Tag Archives: Charlie Hebdo

,

GUEST POST: Despre dreptul inexistent de a nu fi ofensat

În ultima vreme asistăm, atât pe plan local cât și internațional, la o reluare a dezbaterii despre limitele libertății de exprimare. Această dezbatere situează într-un punct critic conceptul modern al drepturilor omului, așa cum apare în Declarația Universală din 1948, care consfințește caracterul general al acestora, precum și protejarea unui minim comun garantat de către orice stat. Credințele, dogmele, valorile, tradițiile, criteriile sociale și culturale despre ceea ce poate fi spus și auzit într-o comunitate sunt, în mod formal, recunoscute și protejate de multe state, contribuind astfel la erodarea noțiunii de libertate de exprimare și la ranforsarea regulilor și limitelor pe plan local, impregnate de un evident caracter comunitar. Continue reading

, , ,

Eu, unul, nu sunt Charlie. Iar voi…?

Eu nu sunt Charlie, sunt Comanescu. N-am o problemă cu Mahomed, România nu are 5 (din 65) milioane de musulmani, ca Franța, și n-am văzut musulmani grămadă decât în Turcia, la Șanliurfa, sanctuarul islamic, unde n-au avut nimic cu jeanșii și tricourile noastre colorate, deși eram, cred, singurii ghiauri care se învârteau printre zeci de mii de credincioși ai lui Allah.

De ce vă spun asta: de ieri, de când am aflat despre atentate, sunt în același timp plăcut surprins și sceptic văzând cum plouă cu dreptunghiuri negre la profilele prietenilor mei, ale prietenilor lor și prietenilor prietenilor lor. Faptul că Mihai Gâdea se solidarizează și declară că “Libertatea nu trebuie să moară niciodată” mi se pare la fel de suspect de previzibil ca trollingul perpetuu al lui Radu Banciu: “Jurnaliștii de la Charlie Hebdo depășiseră normele pamfletului.”

Nu mi-am pus “Je suis Charlie” la profil pentru că nu vreau să mă bălăcesc într-o autovictimizare mâloasă, dar măgulitoare și lipsită de riscuri. Înțeleg și salut impulsul de solidaritate, dar Continue reading