lectură efectivă.

În plus, a compara clasamentul rezultat din media audienţei pe aprilie 2007-aprilie 2008 cu topul tirajelor din 2008 e destul de arbitrar. Probabil că media pe acest an e mai bună la “Click!” şi “Can-Can” decât cea pe 12 luni.

Structura pieţei

Câteva publicaţii nu au cifre şi în valul anterior, dar însăşi intrarea în măsurători a mai multor titluri denotă seriozitate din partea publisherilor, care caută reclama vândută pe baza cifrelor de audienţă. Dincolo de relativizările de mai sus, piaţa cotidienelor româneşti capătă un aspect mai clar şi mai segmentat decât în anii trecuţi: {Mai mult…}

Piața cotidienelor crește oficial cu 15%

Publicate recent pe BRAT.ro, tirajele de la sfârşitul lui 2007 arată că piaţa cotidienelor româneşti este în creştere, şi nu în scădere. Fenomenul, pe care l-am anticipat pornind de la cifre neoficiale, porneşte de la investiţiile masive ale “mogulilor” din ultimii doi ani.

Creşteri şi scăderi faţă de 2006
Apariţia pe piaţă a două noi tabloide, “Click!” şi “Can-Can”, aduce un plus de 20% la tirajul total vândut al ziarelor care contează în 2007-2008.

Din tabel lipseşte “Averea”, titlu care exista în decembrie 2006, vindea spre 30.000 de exemplare şi s-a transformat în primăvara lui 2007 în “Click!”, motiv pentru care creşterea de 19,3% nu se poate referi la toată piaţa. Câteva ziare cu tiraj mic, precum “Curierul naţional” sau “Ziarul”, nu au date care permit o comparaţie între cele două luni decembrie, însă oscilaţiile lor nu au influenţat vizibil piaţa. Cu toate aceste corecţii, putem spune că piaţa cotidienelor cu plată (care exclude gratuitele “Compact” şi “Curentul”) a crescut cu aproximativ 15%. Altfel spus, în România, în prezent, se distribuie 835.000 de exemplare de cotidiene centrale vândute şi în jur de 1,1 milioane de exemplare de cotidiene cu plată şi gratuite. În anii trecuţi, totalul se situa {Mai mult…}

Tiraje nou-apărute pe BRAT

În analiza de marţea trecută – despre piaţa cotidienelor -, existau o serie de pete albe, referitoare la ziare al căror tiraj pe iulie-septembrie nu fusese încă afişat pe site-ul Biroului Român de Audit al Tirajelor. Între timp au apărut şi “Cotidianul” şi “Gândul”, dar am găsit şi date despre al doilea trimestru al nou-venitului “Can-Can”, care vinde destul de bine, peste 40 de mii de exemplare.

Întâi un grafic comparativ, salvat de pe BRAT.ro:

Cu negru se vede “Can-Can”, cu roşu, “Gândul” şi cu albastru, “Cotidianul”. E vorba de tiraje medii vândute. Primul ziar nu are date pe trimestrul al treilea, despre care am vorbit marţea trecută, dar prin piaţă circulă informaţii despre creşteri chiar peste limita de 40.000. “Can-Can” este sub “Click!”, dar fără promoţiile de care a beneficiat acesta. “Gândul” scade lent, cu date care se termină exact la ultima relansare. Probabil că aceasta nu a adus creşteri spectaculoase, dacă ne gândim la plecarea lui Cristian Tudor Popescu din fruntea ziarului, în urma obiectivelor de tiraj stabilite de Adrian Sârbu.
În fine, “Cotidianul” are două vârfuri date probabil de vânzările cu insert de carte şi DVD. Tirajul însă e destul de crescut faţă de rezultatele din 2007.

Noi socoteli parțiale cu presa scrisă

Cifrele Biroului Român de Audit al Tirajelor pe al treilea trimestru din 2007 au apărut în mare parte pe site-ul instituţiei. Fără a aştepta ultimele rezultate (octombrie-decembrie), putem trage concluzia că succesul anului 2007 a fost “Click!”, care însă n-a luat cititori din locul de unde şi-a luat redacţia, adică de la “Libertatea”. Aglomeraţia de pe piaţa revistelor de femei ar putea sufoca unele titluri, mai ales că se pregătesc încă două lansări. Ghidurile TV nu mai merg ca acum câţiva ani, în timp ce piaţa revistelor de bărbaţi e un pic vai de ea.

I. Cotidiene centrale: “Click!”, performerul anului
Topul ziarelor cu cifre actualizate este următorul, în funcţie de tirajul vândut, în medie pe apariţie, perioada iulie-septembrie 2007:

1. Libertatea – 255.698
2. Jurnalul naţional – 72.264
3. Pro Sport – 72.049
4. Gazeta sporturilor – 71.585
5. Evenimentul zilei – 56.543
6. Click! – 51.643
7. Adevărul – 25.165
8. Ziua – 16.926
9. Zf – 16.707.

Interesante sunt evoluţia ascendentă a “Click!” şi cea descendentă a “Evenimentului zilei”. “Click!”, titlu construit pe rămăşiţele “Averea” la Dinu Patriciu de redacţia plecată de la “Libertatea”, este fără îndoială {Mai mult…}