Pleșu, tabloidele, consacrarea

Dacă pe vremuri consacrarea însemna o caricatură în Punch, în România de astăzi nu eşti, probabil, cu adevărat o celebritate dacă nu te taxează vreun tabloid. Câţi dintre oamenii de cultură autohtoni au trecut această barieră? Aproape nimeni. Cu excepţia savurosului şi în acelaşi timp consistentului Andrei Pleşu.  {Mai mult…}

Complicitate prin SMS

Rămas fără soţie şi fără pretexte de a apărea la TV, Irinel Columbeanu a postat pe Youtube un mesaj în care spune că va candida la primărie. Dovadă de tâmpenie? Nu neapărat. Iri a câştigat deja prima bătălie, fiindcă presa serioasă, orice-ar mai însemna asta în 2012, s-a repezit să preia anunţul.

Nu numai “România liberă”, dar şi “Adevărul”, “Jurnalul naţional” şi “Evenimentul zilei” reiau filmul pe home page-ul site-urilor lor. Ultimul ziar îl vinde chiar cu strigarea “Exclusiv”. Oricât de prost am sta la capitolul “coeficient de inteligenţă” şi “profesionalism” în presă, e greu de imaginat că prietenii de la “Evenimentul” au crezut cu adevărat că se află în posesia unei exclusivităţi, atunci când s-au împiedicat de filmul cu Iri pe YouTube. Probabil că a fost o tentativă de a trage lucrurile de păr.

Toate acestea se întâmplau ieri, 3 ianuarie, după ce filmul fusese postat pe 2 şi, încă odată – în ziarele serioase, fiindcă apariţia în tabloide n-ar fi fost o problemă. Azi, ar trebui să vină la rând editorialiştii care să-şi dea ochii peste cap şi să susţină că aşa nu se mai poate. În această socoteală ar intra şi subsemnatul, dacă cineva ar avea chef să-i citească indignările. {Mai mult…}

The end of print media? More like the end of the print crisis...

The Romanian print advertising market has decreased, since the beginning of the crisis, from roughly 80 million to a value estimated between 24 and 27 million in 2011 (Mediaedge:cia and Initiative Media for The Industry). 2011 is the first year when print spendings will go below the Internet budgets. Titles such as “Gândul” have closed their paper edition (April 2011), while “Adevărul” lost more than two thirds of its sold circulation, since the first months of 2010. The crisis stroke badly the print segment of the media market, because economic fragility became an open door for the politicians’ and political parties’ influence and tabloid content got mixed in every publication’s formula.

In other words, things appear as they could not look any worse. Both newspapers journalists and their managers are depressive, quality titles have very little prestige left and even tabloids can complain about sold circulation.

An old logoplate of the "Adevărul" newspaper

Is it the extinction then? Not really. More like the bottom point. Or, in other words, more like the end of the crisis than the end of the print media. Obviously, print will cease to exist in its traditional form. Or it already ceased. But it’s more about a change of a business model. The decrease of the advertising spendings in the segment is only roughly 10%, 2011 versus 2010. So hopefully the market has settled down to 25-30 million euros/year. Sold circulation decrease, which also brings a decrease of the revenues, is more manifest for titles deprived of aggressive marketing (books and DVD’s inserts) such as “Adevărul” than for the rest of the market. It is organic, dealing with the consumers’ interest, to a smaller extent. So these days the issue is more the discovery of a new business model/sustainability recipe than about losing even more speed.  {Mai mult…}

Cum primiți "The Industry" + recomandări din revistă

Cel mai uşor lucru, pentru un blogger, e să îşi lege de gard blogul şi să revină peste o vreme cu scuze pentru că nu a scris. Scuzele de felul ăsta sunt atât de frecvente şi de plicticoase, încât nu îndrăznesc să vi le mai prezint aici. În loc de asta, o să vă rog să mă iertaţi că, dimpotrivă, am scris – dar în altă parte, plus o serie de alte lucruri care nu mi-au mai lăsat timp de Comanescu.ro. Pe lângă trainingul solicitant, dar plin de satisfacţii pe care l-am ţintut în august pentru Jurnal TV, la Chişinău, am mai avut şi de făcut faţă unor situaţii cu totul noi, pe care le-aş numi “provocări” dacă cuvântul ăsta n-ar fi atât de uzat, într-o colaborare pe care am avut-o cu Grayling, legată de digital. Dar, în fine, a venit la rând primul număr de “The Industry”, lucru pe care poate l-aţi aflat din altă parte – şi dacă da, mulţumesc, în ordine alfabetică, Adevărul, Daily Business, HotNews.

The Industry - coperta nr. 1

În limita exemplarelor disponibile, o puteţi primi dacă {Mai mult…}

Ce se taie se fluieră. Pe net e pe dos decât pe print

Un bătrân scânteist, cu care am avut de-a face pe la începuturile mele jurnalistice, pe undeva pe la Mediafax, mi-a tăiat la un moment dat, dintr-un material, nişte informaţii savuroase şi pipărate, dar incerte. M-am revoltat. La care cetăţeanul respectiv a zâmbit şi mi-a zis: ”Ce se taie nu se fluieră.”

Scânteistul era din categoria “bărbos, iubitor de operă”, băiat de treabă şi nu prea comunist de felul lui; principiul pe care îl formula nu avea neapărat iz ideologic şi era unul valabil nu doar la gazetă, ci şi pe alte medii liniare cum ar fi TV-ul. Cine ştie? Poate îl avea de la cineva şi mai bătrân, care prinsese presa interbelică. Dar un lucru e clar: atunci când scrii ceva, e cel mai bine să laşi pe din afară elementele incerte şi conjecturile. Presa anglo-saxonă, cea mai temeinică din lume, face de regulă fix ce făcea şi “Scânteia”, chiar dacă din motive diferite.

Pe internet e fix pe dos. Ce se taie se fluieră. Fără “nu” între “se” şi “taie”. E un lucru pe care bloggerii îl ştiu foarte bine, fiindcă folosesc rss şi linkback, două tehnologii care în ultimă instanţă conectează între ele site-urile, altfel spus lasă urme în locul y cu de ceva ce-ai scris pe site-ul x, chiar dacă – sau mai ales dacă – ai tăiat. Însă acest articol nu lor le este destinat, ci brandurilor care vor să se comunice pe new media. Şi celor preocupaţi de modul cum ele, brandurile, se comunică. Iar ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte de toată treaba cu tăiatul şi fluieratul a fost modul cum s-a legat, de două ori într-o săptămână, numele de Coca-Cola de “tăiat” şi “fluierat”. {Mai mult…}

Cum ar arăta o lume fără ziare? Păi uite-o!

De fapt, ştirea de media a zilei de azi – care a trecut neanunţată – e că vineri au fost concediaţi în jur de 40 de angajaţi de la “Jurnalul naţional”. Asta, cât timp preluarea Realităţii TV de către Elan Schwartzenberg fusese anunţată de Impact News sâmbătă, iar la conferinţa de azi omul de afaceri n-a spus decât lucruri previzibile, de genul că vede Realitatea TV ca pe o afacere şi că “nu tolerează” nu mai contează ce.

De ce e important? Fiindcă ceea ce se întâmplă la “Jurnalul naţional”, pus în contextul pieţei cotidienelor, începe să răspundă la întrebarea care circula acum câţiva ani, la începutul crizei, pe blogurile de media: Cum ar arăta o lume fără ziare?

Uite-aşa, cum o vedeţi Ştirea referitoare la “Jurnalul” întregeşte peisajul unei prese serioase pe punctul de a se face ţăndări, pauperizate şi reduse nu la tăcere, ci la scâncet de criza economică. Dar nu numai de ea, de criză.

E drept, de la criză nu mai sunt bani din reclamă şi, în plus, politicul presează probabil mai rău decât la începutul mandatului Năstase. Astea sunt, însă, numai un dat: de remarcat şi sancţionat e zelul sinucigaş cu care presa, prin ai săi “factori de decizie”, şi-a vârât capul în laţul creat de politicieni. {Mai mult…}

Audiență în scădere pe presa scrisă? Sau promovare mai redusă?

Scăderea generală a audienţei ziarelor din ultimul SNA (cifre a dat primul Dragoş Stanca) poate avea mai multe explicaţii, dar eu unul prefer să avansez ipoteza că situaţia, în esenţă, nu e chiar atât de gravă sau nu se leagă de numărul de cititori efectiv pe copie. SNA, sau Studiul Naţional de Audienţă, înregistrează numărul de cititori ai unei publicaţii în urma unui studiu cantitativ, adică pe baza unor chestionare, în care respondenţii sunt întrebaţi dacă citesc o anume publicaţie, de câte ori într-un interval de timp dat (pe săptămână) şi aşa mai departe. Mulţi dintre respondenţi pot prin urmare pretinde că au citit cutare sau cutare ziar ori revistă, fără s-o fi făcut, dar influenţaţi la modul inocent de notorietatea brandului. Or aceasta e dată mai ales de campanii de imagine.

Aici ajungem la ceea ce s-a întâmplat în ultimul rând pe piaţa românească de print. Percepţia mea – care ar trebui verificată, desigur, dar nu am vreme de researchul respectiv – e că pe criză publisherii au renunţat la o mare parte din marketing, în sens de campanii ATL. “Adevărul”, de exemplu, {Mai mult…}

N-a dansat decât o vară. Da' de ce?

E o chestie care mă doare pe mine personal, drept pentru care m-am bucurat atunci când Sînziana Boariu mi-a adresat nişte întrebări pe tema asta pentru “Adevărul”: de ce în România vedetele TV au un life span de trei-patru ani în general?

Articolul de care vorbesc face un inventar al oamenilor care au dansat mai mult de o vară în televiziunile din România. Eu am furnizat nişte motive pentru care situaţia e aşa cum e.

Discuţia integrală a fost aşa: {Mai mult…}

Aplicații românești de iPad: Adevărul, The One, Realitatea

Cum se prezintă aplicaţiile româneşti de iPad din categoria “news”? Ieri, “Adevărul” se lăuda că a devenit “primul ziar disponibil şi în varianta iPad”. Nici nu ştia câtă dreptate are: versiunea de iPad miroase rău a hârtie, spre deosebire de aplicaţia The One, care are nişte găselniţe în ea. E însă pe alocuri de nefolosit. Ar mai fi şi Realitatea, care nici nu se pretinde mai mult de un RSS reader. Dar să le luăm pe rând:

Adevărul e o încercare lăudabilă şi lizibilă, dar buggy şi lipsită de creativitate. Graţie unui cod de redeem trimis de PR-ul grupului, am economisit cei 0,79 euro pe care Dinu Patriciu îi cere pe aplicaţie, lucru pentru care mulţumesc. Ce-am primit? O versiune coerentă şi navigabilă, dar care seamănă în acelaşi timp cu versiunea de print şi cu site-ul. Există câteva gimmicks pe coloana din stânga, care, din păcate, dispare în ceaţă din când în când, lăsând în loc o dungă albă, fără niciun motiv detectabil. Să pui la loc rebusul, meteo şi toate celelalte e contraintuitiv. Am reuşit, au dispărut iar, le-am lăsat naibii. Dar, presupunând că le ai, partea cu meteo e interesantă şi utilă. Galeria foto cuprinde, stupid, câteva imagini aşa şi-aşa din surse internaţionale, la competiţie cu echivalente gratis din surse mult mai cuprinzătoare şi mult mai bine alese. Fotoreporteri n-aveţi, fraţilor, să ne daţi ceva din România? Pun pariu că asta se va remedia în scurt timp.

Navigarea mi s-a părut destul de încurcată, cu probleme mai ales la capitolul “back”. Dezamăgitor e şi butonul “galerie foto”, care duce către poza din articol, fiindcă nimeni nu s-a agitat să încarce acolo ceva mai mult.

Cu alte cuvinte, ceea ce o să vedeţi arată cam aşa:

Adevărul pentru iPad: în stânga, unde e spaţiul alb, ar trebui să fie coloana cu poze, rebus, meteo etc.

Dac-aş pleca cu un iPad pe o insulă pustie şi n-aş avea altă legătură cu România, ar fi ok. Adevărul pentru iPad nu-i o catastrofă, dar {Mai mult…}

Nouă știri media din 2010, cu impact în 2011

Ştirile cu consecinţe vizibile pe o piaţă cum e cea media au fost în 2010 destul de puţine. Eu am numărat nouă, din care şapte se referă strict la TV. Să vedem despre ce e vorba ca să ne gândim după aceea la semnificaţii.

10 februarie: Ringier România a anunţat oficial că se descotoroseşte de “Evenimentul zilei” şi “Capital”, două titluri cu care nu reuşise să facă nimic în ultimii ani – şi cu această ocazie, a renunţat şi la ambiţiile de jucător de primă mărime în piaţa media din România. Modul cum s-a dus definitiv pe copcă “Evenimentul zilei” e oarecum certificatul de deces al ideii de ziar important/politic în aceşti ani.

30 aprilie: Răzvan Corneţeanu şi-a dat demisia din funcţia de director general la Adevărul Holding. Dincolo de alte plecări ale unor oameni-cheie din grupul media al lui Dinu Patriciu (Adrian Halpert, de exemplu), nu mai e clar încotro se îndreaptă “Adevărul” şi “Click!”, cotidiene care în 2008-2010 au cumpărat cote mari de piaţă cu metode costisitoare de marketing. “Click!” pare un business greu de stricat, care va rivaliza în continuare csu “Libertatea” şi va face (sau nu) profit în funcţie de condiţiile pieţei. În schimb, “Adevărul” pare a începe să se sufoce exact în punctul în care ar fi putut începe să arate calitate editorială. S-ar putea să mai apară şi surprize nu foarte plăcute la capitolul “venituri din publicitate”.

29 iunie: Andi Lăzescu a fost numit preşedinte-director general al TVR. Va reuşi Lăzescu să schimbe lucruri în televiziunea publică? {Mai mult…}