De ieri, de când a început circul pe tema vulnerabilităţilor din strategia de apărare, mă chinuieşte un gând. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, compus din oameni care ar trebui să priceapă care-s, da, vulnerabilităţile României şi pe care-i plătim să ne apere, e cam analfabet, la propriu sau cel puţin din punctul de vedere al regulilor de comunicare. Să ne întoarcem la fragmentul care a stârnit tot tapajul:
Fenomenul campaniilor de presă la comandă [subl. n.] cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o altă vulnerabilitate a statului român.
De ce am subliniat ce am subliniat? Fiindcă din formulare e clar: apărătorii patriei îşi închipuie că ar exista şi campanii ne-”la comandă”. Probabil că democraţia, în capul cetăţenilor ăstora, e un fel de stradă pe care umblă tot felul de campanii fără stăpân, eventual încântate (ele, campaniile) de modul cum guvernul la putere (Tăriceanu, Boc, nu importă) gestionează criza şi alte chestii, aplaudând ca focile la zicerile Elenei Udrea şi naiba mai ştie ce.
Explicaţie superfluă poate pentru cititorul mediu al Comanescu.ro, dar utilă pentru CSAT: oricine care a avut treabă, vreodată, cu vreo publicaţie sau vreo televiziune ştie perfect că o campanie de presă presupune o strategie, nişte obiective de atins şi coordonarea între diverşi oameni (fie aceştia numai editorul şi detepistul). Există de fiecare dată, sub o formă sau alta, un manager, care, ghici, ciupercă, {Mai mult…}
Dincolo de mine, ca să zic aşa, numele strânse de Auto.ro arată că problema este una importantă, resimţită ca atare. Interesant e că autorităţile şi partidele nu consideră că au ceva de spus/de făcut în toată povestea. Politica ar trebui să se facă şi pe astfel de teme, nu doar pe nu ştiu ce chestiune tehnică din bugetul Ministerului Transporturilor.
Mai multe staţii locale de la Antena 1 şi Realitatea TV apar pe lista provizorie a TV-urilor care fac campanie, la CNA. O noutate e, dacă nu mă-nşel, apariţia unei staţii locale a Prima TV, din Câmpina.
Asta înseamnă că cel puţin staţiile respective (şi o serie de posturi neafilitate din ţară, vezi listele) vor lua bani din publicitate electorală şi emisiuni electorale. Cât timp nu se amestecă segmentele plătite cu conţinutul editorial, nimic de reproşat.
PRO-ul pare a-şi păstra linia de a nu se amesteca în campanie, aşa cum a făcut la uninominal. TVR nu are cum să ia bani, fiindcă invită partide şi candidaţi ca serviciu de interes public.
Andreea Liptak (Ştirile Pro TV), Iulia Vântur (Dansez pentru tine) şi Irina Marinescu (designer vestimentar) au acceptat propunerea Marie-Claire de a se poza cu un machiaj special, constând în vânătăi şi altele asemănătoare, realizat de Alexandru Abagiu, în Campania împotriva violenţei domestice iniţiate de Marie-Claire România. Cele trei frumoase doamne şi domnişoare sunt bine mersi, imaginile de mai jos sunt doar aparenţe.
O ploaie de sancţiuni din partea CNA pentru apariţia a diferiţi candidaţi pe tot felul de posturi, după şedinţa din 28. Printre altele, Antena 1 i-a făcut reclamă Oanei Niculescu-Mizil, ca şi B 1 TV, care s-a ocupat şi de Anca Boagiu, TVR 1 a defilat cu Silviu Prigoană, Luminiţa Anghel şi Gheorghe Zamfir, iar Realitatea TV a dat un spot negativ cu Adrian Năstase, luat de pe YouTube, drept pentru care îl puteţi vedea şi aici:
Cât de ofertantă e o temă legată de mâncare pentru un copywriter? Ecranele sunt pline de familii care înfulecă ceva, urmate de o strigare referitoare la Rai, orgasm sau mai ştiu eu ce – şi totul de la un salam sau o napolitană.
Iată în schimb cum arată o campanie pentru pastele Panzani realizată de EURO RSCG, Praga, august 2008:
Panzani Ad
Vedem că forma e aceeaşi cu a cunoscutelor farfale (fluturaşi).
Blague e fleac, glumă neînsemnată în franţuzeşte. Am primit pe mail vreo trei jpeg-uri care încearcă să lovească la rădăcina lui Blaga, destul de departe şi ca haz, şi ca efect, de spotul Doctorului (aproape 20.000 de vizionări când scriu, faţă de mai bine de 15.000 replica adversarului).
Iaca şi jpeg-urile, fără prea multe aplauze – deşi, pe de altă parte, nici mari mizerii n-am găsit:
După Pro TV (“Tu ştii ce mai face copilul tău?”) şi Realitatea TV (taxa auto), încă o televiziune lansează o campanie. E vorba de Prima TV şi “Copii cu copii”, despre mame minore, care se va lansa în jurnalul de 18.00 din 13 aprilie.
Campaniile TV sunt mai multe decât cele enumerate. Ideea e după cum urmează: un slot (segment orar) în jurnal, unde se prezintă cazuri subsumate temei şi un mecanism de feed-back, prin internet sau nu, de la telespectatori, care îşi pot spune părerea sau pot aduce informaţii legate de temă.
Temele sunt de regulă sociale, cu iz caritabil.
Beneficiile acestor campanii includ câteva minute de conţinut, zilnic, pentru jurnal, o precizare a identităţii postului, o vagă comunitate construită în jurul campaniei, posibile mici creşteri de rating. În afara acestora, e greu să stabilim utilitatea unor atari campanii. Cert e doar că e vorba de o modă, care se leagă poate şi de transferul lui Cristi Coman de la Realitatea TV la Prima TV.
Campania este prezentată de Magda Vasiliu şi e inclusă în jurnalul de la ora 18.00, în mod tradiţional, plin de sânge şi accidente.
Cohn & Jansen/Ashley & Holmes şi Porsche Romania au avut o idee interesantă pentru lansarea noului Audi A4. E vorba de un eşantion de bloggeri cunoscuţi cărora li s-a dat câte o maşină pentru teste. Probabil c-o să vedeţi în zilele următoare menţiuni privind celebra maşină nemţească pe bloguri cu trafic mare. Toate postările se vor strânge pe un site al campaniei, unde veţi putea vedea ce şi cum. Cred că ideea e bună mai ales din două motive:
- un blogger cu reputaţie bună e util într-o astfel de lansare. Mulţi ziarişti citesc ceea ce scriem noi şi, poate, uneori, au mai puţin timp decât bloggerii contactaţi pentru testări şi altele asemenea. E cam ca-n modelul foilor de ceapă din comunicare, trebuie să mergi întâi la influenţatorii de opinie şi mai apoi la target – care poate fi clientul persoană fizică sau presa, ca urmare a buzz-ului creat.
- după ştirea mea, Cohn & Jansen/Ashley & Holmes nu au condiţionat în nici un fel oferta de A 4 pentru teste – nici din punct de vedere al cantităţii şi nici al conţintului postărilor. Cred că asta înseamnă relaţii publice înţelese cum trebuie.
Mai e un lucru îmbucurător pentru bloguri în toată povestea asta: faptul că e vorba de un produs premium.
