Tag Archives: Antena 3

, , , , ,

10 știri importante pentru piața media în 2016

2016 a fost anul în care lucrurile s-au întâmplat mai ales în televiziune pe piața media din România și e normal să fie așa, fiindcă două treimi din banii de publicitate, principala sursă de venit a presei private, în televiziune se duc. Televiziune se face și Internetul prin lansări de platforme Video-on-Demand, iar atunci când nu e așa, devine o rampă de lansare pentru intoxicări preluate pe TV. Continue reading

, , ,

Ce-a câștigat și ce-a pierdut Antena 3 săptămâna trecută

E greu de știut cu precizie cine a stabilit strategia Antenei 3 în legătură cu ordinul de evacuare dat de ANAF, dar la felul cum s-au petrecut săptămâna trecută lucrurile, putem face o socoteală de pierderi și câștiguri de imagine (și nu numai) pentru Antena 3. Interesant e cum se repartizează lucrurile pe susținători și restul lumii.  Continue reading

Pentru Pleșu am semnat – și iată de ce

Poate vă surprinde, dar, deși n-am semnat protestul împotriva “practicilor degradante” de acum câteva săptămâni – din motive pe care le-am explicat aici -, la apelul de solidaritate cu Andrei Pleșu am subscris. Am discutat cu câțiva prieteni pe Facebook, care erau nedumeriți și mi-au spus că ar trebui să explic pe blog de ce.

Dacă protestul anterior mi s-a părut prea vag-general și susceptibil de partizanat politic, de data asta e vorba de o situație punctuală: Pleșu a scris un articol împotriva realizatorilor de la Antena 3, iar aceștia i-au dedicat o emisiune de insulte. Am auzit nu odată că “Pleșu a început” și a încasat ce merita, dar Continue reading

, ,

Televiziunea ca superstiție

Beleaua numită televiziuni de știri – în realitate, posturi de propagandă și sforărie politică – deranjează, cel puțin declarativ, mai tot românul imparțial. Totuși, se zice, e o belea de care nu putem scăpa, fiindcă televiziunile fac și desfac opțiunile de vot, iar sărăcia din piața media obligă tot mai mulți patroni, jurnaliști, realizatori să-și vândă conștiința. Argumentul cel mai frecvent, pentru această teorie, e fulminanta evoluție a Antenei 3. Și totuși, lucrurile nu sunt ce par a fi.  Continue reading

,

Diaconescu, Schwarzeneggerul tele-democrației românești

Ieri, cred că era pe la 3 și ceva după-amiază, când fugisem de curățenia care se făcea acasă, într-o cafenea unde traforam molcom la laptop, mobilul începe să sune, de pe un număr de fix, ca acelea de pe care te spamează băncile și institutele de sondaj. Era Realitatea TV, care mă voia în direct, fiindcă lui Diaconescu i se retrăsese licența. Pot vorbi despre asta?

Păi pot, dar când?

Păi acum, spune vocea din regia de emisie.

Intru, spun ce-aveam de spus, nici nu mai știu exact ce, închid, mă benoclez în laptop. Sună din nou, un mobil vag cunoscut. Antena 3: Hai și la noi. Hai, de ce nu? Întrebările erau puțin altfel, dar cam aceeași poveste. Pun mobilul jos, dar mobilul n-atinge masa că începe să facă iar ca greierele. Money TV. Numai două întrebări. Nu știu care. Gata, a trecut.

Trebuie să mă adun puțin ca să îmi aduc aminte tot ce-am spus, în decurs de patru minute, la trei posturi TV. Ceva de genul că amenzile trebuie plătite și decizia CNA e, presupun, justificată, mai ales că a fost unanimitate. Că nu existau motive de clemență (clemență a fost destulă, ulterior am aflat că amenzile erau neplătite din 2009). Că nu prea ai ce interes public să invoci în cazul OTV, care are un discurs mutant și, pe de altă parte, a cotit-o politic în diferite direcții, mai ales către PDL acum câțiva ani și către PPDD mai nou. Că, dacă există vreo circumstanță favorabilă lui Diaconescu, e aceea că lui i s-a pus de mult eticheta de om negru al pieței TV și că majoritatea televiziunilor din România au viraje către sau în contra uneia din forțele politice. Nu alunecări, nu, cum li se spune, derapaje. O cotesc cu bună știință, în funcție de interesele unor oameni.

Dan Diaconescu a mai fost în război cu CNA, de pildă în 2008

Dan Diaconescu a mai fost în război cu CNA, de pildă în 2008

Cam așa se construiește discursul pe care îl vedeți zilnic la televizor. Iar cei care îl construiesc sunt ceea ce Bourdieu numea fast thinkeri, oameni capabili să vorbească la moment despre orice. Să aibă un răspuns, imediat. Pentru mine, bombardamentul cu telefoane de ieri e oarecum o excepție. Interacționez destul de rar cu TV-ul, iar atunci când o fac, prefer să vorbesc nu despre orice, ci despre comunicare. Media, branduri personale, campanie electorală. Prefer ziarele și site-urile, cărora, din mai multe motive, le răspund pe mail, nu la telefon. E ceva pertinent, de neînlocuit, în ce-am zis la TV despre Dan Diaconescu? Continue reading

Cum a trecut Năstase sticla

Ani de zile, cât a contat ca politician, Adrian Năstase a fost un sinonim al lipsei de carismă. Însă în noaptea de 20 spre 21 iunie, când cu sinuciderea ratată, social-democratul și-a văzut cu ochii visul de a umple jurnalele de știri ale televiziunilor și paginile I ale ziarelor, fără să le plătească sau să le constrângă pentru asta. A reușit, în fine, fostul prim-ministru să pună în scenă un spectacol de succes, cu prețul propriului sânge?

Continue reading

Manifestațiile n-au fost nici pașnice, nici violente. Au fost repetiție generală

În lipsa unor concluzii politice mai certe (refuz să mă ocup de politică aici, dar și dacă m-aș ocupa, tot nu le-aș avea), ceea ce s-a întâmplat în Piața Universității, Piața Unirii și celelalte locuri în ultimele zile e un soi de repetiție generală pentru modul cum va funcționa media în acest an electoral și, probabil, și după el. Câteva simptome și concluzii le știm de pe acum:

Media tradițională se comportă pur și simplu dezgustător. Vizibil dezgustător, dincolo de analize și alte evaluări mai fine. Orice om cu un coeficient de inteligență normal, nepolarizat politic, nu poate fi decât scârbit de tentativele de a trage spuza pe turta fiecăruia pe care le vedem în aceste zile. Pe televiziuni, singurul lucru care-ți mai rămâne de făcut e montajul cu telecomanda: Continue reading