De ce a făcut rating Dallas 2012

Primele două episoade din Dallas-2012, difuzate sâmbătă pe Antena 1, au făcut 11-12 puncte pe urban și național, ceea ce înseamnă lider, chiar dacă serialul a pierdut la Evadatul de pe PRO TV pe 18-49. Adevărul mi-a cerut explicații pentru succesul serialului și a scris acest articol. De unde a dedus el, Adevărul, că Dallas a produs “dezamăgire ca niciodată” și Suleyman generează “interes mai mare” habar n-am; în orice caz, citiți mai jos ceea ce-am avut de spus:

Primele două episoade, difuzate de Antena 1, de la 20.30, au avut o audiență maximă de aproximativ 2,3 milioane de telespectatori la nivel național și 1,15 milioane, la nivel urban. Cum justificați succesul acestui serial? 
“Dallas” și mai ales JR sunt un mit în conștiința publicului românesc, pentru că vorbim de unul din puținele seriale americane difuzate pe TVR înainte de 1989. Impactul serialului cu petroliști a fost mai puternic decât cel pe care l-a avut un “Om bogat, om sărac” pentru că “Dallas”-ul genera un soi de fascinație față de capitalismul cinic, materialist și plin de glamour întruchipat de JR. Am scris în “Dilema veche” acum câteva săptămâni despre personajul lui Larry Hagman, care era un fel de anti-Ceaușescu. Cenzura l-a lăsat probabil să treacă fiindcă JR e un erou negativ, dar atributele lui veroase însemnau o baie de cinism sănătos pe vremea unui comunism în care nu mai credea nimeni, de o ipocrizie evidentă, din vremea lui Ceaușescu.
{Mai mult…}

Practica și teoria necrologului

Colegii de la Adevărul.ro au stârnit reacții negative pe Internet cu un live text (relatare pe ore și minute) de la înmormântarea lui Iurie Darie. Detaliile deloc ceremonioase ale ceremoniei au scandalizat cel puțin alte două site-uri, lucru care naște o întrebare: în definitiv, ce și cum ar trebui să scriem la moartea unei celebrități?

{Mai mult…}

Ba da, e bine că se desființează TVR Info și TVR Cultural

Adevărul a scris un articol despre deciziile luate de Consiliul de Administraţie al TVR – mai ales desfiinţarea TVR Cultural şi a TVR Info. Concluzia ziarului e: Planul lui Săftoiu nu salvează TVR. Mi-au solicitat şi mie părerea – vedeţi un fragment în articolul respectiv. Dar, spre deosebire de “Adevărul”, eu cred că restrângerea numărului de canale e un prim pas în direcţia bună, motiv pentru care reproduc aici ceea ce am spus, integral, pentru ziar:

TVR are carențe grave de conținut pe toate posturile și în toate intervalele orare, nu mai reușește să facă ratinguri de top decât cheltuind grămezi de bani pe sport. E clar că reducerea numărului total de ore de emisie ar putea aduce beneficii în materie de conținut, iar dispariția a două posturi asta înseamnă. TVR Info era clar o problemă, ca brand foarte expus imixtiunilor politice, care au existat, există și vor exista cât se va funcționa pe legea defectuoasă actuală și, în plus, deoarece canibaliza TVR 1 creând o a nu știu câta televiziune de știri care să ia din ratingul primului post public, nemaivorbind de risipirea resurselor. TVR Cultural era o idee tentantă, numai că acest post nu a realizat niciodată un număr semnificativ de telespectatori, probabil că e prea mult pentru ce se poate, acum, în România. {Mai mult…}

Mihnea Măruță la Adevărul: de ce cred că o să meargă, măcar până la un punct

Căderea liberă în care se află de mai multă vreme “Adevărul” avea nevoie de o măsură managerială decisă. Deocamdată, proprietarul și GM-ul Adevărul Holding, Peter Imre, l-au adus de la Cluj pe unul din redactorii-șefi legendă din presa românească, Mihnea Măruță. Legenda, atâta cât e ea, se referă la o perioadă de creștere pe care Măruță a asigurat-o la “Cotidianul” în perioada 2007-2008. Prin aprilie a celui de-al doilea an a părăsit, stupefiant, “Cotidianul” pe o traiectorie ascendentă, ca să-și crească fetele la Cluj și din cauza reorientării managementului de la vremea respectivă: după o perioadă de cheltuieli mari de marketing (inserturi), Realitatea-Cațavencu decisese lucruri ca reducerea numărului de pagini, exact când ziarul avea nevoie să arate mai mult conținut.

În timpul scurs, Măruță s-a ferit să se implice în proiecte majore și, poate, bine a făcut. Am avut plăcerea să îl împing să își facă blog și apoi să îl pun să scrie la Presa.nu și “The Industry”. Pe Oradecluj.ro, a făcut uneori lucruri frumoase cu resurse puține. Dar, sigur, “Adevărul” îl va folosi la parametri maximi și eu cred că Măruță va fi un plus substanțial pentru ziar.

Sigur, presa scrisă e într-o situație aproape fără ieșire, iar “Adevărul” a avut în tot acest timp probleme mari de conținut. E de văzut dacă Dinu Patriciu va decide să susțină financiar redacția așa cum trebuie și dacă neutralitatea politică (măcar relativă) în care s-a păstrat ziarul de la preluarea de petrolist va continua. Dar, în tot ce am făcut împreună și l-am văzut făcând prin alte locuri, am văzut la Măruță două calități esențiale și, se pare, destul de rare în presa de azi din România: un mare bun-simț jurnalistic și știința detaliată de a construi subiecte solide și relevante.

Dacă Mihnea Măruță va reuși să “întoarcă mesele”, cum zice americanul, e greu de știut. Deocamdată e de remarcat curajul unui om care se bagă într-o situație cu puțini sorți de izbândă. De judecat ce se va întâmpla mai departe în funcție de asta.

Comnunicatul de presă: {Mai mult…}

Fata de la pagina 5 a făcut vreo 13 anișori

“Adevărul” mi-a pus nişte întrebări despre Fata de la pagina 5 (sau 3, cum a fost preluată rubrica de Click!). Răspunsurile sunt în materialul ăsta, unde găsiţi şi o istorie a personajului.

Foto: Adevărul

Ce-am spus in extenso: {Mai mult…}

Pleșu, tabloidele, consacrarea

Dacă pe vremuri consacrarea însemna o caricatură în Punch, în România de astăzi nu eşti, probabil, cu adevărat o celebritate dacă nu te taxează vreun tabloid. Câţi dintre oamenii de cultură autohtoni au trecut această barieră? Aproape nimeni. Cu excepţia savurosului şi în acelaşi timp consistentului Andrei Pleşu.  {Mai mult…}

Complicitate prin SMS

Rămas fără soţie şi fără pretexte de a apărea la TV, Irinel Columbeanu a postat pe Youtube un mesaj în care spune că va candida la primărie. Dovadă de tâmpenie? Nu neapărat. Iri a câştigat deja prima bătălie, fiindcă presa serioasă, orice-ar mai însemna asta în 2012, s-a repezit să preia anunţul.

Nu numai “România liberă”, dar şi “Adevărul”, “Jurnalul naţional” şi “Evenimentul zilei” reiau filmul pe home page-ul site-urilor lor. Ultimul ziar îl vinde chiar cu strigarea “Exclusiv”. Oricât de prost am sta la capitolul “coeficient de inteligenţă” şi “profesionalism” în presă, e greu de imaginat că prietenii de la “Evenimentul” au crezut cu adevărat că se află în posesia unei exclusivităţi, atunci când s-au împiedicat de filmul cu Iri pe YouTube. Probabil că a fost o tentativă de a trage lucrurile de păr.

Toate acestea se întâmplau ieri, 3 ianuarie, după ce filmul fusese postat pe 2 şi, încă odată – în ziarele serioase, fiindcă apariţia în tabloide n-ar fi fost o problemă. Azi, ar trebui să vină la rând editorialiştii care să-şi dea ochii peste cap şi să susţină că aşa nu se mai poate. În această socoteală ar intra şi subsemnatul, dacă cineva ar avea chef să-i citească indignările. {Mai mult…}

The end of print media? More like the end of the print crisis...

The Romanian print advertising market has decreased, since the beginning of the crisis, from roughly 80 million to a value estimated between 24 and 27 million in 2011 (Mediaedge:cia and Initiative Media for The Industry). 2011 is the first year when print spendings will go below the Internet budgets. Titles such as “Gândul” have closed their paper edition (April 2011), while “Adevărul” lost more than two thirds of its sold circulation, since the first months of 2010. The crisis stroke badly the print segment of the media market, because economic fragility became an open door for the politicians’ and political parties’ influence and tabloid content got mixed in every publication’s formula.

In other words, things appear as they could not look any worse. Both newspapers journalists and their managers are depressive, quality titles have very little prestige left and even tabloids can complain about sold circulation.

An old logoplate of the "Adevărul" newspaper

Is it the extinction then? Not really. More like the bottom point. Or, in other words, more like the end of the crisis than the end of the print media. Obviously, print will cease to exist in its traditional form. Or it already ceased. But it’s more about a change of a business model. The decrease of the advertising spendings in the segment is only roughly 10%, 2011 versus 2010. So hopefully the market has settled down to 25-30 million euros/year. Sold circulation decrease, which also brings a decrease of the revenues, is more manifest for titles deprived of aggressive marketing (books and DVD’s inserts) such as “Adevărul” than for the rest of the market. It is organic, dealing with the consumers’ interest, to a smaller extent. So these days the issue is more the discovery of a new business model/sustainability recipe than about losing even more speed.  {Mai mult…}

Cum primiți "The Industry" + recomandări din revistă

Cel mai uşor lucru, pentru un blogger, e să îşi lege de gard blogul şi să revină peste o vreme cu scuze pentru că nu a scris. Scuzele de felul ăsta sunt atât de frecvente şi de plicticoase, încât nu îndrăznesc să vi le mai prezint aici. În loc de asta, o să vă rog să mă iertaţi că, dimpotrivă, am scris – dar în altă parte, plus o serie de alte lucruri care nu mi-au mai lăsat timp de Comanescu.ro. Pe lângă trainingul solicitant, dar plin de satisfacţii pe care l-am ţintut în august pentru Jurnal TV, la Chişinău, am mai avut şi de făcut faţă unor situaţii cu totul noi, pe care le-aş numi “provocări” dacă cuvântul ăsta n-ar fi atât de uzat, într-o colaborare pe care am avut-o cu Grayling, legată de digital. Dar, în fine, a venit la rând primul număr de “The Industry”, lucru pe care poate l-aţi aflat din altă parte – şi dacă da, mulţumesc, în ordine alfabetică, Adevărul, Daily Business, HotNews.

The Industry - coperta nr. 1

În limita exemplarelor disponibile, o puteţi primi dacă {Mai mult…}

Ce se taie se fluieră. Pe net e pe dos decât pe print

Un bătrân scânteist, cu care am avut de-a face pe la începuturile mele jurnalistice, pe undeva pe la Mediafax, mi-a tăiat la un moment dat, dintr-un material, nişte informaţii savuroase şi pipărate, dar incerte. M-am revoltat. La care cetăţeanul respectiv a zâmbit şi mi-a zis: ”Ce se taie nu se fluieră.”

Scânteistul era din categoria “bărbos, iubitor de operă”, băiat de treabă şi nu prea comunist de felul lui; principiul pe care îl formula nu avea neapărat iz ideologic şi era unul valabil nu doar la gazetă, ci şi pe alte medii liniare cum ar fi TV-ul. Cine ştie? Poate îl avea de la cineva şi mai bătrân, care prinsese presa interbelică. Dar un lucru e clar: atunci când scrii ceva, e cel mai bine să laşi pe din afară elementele incerte şi conjecturile. Presa anglo-saxonă, cea mai temeinică din lume, face de regulă fix ce făcea şi “Scânteia”, chiar dacă din motive diferite.

Pe internet e fix pe dos. Ce se taie se fluieră. Fără “nu” între “se” şi “taie”. E un lucru pe care bloggerii îl ştiu foarte bine, fiindcă folosesc rss şi linkback, două tehnologii care în ultimă instanţă conectează între ele site-urile, altfel spus lasă urme în locul y cu de ceva ce-ai scris pe site-ul x, chiar dacă – sau mai ales dacă – ai tăiat. Însă acest articol nu lor le este destinat, ci brandurilor care vor să se comunice pe new media. Şi celor preocupaţi de modul cum ele, brandurile, se comunică. Iar ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte de toată treaba cu tăiatul şi fluieratul a fost modul cum s-a legat, de două ori într-o săptămână, numele de Coca-Cola de “tăiat” şi “fluierat”. {Mai mult…}