În mijlocul scandalului referitor la brandul României, Elena Udrea pare că pierde puncte la capitolul “imagine”. Dincolo de rezultatul dezamăgitor al campaniei se vede însă un politician care a renunțat la mop, andrele și culoarea roz pentru un comportament mai “procedural”. Un fel de rebranding, am zice, dacă ar fi vorba doar de imagine. Continue reading
Cu cei 500 de milioane de utilizatori ai săi, Facebook e o rezervă sănătoasă de poze din categoria “așa nu” (trebuie să ne prezentăm în public). În timp ce vedetele din România își etalează pozele din vacanță, membrii obișnuiți se dedulcesc la țigări, telefoane mobile, piraterie involuntară de fotografii de celebrități și prelucrări naive de Photoshop. Se poate mai bine? Sigur că da – și o să vedem cum. Continue reading
Cui nu-i place jazzul nu-i plac oamenii, zicea Richard Burton într-un film vechi, al cărui nume și scenarist faimos gen Tennessee Williams le-am uitat, iar cui îi place jazz-ul îi place Mihai Iordache. Pe Mihai l-am chemat aici, pe Comanescu.ro, miercuri, de la ora 14.00, pentru o discuție on-line la care puteți participa și voi.
Iordache e unul din oamenii care folosește cu ușurință online-ul ca tool promoțional și, mai nou, și de distribuție a propriilor albume. Vreau să știu de la el cum te poți vinde, la propriu și la figurat, pe net atunci când ceea ce faci intră într-un gen de nișă (cel puțin la noi). Cam care-i relația dintre faima lui de muzician de rock (Sarmalele Reci, Kumm) și “matca” de saxofonist de jazz și alte lucruri asemănătoare.
Mă rog, dacă o să neglijez ceva, aveți ocazia chiar voi să-l întrebați; puteți participa la discuție dacă vă faceți un cont pe Comanescu.ro, care poate fi cerut pe mail la officeATcomanescuDOTro.
Mihai Iordache
Citind pe ReadWriteWeb un articol inteligent despre motivele pentru care companiile ar trebui să aibă pagini, și nu profiluri sau useri pe Facebook, mi-a venit în minte o discuție pe care am purtat-o de mai multe ori referitor la rețeaua care a depășit Google. Ce faci cu necunoscuții care îți cer prietenie/dau add as friend? Confirmi legătura sau nu?
E o întrebare cu mai multe răspunsuri. Depinde de scopul cu care ți-ai făcut cont de Facebook și, în ultimă instanță, chiar de numărul de prieteni. Continue reading
Andreea Esca face, în decembrie, 15 ani de când spune “Bună seara” la ora 19.00, la PRO TV. E prea mult? Prea puțin? Sau exact cât trebuie?
Esca nu e preferata intelectualilor, dar nu are cum să fie așa ceva, fiindcă televiziunea, mai ales cea gen PRO TV, e o afacere de mase. Nu transmite despre ea însăși decât “prezentatoare de știri”, atunci când apare la TV, iar în alte locuri e mai scumpă la vedere decât alte vedete. E vizibilă destul de rar prin presă, inclusiv presa PRO, unde ar putea apărea ușor.
Dar nici nu prea are nevoie. Continue reading
Câți oameni trebuie să fi auzit de tine ca să te poți numi “celebru”? Unde începe “notorietatea” în sens cantitativ? Ar fi interesant de aflat, dar nu știu să se fi făcut studii de felul ăsta în viața off-line. În schimb, Google ne pune la dispoziție un instrument de măsură foarte bun, cel puțin pentru percepția virtuală a persoanei: numărul de rezultate ale căutării. În funcție de acestea, se poate imagina o scară a notorietății virtuale.
Metoda folosită e foarte simplă, un search pe Google.ro, cu “prenume nume”, între ghilimele (pentru ca motorul să indexeze doar paginile în care cele două se găsesc ca atare, și nu în locuri diferite din text). O folosesc atunci când construiesc branduri personale, unde nu doar cantitatea de rezultate contează, ci și aspectul primelor pagini. Legat însă de ceea ce se găsește pe internetul .ro/referitor la români, rezultatele sunt cel mult de ordinul milioanelor. Dacă în spațiul anglo-saxon există celebrități globale ca Barack Obama sau Avril Lavigne, cu zeci de milioane de rezultate Google, la noi situația ar fi așa:
După ce a fost scos de la Observator și a făcut un sezon din controversata “Pâine și circ”, Lucian Mândruță are un viitor incert. Probleme de imagine?
Evident. Lucian a dus în jacuzzi-ul de la “Pâine și circ” costumul de la știri, și-a cărat pumni cu Sergiu Nicolaescu, a făcut teatru de păpuși cu Viorel Hrebenciuc. S-a rupt, radical, de percepția de la Observator.
Mai mult, “Pâine și circ” a picat într-un moment în care gazda era tocată de tabloide din motive de necazuri în căsnicie. Mai apoi, însuși magistrul de la “Dilema”, Andrei Pleșu, și-a exprimat public dezgustul față de acest gen de televiziune și surpriza că Mândruță, colaborator al “Dilemei”, îl practică. Totul a început să capete aspectul unei degringolade.
De ce oare? Continue reading
Zilele trecute atingeam în treacăt problema contului de Hi5 ca element de brand personal, pe internet. Tocmai avem un caz concret care ne arată că activitatea susținută pe această rețea nu e o idee foarte bună, dar să vedem întâi de ce. Hi5 este asociat de obicei cu flirt, distracție, pierdere de timp, vârstă fragedă, poze nu tocmai protocolare (asta poate fi uneori un eufemism) și așa mai departe, deci nu te poziționează bine într-un mediu profesional. În schimb, se așază de la sine pe prima pagină de rezultate Google, deci e ceea ce cineva ar putea afla despre tine, dacă te caută într-un context de “om serios”.
Cui i s-a întâmplat asta, zilele trecute? Unei doamne sau domnișoare pe nume Monica Forfotă, propusă de PDL pentru poziția de membru supleant al Consiliului de Administrație al TVR. “Jurnalul național”, un cotidian cu sentimente notoriu de prietenoase față de partidul care l-a susținut pe Traian Băsescu la prezidențiale, a căutat-o pe doamna cu pricina și a găsit… contul de pe Hi5. A ieșit ceva de genul ăsta:
Monica Forfotă pe Hi5
Uitați-vă puțin la poză. E ceva în neregulă? Pentru o persoană privată, nu. Dar pentru o persoană publică, imaginea e Continue reading
Cine se vede bine pe net și cine nu se vede așa cum ar merita/ar trebui? Din căutările Google care duc la Comanescu.ro, am extras o listă de nume de oameni din comunicare cu diferite carențe de prezență pe net.
Dintotdeauna m-am distrat, ca și voi, de căutările ciudate pe care și le pescuiesc uneori bloggerii din propria interfață de Analytics, gen lista asta de la Simona Tache. La mine, e altfel: nu prea apar căutări excentrice, iar lista începe cu o mulțime de “Comanescu” sau “Cum să devii un Nimeni”, în diferite combinații. Aș putea să mă laud deci că am un blog targetat, că lumea caută ce vreau eu să găsească pe el, dar nu asta intenționez. E vorba de numele mai mult sau mai puțin cunoscute din industrie, pe care le găsesc pe listă.
Ce înseamnă un număr mare de căutări legate de cineva? O nevoie de informare, bineînțeles. Poate fi cineva foarte “hot” sau, dacă nu, de cineva mai puțin “hot”, dar care nu e de găsit în altă parte. În orice caz, oamenii de mai jos au o carență de Continue reading
În urmă cu câteva zile, vă dădeam o temă, bineînțeles de reflecție: cum stau cu brandul personal Dragoș Bucurenci, Dan Diaconescu, Ion Iliescu, Cristi Manafu și Adrian Sârbu? Cele cinci nume nu se prea pupă între ele. Ei bine, tocmai de-asta le-am ales, fiindcă sunt construcții foarte diferite. Mai jos îmi propun tocmai să vă arăt că și cum sunt construite.
1. ONEGISTUL: BUCURENCI Primul în ordine alfatbetică, dar și cel mai tânăr. Are site, are și pagină pe Wikipedia, cred că a spus despre el că e cel mai bun brand sau un brand foarte bun, la un moment dat. Pe vremea aceea, sub activistul civic se vedea un roman despre droguri, numit Real K, pus pe blog. Acum, activistul se poticnește în “Dansez pentru tine”; apariția lui în show-ul cu pricina îl scoate pe Dragoș din zona de brand elitist. Probabil că a știut foarte bine ce face când s-a dus la PRO TV. Rămâne să ne gândim care ar putea fi avantajele. Poate că România e țara în care cantitatea bate calitatea în materie de branduri – vezi și politicienii care croșetează sau cântă la chitară și altele.
2. PRIETENUL POPORULUI: DIACONESCU Distinct de orice altceva, iar asta-i o mare calitate într-o țară cam epigonică de felul ei. În ultima vreme, încearcă să facă televiziune într-o accepțiune mai aproape de ce se poartă prin alte posturi și s-ar putea Continue reading
