De ce mă uit pe Wall-Street.ro: din când în când vine cu ceva foarte important, de negăsit în altă parte. De data asta, în titlul Strategia de trecere la televiziunea digitala terestra, aprobata de Guvern se ascunde un balet de miliarde de euro, care va schimba fundamental piaţa TV din România.
Aşadar, vorba lui Răzvan Dumitrescu: până la 1 ianuarie 2010, Guvernul va aloca două multiplexuri digitale. Ce e un multiplex: o frecvenţă în care încap patru sau şase (în funcţie de soluţia aleasă – nu am când să mă documentez, acest post e mai curând un capăt de fir pentru prietenii din departamentele de media) televiziuni. România trebuie să treacă integral la emisie digitală terestră (DVB-t, adică prin antenă, nu cablu sau farfurii de satelit) până la 1 ianuarie 2012. Pe spectrul de frecvenţe digitale încap de patru-şase ori mai multe posturi decât pe cel analogic, la calitatea actuală, ceea ce e un avantaj pe termen lung. Dar, pe termen scurt, zonele sărace ale României, cele care aveau acces numai la TVR, rămân “scoase din priză” (în Europa şi SUA asta se numeşte “analogue shutdown”), fără acces la TV. Semnal va exista, de la televiziunea publică, dar el trebuie convertit în cazul televizoarelor mai vechi cu ajutorul unui set-top box (o cutie de pus pe TV cum e aceea de la providerii de DTH), care e destul de costisito.
Aşa se vede problema din punctul de vedere al dreptului la informaţie, adică politic. E drept, România va fi mai puţin afectată de tranziţie, fiindcă este, comparativ cu alte ţări, mult mai cablată/racordată la DTH. Din motive de istoricul industriei, suntem într-o situaţie cu totul diferită faţă de Marea Britanie, unde, dacă stai la hotel, poţi prinde 30 de posturi prin antenă. La toate acestea se adaugă însă şi miza enormă de business, despre care vorbeam la început.
Cele două multiplexuri digitale înseamnă opt (sau 12) frecvenţe naţionale pentru posturile publice şi mai ales private din România, în situaţia în care cu excepţia TVR, niciun post TV autohton nu are acoperire naţională. PRO TV, Antena şi tot restul sunt conglomerate de frecvenţe analogice locale, acordate separat, pe care marii owneri de media din România le-au construit ca să poată vinde advertiserilor o acoperire naţională sau cvasi. Miza e clară. {Mai mult…}