Iulian Comanescu: Dragă Florin Cojocariu, sunt mai multe motive pentru care ți-am cerut ymterviul ăsta. Primul e că m-a lovit vag pofta de scris, al doilea că vreau să știu cum și unde se poate ieși din chestia numită comunicare, al treilea că mi-a venit mie chef să-ți promovez roșiile. Pentru public, mita primită e o caserolă de roșii de la CAP Gurbănești. Salivați, salivați, salivați. Ar mai fi și altele, dar în orice caz, prima întrebare e de ce te-ai lăsat de marketing/Happy Fish/Blogary/ce naiba ai mai făcut tu înainte.

[Dacă nu știți cine e Florin Cojocariu, alias Ivan Zubeldian, probabil că nu v-ați petrecut suficient timp prin mațele Internetului mai mult sau mai puțin politic. A început în publicitate, la DBF și Ogilvy-Paris, a trecut în marketing la Elite, după care a tatonat proiecte de media online, cele de mai sus, plus un ONG de taxe pe nume ARSIT. CV-ul lui în zig-zag e interesant mai ales pentru cei au rămas în media/comunicare și acum. Și cred că pe Comanescu.ro intră destui oameni de felul ăsta.]

Florin Cojocariu: De marketing m-am lăsat după ce contractul meu la Elite (actual Don Cafe) a expirat [în 2007]. Sunt ani buni de când în loc sa vând ce fac alții, mă gândeam ca are mai mult sens sa fac ceva eu însumi. Cam așa a apărut Happy Fish, care a fost un proiect extraordinar. Poate cam in avans fata de timpul lui. Ei, de Happy Fish m-au lăsat alții [în 2009] 🙂 Mai precis partenerul, între timp majoritar, cel care a finanțat a doua faza, care avea o viziune de business în care nu credeam deloc.

Continue reading →