Tag Archives: Andrei Pleșu

Pentru Pleșu am semnat – și iată de ce

Poate vă surprinde, dar, deși n-am semnat protestul împotriva “practicilor degradante” de acum câteva săptămâni – din motive pe care le-am explicat aici -, la apelul de solidaritate cu Andrei Pleșu am subscris. Am discutat cu câțiva prieteni pe Facebook, care erau nedumeriți și mi-au spus că ar trebui să explic pe blog de ce.

Dacă protestul anterior mi s-a părut prea vag-general și susceptibil de partizanat politic, de data asta e vorba de o situație punctuală: Pleșu a scris un articol împotriva realizatorilor de la Antena 3, iar aceștia i-au dedicat o emisiune de insulte. Am auzit nu odată că “Pleșu a început” și a încasat ce merita, dar Continue reading

Cabotinul și muzicianul

În București, abia dacă are loc câte-un concert de jazz mediocru pe săptămână, care umple cu greu unul din cluburile nu foarte încăpătoare. Și-atunci, cum de Johnny Răducanu a avut, simbolic vorbind, funeralii naționale?

Cum toată lumea are câte o anecdotă cu de-curând-răposatul Johnny Răducanu, o să încep și eu cu una. Se zice că la puțină vreme după ce s-a convertit de la contrabas la pian, muzicianul a dat peste o poză cu faimosul McCoy Tyner, omul cu clapele din cvartetul lui Coltrane. Poza era din stânga-profil, pe un fond negru, cu brațele încrucișate pe piept. Johnny Răducanu și-ar fi comandat o fotografie identică, “în oglindă”, din dreapta-profil, și ar fi pus pe cineva să monteze cele două fotografii, ca să pară că s-a pozat cu celebrul american de culoare, după care ar fi agățat făcătura pe perete, într-un loc vizibil.

Johnny
Foto: Cătălin Pruteanu

O fi adevărat sau nu? Continue reading

,

Andrei Pleșu și înjurăturile de pe net

Vineri, “Adevărul” a publicat un interviu extins cu Andrei Pleșu, cu întrebări bine puse de George Rădulescu. La aproape 61 de ani, filozoful are ceva apropiat de înțelepciune și cred că multe din zicerile lui la timpul viitor au șanse să se adeverească. Interviul a avut peste 12 mii de afișări, deci lucrurile ar părea că sunt în regulă. Avem prin urmare un om-reper, cu un discurs pertinent și o doză de bonomie și umor care ar părea că îl așază sus de tot în percepția publică. Așa este, probabil. Cum stăm cu comentariile la material?

e si el manjit, compromis

dupa stilul emfatic, arogant si agresiv – poate ca e chiar mai bine ca influenta sa a fost limitata la promovarea Ro la pachet cu Rro. Aprecierile la adresa lui Puric sunt dezgustatoare

PLESULE DE CE NE-AI VANDUT RUSILOR ?
PLESULE EU AM O SINGURA INTREBARE LA TINE NEPRIHANITULE: DE CE AI DAT PE DEGEABA INSULA SERPILOR UCRAINIENILOR

Culturistu asta trist e la fel de vinovat de dezastru ca si politrucii sau serviciile

SA NU FI IN STARE SA REUSESTI A-TI AUTO-EVALUA ATITUDINEA “ESEISTICA”, INAINTE DE A DA TIPARULUI DE LA “ADEVARUL”, PRODUCTII INCERTE DE “MEDITATIE” EDULCORATA ASUPRA FENOMENOLOGIE…

Aș mai putea continua până vi se apleacă. Asta se numește libertate de expresie, user generated content, comunitate inteligență colectivă a Webului și multe altele? Cei mai mulți din cei 12 mii de cititori au luat interviul așa cum e, dar uite că printre cele 45 de reacții sunt destule care arată așa. Cine dă unor oameni de felul ăsta dreptul de a terfeli un om ca Andrei Pleșu? Și de ce ar trebui un site de ziar să valideze astfel de lucruri?

Știu, Andrei Pleșu a scris în trecut lucruri destul de puțin măgulitoare la adresa comentatorilor de net. Dar mormolocii de mai sus îi validează judecățile tocmai prin genul de reacție citat.

P.S.: Nu, nu e vreo problemă specială cu site-ul “Adevărul”. Așa e mai peste tot.