Mihnea Măruță la Adevărul: de ce cred că o să meargă, măcar până la un punct

Căderea liberă în care se află de mai multă vreme “Adevărul” avea nevoie de o măsură managerială decisă. Deocamdată, proprietarul și GM-ul Adevărul Holding, Peter Imre, l-au adus de la Cluj pe unul din redactorii-șefi legendă din presa românească, Mihnea Măruță. Legenda, atâta cât e ea, se referă la o perioadă de creștere pe care Măruță a asigurat-o la “Cotidianul” în perioada 2007-2008. Prin aprilie a celui de-al doilea an a părăsit, stupefiant, “Cotidianul” pe o traiectorie ascendentă, ca să-și crească fetele la Cluj și din cauza reorientării managementului de la vremea respectivă: după o perioadă de cheltuieli mari de marketing (inserturi), Realitatea-Cațavencu decisese lucruri ca reducerea numărului de pagini, exact când ziarul avea nevoie să arate mai mult conținut.

În timpul scurs, Măruță s-a ferit să se implice în proiecte majore și, poate, bine a făcut. Am avut plăcerea să îl împing să își facă blog și apoi să îl pun să scrie la Presa.nu și “The Industry”. Pe Oradecluj.ro, a făcut uneori lucruri frumoase cu resurse puține. Dar, sigur, “Adevărul” îl va folosi la parametri maximi și eu cred că Măruță va fi un plus substanțial pentru ziar.

Sigur, presa scrisă e într-o situație aproape fără ieșire, iar “Adevărul” a avut în tot acest timp probleme mari de conținut. E de văzut dacă Dinu Patriciu va decide să susțină financiar redacția așa cum trebuie și dacă neutralitatea politică (măcar relativă) în care s-a păstrat ziarul de la preluarea de petrolist va continua. Dar, în tot ce am făcut împreună și l-am văzut făcând prin alte locuri, am văzut la Măruță două calități esențiale și, se pare, destul de rare în presa de azi din România: un mare bun-simț jurnalistic și știința detaliată de a construi subiecte solide și relevante.

Dacă Mihnea Măruță va reuși să “întoarcă mesele”, cum zice americanul, e greu de știut. Deocamdată e de remarcat curajul unui om care se bagă într-o situație cu puțini sorți de izbândă. De judecat ce se va întâmpla mai departe în funcție de asta.

Comnunicatul de presă: {Mai mult…}

Întoarcerea dinozaurului: dar dacă...?

Până prin 2004, presa cotidiană din România a fost totalmente la cheremul unor oameni ca Sorin Roşca Stănescu, Cornel Nistorescu sau Cristian Tudor Popescu. “Dinozaurii” erau personajele şi în acelaşi timp personalităţile care creaseră ziarele populare ale anilor ’90 şi care în prezentul de acum câţiva ani erau acuzaţi de amestecarea atribuţiilor editoriale cu business-ul. Rând pe rând, cei trei, ca şi alte personaje de rang secund, precum Horia Alexandrescu, au părăsit poziţiile de putere pe care le deţineau. A devenit presa mai bună fără ei?

Ultimii doi plecaţi din fruntea unor ziare sunt Sorin Roşca Stănescu şi Cristian Tudor Popescu, în ianuarie 2008. Cornel Nistorescu, la care se referă previzibil acest text, părăsise prima poziţie undeva prin 2004, lăsând în urmă, la “Evenimentul zilei”, o legendă pe care avea să şi-o invalideze destul de rapid, prin luări de poziţie perpendiculare pe lucrurile pentru care militase până în 2004, când Traian Băsescu a făcut prima vizită de curtoazie de după alegerea ca preşedinte la ziarul pe care îl condusese Nistorescu.

Cu propriile simpatii politice nu te joci, dacă eşti persoană publică. Dacă l-ai susţinut public pe Traian Băsescu şi într-o zi îţi vine chef să-l critici, s-ar putea să te trezeşti cu un cor de huiduieli. Nu ştiu dacă Nistorescu a avut motive ascunse să “întoarcă armele”. Cert e că într-un fel sau altul liderii de opinie sunt în România un soi de corifei care animă şi instruiesc o galerie ca aceea de la meciurile de fotbal. Dacă, la meci, şefului de la Steaua i-ar trece prin gând să strige “Dinamo”, probabil că s-ar alege praful de el în câteva secunde.

Dar asta este numai o poveste colaterală, necesară ca să explicăm percepţia publică a lui Nistorescu la momentul prezent. Ea ne arată de ce punerea pe liber de la “Cotidianul” a lui Cristian Pătrăşconiu şi a Mirelei Corlăţan a stârnit mult mai multe reacţii critice decât dispariţia din schemă, în circumstanţe asemnănătoare, a lui Ciprian Ranghel şi Pavel Lucescu. [[UPDATE: Pavel Lucescu nu a fost concediat, ci i s-a sugerat doar să plece, anterior apariţiei lui Nistorescu, spune chiar Pavel în subsol.]] De fapt tot tărăboiul din aceste zile poate fi rezumat sub formula: “Un dinozaur se întoarce în fruntea unei redacţii şi provoacă un scandal monstru”. Şi totuşi. Dacă…? {Mai mult…}

Cornel Nistorescu la Cotidianul

“Bătrânii” se întorc sau, cel puţin, Cornel Nistorescu o face. Omul care a pilotat “Evenimentul zilei” prin apele tulburi ale mandatului Năstase va conduce “Cotidianul” de la 1 August. Adrian Ursu a fost numit director editorial la Realitatea TV.

Oare se mai poate repara ceva la “Cotidianul”?
Sursa.

UPDATE 2: Măruţă remarcă faptul că deschiderea ediţiei online a fost schimbată cu un prim articol al lui Nistorescu, omagiu lui Ion Raţiu. Am senzaţia că Nistorescu are nevoie de spaţiul ăla, al editorialului, ultimul pe care l-a păstrat în “Evenimentul zilei”, mai multe luni după ce a plecat din poziţia no. 1. Budescu relatează o primă şedinţă cu Nistorescu, în care acesta ar fi spus că proiectul anterior al lui Buşcu era “o prostie”.

UPDATE: S-a oficializat. Comunicatul de presă: {Mai mult…}

Cazul Cotidianul în Transitions Online

Transitions Online a preluat povestea cu reducerile de la Cotidianul. Un articol de Marius Dragomir.

De ce n-a mers Cotidianul

Reducerile de salariu de la Cotidianul s-au lăsat cu lacrimi şi cu o tentativă consolatoare a lui Mihnea Măruţă, fost redactor-şef, singurul care a reuşit să facă o creştere substanţială la ziar.

Am evitat să scriu despre toată povestea la viitor, din felurite motive. Acum, la trecut, e cazul să ne întrebăm de ce unul din cele mai promiţătoare ziare din România, cu o densitate considerabilă de creier pe centimetrul pătrat de hârtie (sau pe metrul pătrat de redacţie) n-a funcţionat. Sper să fie prea devreme ca toate cele de mai jos să se transforme într-un epitaf.

“Cotidianul” a fost, până acum vreun an, ziarul pe care îl deschideam primul pe internet şi uneori îl cumpăram şi pe hârtie. Evoluţia lui mă obsedează de mult, aşa cum mi-a adus aminte Brăduţ Ulmanu cu un link la o discuţie din 2006, în care îl pomeneam pe Măruţă ca redactor-şef la ziar cu 9-10 luni înainte ca numirea să aibă loc (întâmplare, n-am făcut-o eu , se poate spune cel mult că am pus numele în circulaţie). Lucrurile au intrat pe o pantă descendentă în momentul în care Dragoş Stanca a fost mutat la business şi apoi la online în Realitatea-Caţavencu, iar după aceea, la puţin timp, acelaşi Mihnea Măruţă şi-a dat demisia de la ziar (aprilie 2008). Dar să începem cu începutul.

1. În perioada “Raţiu şi urmaşii”, ziarul a trecut printr-o mulţime de schimbări de redactor-şef, cu oameni radical diferiţi, ca Ion Cristoiu şi Dan Diaconescu. Redacţia s-a ales cu percepţia că linia “actuală” nu prea are importanţă, fiindcă oricum peste câteva luni de zile va veni un alt şef, care va vrea altceva.

2. După preluarea de către “Academia Caţavencu”, am început să aud poveşti persistente despre “facţiunea Husar şi facţiunea Caţavencu” din redacţie. Călin Husar era administratorul afacerilor familiei Raţiu, care fuzionase cu academicienii. Au fost testaţi Cristian Grosu şi Carol Sebastian. Aceeaşi senzaţie de “nu contează, lucrurile o să se schimbe mâine în redacţie” la jurnalişti şi restul.

3. Preluarea de către Sorin Ovidiu Vîntu, la începutul lui 2006, a fost un stunt de imagine pentru acesta, dar nu se poate spune că a propulsat reputaţia ziarului la ceruri. Noi, cei care scriem în gazete, tindem să trecem cu vederea asemenea lucruri, dar pentru public, contează, dacă mă gândesc la ce reacţii apar pe-aici prin subsol, dar şi în alte părţi.

4. Numirea lui Mihnea Măruţă ca redactor-şef a fost singurul moment când “Cotidianul” părea a-şi fi găsit un drum. Îmi aduc aminte că, înaintea ei, {Mai mult…}

Ce ziare quality trăiesc la anul?

Pe nou-lansatul blog, Dragoş Stanca a plasat nişte predicţii despre ziarele quality, dintre care, spune el, se vor mai afla pe piaţă cel mult trei la 1 iunie 2010. Îmi place relativizarea noţiunii “quality” în textul respectiv, fiindcă e vorba de ziare poziţionate printr-un statement în zona aia. De fapt, cred că avem de-a face cu vreo două mid-marketuri care vând acceptabil, dar sunt în scădere (în lipsa marilor campanii), “Evenimentul zilei” şi “Jurnalul naţional”, plus “Adevărul”, un ziar care îşi caută formula şi creşte mai ales datorită colecţiei de carte, deocamdată.

Asta dă, oarecum, şi lista titlurilor cu şanse de supravieţuire pe print. Supravieţuirea nu înseamnă şi rentabilitate la 1 iunie 2010, naiba ştie cum or fi vânzările de publicitate atunci, dar oricum, cele două ziare deţinute de români par a fi pornit la drum lung fie şi numai pentru că investiţiile în marketing, prin colecţiile de carte, sunt substanţiale. Despre “Evenimentul zilei”, Michael Ringier şi alţii au lăsat să se înţeleagă în repetate rânduri că nu au de gând să-l închidă sau vândă, iar din puţinul pe care-l ştiu din respectivul grup media, aşa pare a fi. Cine ar putea muri şi de ce?

- “Cotidianul”. După ce o pornise-n sus, promiţător, pare a fi condamnat la zona sub 20 de mii de exemplare. Faptul că Dragoş Stanca, manager în Realitatea-Caţavencu, grupul care deţine ziarul fondat de Ion Raţiu, dă numai trei supravieţuitori, iar supravieţuitorii sunt uşor de evidenţiat ca mai sus, ar putea fi un indiciu. Dincolo de asta, în ciuda unor articole bune şi a numeroşi jurnalişti valabili, ziarul nu şi-a găsit un drum. Dincolo de raportul calitate-tiraj pe care nu mi-l pot explica, ceea ce e miraculos la acest ziar e mai curând supravieţuirea, după nu ştiu câte formule de management schimbate.
- “Ziua”. Scăderea continuă şi după plecarea lui Sorin Roşca Stănescu, dacă la “Cotidianul” te miri cum de nu şi-a găsit drumul, la “Ziua” vezi prea puţine eforturi de trecere în mileniul actual, sper să nu se supere cineva de-acolo pe mine, sau în definitiv, n-au decât să se supere, că oricum se supără toată lumea ori de câte ori scriu.
- “Gardianul”. Se aplică şi la el ce spuneam despre “Ziua”.
- “România liberă”. Nu ştiu cum de se menţine. Păcat de câte-o sclipire, dar în rest…
- “Gândul”. Pare mort de când s-a născut, diferitele face lifturi şi plecarea lui CTP de la direcţiune n-au avut ce adăuga la un ziar şi el cu iz de anii ’90. Faptul că se pierd bani constant, de la lansare, nu e probabil pe placul lui Adrian Sârbu, pe care nu-l văd stipendiind multă vreme ditamai Publimedia, mai ales pe criză.

Cam astea-s ziarele quality auditate. Topul pe 2008, singurul cunoscut oficial, e ăsta:

Tiraje 2008

Ziarele care au avut o creştere abruptă în 2008, adică “Adevărul”, “Click!” şi “Cancan” sunt defavorizate în clasamentul de mai sus. Creşterea a continuat pare-se şi în 2009.

Deşi tripleta câştigătoare pare destul de clară, sunt o mulţime de lucruri pe care eu unul nu le pot prevedea clar, legat de piaţă. Deci n-aş ţine vreun pariu nici cu Stanca, nici cu altcineva. Şanse de supravieţuire ar mai avea Cotidianul, ca urmare a susţinerii financiare a lui Sorin Ovidiu Vîntu, deci o altă versiune ar fi o piaţă cu patru titluri zise quality.

P.S.: Tolontan scrie şi el o chestie visătoare pe aceeaşi temă. După ce am scris cele de mai sus am ajuns şi la Mihnea Măruţă, care vede lucrurile cam la fel cu mine. Motivele sunt probabil asemănătoare. Oricum, socoteala asta îi priveşte mai mult pe proprietarii de media decât pe noi. Presa scrisă şi cea online au probleme comune în ultima vreme: înregimentarea politică, lipsa unei soluţii referitoare la conţinutul propriu faţă de ceea ce fac televiziunile de ştiri, dormitul pe la conferinţe de presă, bălăceala în Mediafax etc.

Scroll down şi către ultima parte a textului de la Focusblog, la citatele din Charlie Beckett.

Cotidianul vs. Cotidianul, din nou

Traian Ungureanu scrie în “Cotidianul” de ieri despre faptul că exit poll-urile care dădeau PSD-PC câştigător detaşat sunt “vârful unui program de manipulare psihologică desfăşurat săptămâni în şir”. Pavel Lucescu, ironic, în acelaşi număr al aceluiaşi ziar: “Aşa-zisele erori de estimare de la exit poll-uri sunt doar proba finală a faptului că PD-L a fost lucrat de forţele răului. Paranoia revine, iată, din nou, pe cai mari.”

Ghici pe cine ironizează Lucescu!

Schizotidianul

O mostră de pluralism al opiniilor tipică pentru presa românească, în “Cotidianul”. Alin Fumurescu e convins că PD-L va guverna cu PNL, în timp ce Adrian Ursu zice că PD-L e condamnat la opoziţie, sub altul pe site.

Editorialul lui Alin îmi place mai mult, pot spune şi că sunt amic cu el, deşi nu ne-am mai văzut de ani de zile, fiindcă “Fumi” bântuie acum prin America. La modul cum sunt scrise cele două texte însă, asta n-are nicio importanţă, cred că-s pur subiectiv. Problema care se pune e câţi cititori vor lua în serios un ziar cu accese de schizofrenie de felul ăsta (simultan pe net, la o zi pe print).

Mai rămâne să trăim ziua când Traian Ungureanu o să-l contrazică pe Traian Ungureanu. Dar asta nu cred să se întâmple, oricât se ceartă Traian Băsescu cu Traian Băsescu.

ymterviu.035: Cu Gelu Trandafir de la CNA, despre politică pe bani la TV

10:13:51 PM Iulian Comanescu: Dragă Gelu Trandafir, eşti membru CNA, iar motivul pentru care te-am rugat să accepţi un ymterviu – şi îţi mulţumesc că ai acceptat – e chestia asta hot cu publicitatea electorală la TV.

10:14:16 PM Iulian Comanescu: CNA are un proiect de decizie, care probabil va fi adoptat marţi, cu privire la faptul că politicienii pot şi trebuie să plătească pentru ca să apară în anumite spaţii la TV. Problema e spinoasă rău: dacă dai bani ca să apari, riscăm ca televiziunile să nu mai reflecte campania echilibrat şi imparţial, ci proporţional cu banii cheltuiţi de fiecare.

10:14:50 PM Iulian Comanescu: S-a stârnit un val de stârmbături în breaslă. Poţi să-mi spui cum se vede dinspre tine, dinspre CNA? Fiindcă voi aveţi şi monitorizări.

10:15:25 PM Gelu Trandafir: Sunt putin uimit. Nu CNA este institutia care propune ca accesul candidatilor sa se faca pe bani la posturile private. Asta este stablit prin Legea 35 inca din luna martie

10:16:41 PM Iulian Comanescu: Pot confirma, am pe-aici pdf-ul cu legea.

10:16:51 PM Gelu Trandafir: De aceea sunt uimit, atat de reactiile unor ziaristi, dar mai ales de reactiile politicienilor {Mai mult…}

Ultimul SNA: semne de clarificare pe piața cotidienelor

Piaţa presei cotidiene din România dă primele semne de clarificare, după investiţiile masive ale lui Patriciu, Vîntu şi Voiculescu din perioada 2005-2007. Categoria istorică a cotidienelor “de referinţă” o duce rău, ziarele de sport scad, dar două noi tabloide, “Can-Can” şi “Click!” se impun în peisaj cu tiraje care le plasează în top 3. Urmează decesele?

Cifre şi corecţii legate de metodă

Ultimele date referitoare la presa scrisă provin din Studiul Naţional de Audienţă (SNA), care măsoară audienţa (numărul de cititori ai unei publicaţii) în valuri anuale. Rezultatele nou apărute se referă la perioada aprilie 2007-aprilie 2008. Locurile obţinute de “Can-Can” şi “Click!” sunt mai slabe decât în topul tirajelor, ceea ce nu trebuie să ne mire. Aşa cum spuneam şi în “Evenimentul zilei”, explicaţia probabilă este notorietatea pe care o măsoară implicit SNA. Un brand mai vechi sau care reprezintă extensia unei televiziuni (“Pro TV Magazin” întruneşte ambele atribute) va fi pomenit mai des de respondenţii la sondaj, la categoria “am citit”, fără să fie vorba de o lectură efectivă.

În plus, a compara clasamentul rezultat din media audienţei pe aprilie 2007-aprilie 2008 cu topul tirajelor din 2008 e destul de arbitrar. Probabil că media pe acest an e mai bună la “Click!” şi “Can-Can” decât cea pe 12 luni.

Structura pieţei

Câteva publicaţii nu au cifre şi în valul anterior, dar însăşi intrarea în măsurători a mai multor titluri denotă seriozitate din partea publisherilor, care caută reclama vândută pe baza cifrelor de audienţă. Dincolo de relativizările de mai sus, piaţa cotidienelor româneşti capătă un aspect mai clar şi mai segmentat decât în anii trecuţi: {Mai mult…}